Noua cortină de fier. Cât pompează țările de la granița cu Rusia în construcția de garduri, ca să se păzească de vecinul dornic de război

În 1946, Winston Churchill a vorbit despre un „zid de fier” ce coborâse peste Europa, de la portul Stettin de la Marea Baltică până la Trieste, pe malul Adriaticii. Acum, un nou tip de barieră se construiește pe continent, însă de data aceasta statele vest-europene își fortifică apărarea la granița cu Rusia, pentru a ține la distanță armata lui Putin.

Planuri de întărire a frontierelor în țările limitrofe Rusiei

Toate țările europene care au graniță comună cu Rusia și aliatul său Belarus înregistrează în această perioadă un ritm accelerat în proiectele ce vizează construcția unor ziduri sau garduri fortificate. Aceste măsuri au drept scop prevenirea unor eventuale acțiuni militare agresive venite din partea Moscovei.

Ciprul, zguduit de acuzații de corupție chiar la debutul președinției UE

22:11

Președintele Poloniei se aliniază cu Trump și blochează legea Big Tech a UE

21:02

Modelul de securitate european post-Război Rece, bazat pe întărirea instituțiilor internaționale, expansiunea NATO și garanții militare din partea Statelor Unite, este contestat în prezent și pare să se erodeze treptat, fapt reflectat în noile acțiuni ale națiunilor din vecinătatea Rusiei.

Finlanda și un zid lung de peste 800 de mile

Deosebită atenție atrage Finlanda, care se învecinează cu Rusia pe o lungime de 832 de mile (aproximativ 1.338 km). În 2023, guvernul finlandez și-a propus să construiască un zid pe circa 15% din această graniță, cu un cost estimat la peste 400 de milioane de dolari americani. Finalizarea lucrărilor este așteptată pentru anul 2026.

Decizia finlandezilor este influențată atât de invazia Rusiei în Ucraina din 2022, cât și de creșterea numărului de ruși care fug de conscripție și se stabilesc temporar în Finlanda. În iulie 2023, autoritățile de la Helsinki au aprobat o lege pentru ridicarea unor garduri mai înalte și mai robuste, înlocuind vechile limite din lemn, care fuseseră concepute inițial să împiedice doar animalele să traverseze. Astfel, au fost instalate opt posturi de control, inclusiv în zona de nord a Cercului Polar Arctic, și s-au realizat obstacole semnificative în sudul țării, scrie TheConversation.

Chiar și în zonele izolate din nord-estul Finlandei, unde până nu demult existau tranzituri regulate între ruși și finlandezi care mergeau la cumpărături peste graniță, se construiesc noi instalații defensive.

Țările baltice și Polonia – fortificări masive la granița de est

Finlanda nu este singura țară care întărește frontierile. Estonia a demarat în 2015 construirea unui gard pe linia frontierei cu Rusia, ca răspuns la anexarea Crimeei de către Moscova în 2014.

În 2024, statele baltice – Estonia, Letonia și Lituania – alături de Polonia, au propus consolidarea frontierelor printr-un zid defensiv ce ar urma să depășească 700 km, cu costuri ce pot ajunge la două miliarde de lire sterline. Ritmul lucrărilor a fost accelerat pe fondul fricilor liderilor locali că un eventual armistițiu între Ucraina și Rusia ar putea permite Kremlinului să-și mute forțele militare către aceste granițe.

Letonia intenționează să aloce aproximativ 350 de milioane de dolari în următorii ani pentru consolidarea frontierei sale de 240 de mile cu Rusia, iar Lituania planifică o linie de apărare de aproape 50 de kilometri. Polonia a început să ridice un gard permanent la frontiera cu Belarus, văzut ca un potențial aliat militar al Moscovei.

Aceste fortificații vor include nu doar ziduri, ci și șanțuri antipersonal și antitanc, blocuri de beton cu greutatea de 15 tone denumite „dinți de dragon” (menite să oprească avansarea tancurilor rusești), bariere metalice masive, câmpuri minate, posturi de blocaj și poduri pregătite pentru a fi distruse.

Lituania se pregătește să construiască șanțuri de canalizare cu lungimea de până la 50 de kilometri, poduri cu rezerve de explodeze pentru a fi detonate dacă este necesar și chiar copaci care vor putea fi doborâți strategic pe drumuri, pentru a bloca accesul.

Buncăre și depozite pentru sprijinul militar

Estimând o linie de frontieră comună cu Rusia de aproximativ 965 kilometri, statele baltice pregătesc peste 1.000 de buncăre, depozite de muniții și adăposturi pentru aprovizionare. Aceste buncăre au o suprafață medie de 35 de metri pătrați și pot adăposti până la zece soldați, rezistând la lovituri de artilerie rusească.

În 2025, toate aceste țări – Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda și Polonia – au anunțat că se retrag din Tratatul din 1997 care interzice utilizarea minelor antipersonal. Totodată, Lituania a renunțat la angajamentul luat privind Tratatul asupra bombelor cu dispersie, iar Polonia a confirmat în iunie 2025 că a implementat câmpuri minate în cadrul planului său de apărare „Scutul Estic”.

Un zid digital împotriva dronelor

Pe lângă metodele fizice, este în plină dezvoltare un sistem avansat de apărare bazat pe tehnologie. În 2024, reprezentanți ai Poloniei, țărilor baltice, Finlandei și Norvegiei s-au întrunit la Riga pentru a demara un proiect de „zid de drone” lung de 1.850 de mile (aproximativ 2.976 kilometri). Acesta va fi echipat cu o rețea de senzori, radare și tehnici de război electronic, menite să identifice și să neutralizeze drone rusești care ar putea încerca să pătrundă în spațiul lor aerian.

Proiectul presupune o colaborare strânsă între țările participante și dezvoltarea unor drone specializate pentru acoperirea unor terenuri dificile, cu lacuri, mlaștini și păduri, caracteristice zonei de frontieră dintre Rusia și statele baltice. Companiile estoniene sunt deja angajate în fabricarea unor aparate capabile să detecteze și să distrugă astfel de amenințări.

Paralele istorice: Maginot și lecția de teren

În construirea acestor fortificații, statele europene iau în calcul greșelile făcute în trecut, cum este cazul „Liniei Maginot” din anii 1930, barierele defensive construite de Franța la granițele sale și care nu au putut împiedica invazia germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, Franța a presupus că pădurile Ardenilor din Belgia erau impenetrabile, însă germanilor le-a fost suficient să evite obstrucțiile și să atace prin alte zone slabe.

Astăzi, țările europene învecinate cu Rusia înțeleg că nu pot evita complet un eventual atac militar, dar pot încerca să determine unde și cum s-ar putea produce anume o invazie.

În plus, liderii baltici sunt atenți la eventualitatea semnării unui armistițiu între Ucraina și Rusia, temându-se că Kremlinul ar putea folosi această oportunitate pentru a redisloca trupele spre frontierele lor.

Țările vecine Rusiei se mobilizează astfel cu tehnologie, ziduri și planuri militare elaborate pentru a răspunde la orice mișcare viitoare pe care Vladimir Putin ar putea-o întreprinde.