Noul model al „muncii pe vibrație” cucerește companiile și platformele de socializare

Bine ați venit în „vibe-ning”, epoca în care munca de birou devine o stare de spirit. Vibe working promite un paradis inspirațional corporatist. Profesioniștii au început să „vorbească Excel” sau să „scrie pe vibrație” în Word, companiile angajează „manageri de creștere a vibrației”, adevărații profesioniști transmit „fluxuri de vibes” în organizații sau pe rețele. Munca de birou trece printr-o transformare stranie: companiile vor, mai nou, angajați care să „vibreze” alături de inteligența artificială, nu doar să lucreze folosind acest instrument. Au apărut și „creatorii de vibrații”, care inundă rețelele sociale cu conținut digital creat din doar câteva clicuri. Unii critici spun, însă, că munca pe vibrații e doar un concept cool, gândit de corporații pentru a seduce generația Z – care este prea puțin dispusă să respecte formalismul corporatist și programul de lucru clasic 9-17. 

Se naște o cultură a „vibrației” corporatiste

Totul a început cu programarea. Inteligența artificială generativă a demonstrat că poate scrie cod ceva mai repede și mai eficient decât mulți oameni, iar asta a pus sub semnul întrebării modelul tradițional de dezvoltare software. Munca umană trebuia să treacă la un nou nivel și astfel companiile au început să caute „programatori cu vibrație”. Adică oameni capabili să combine AI cu intuiția creativă. Directorii din Big Tech au îmbrățișat rapid ideea: Sundar Pichai vorbește despre „vibe coding”, Mark Zuckerberg anunță că AI va prelua sarcinile de nivel mediu din inginerie, iar CEO-ul Klarna, Sebastian Siemiatkowski, spune că a devenit „programator amator” datorită noii metode.

Start-up-urile au urmat rapid exemplul, construindu-și produsele în acest nou ritm al „vibrației”. Tot mai multe companii adoptă aceeași direcție. Unele chiar angajează oameni pentru funcții cu titluri bizare, cum ar fi „manager de creștere a vibrației”. Acest nou tip de specialiști testează instrumente AI și să creează rapid prototipuri de marketing. Luna trecută, Microsoft a introdus conceptul de „vibe working”, adică un proces prin care utilizatorii folosesc instrumente AI în Word și Excel pentru a genera ușor texte și rapoarte. Cu ajutorul inteligenței artificiale, reușesc să își atingă obiectivele doar descriind ceea ce vor.

Angajații au început să „vorbească Excel” și să vibreze în Word

Aceste instrumente facilitează munca. Chiar și cei mai puțin inițiați vor reuși cu ușurință să „vorbească Excel” sau să „scrie pe vibrație” în Word, rafinând textul și dialogând cu AI în timp real. Platforme precum Mea sau Sora duc ideea și mai departe: prima oferă un flux „vibes” cu videoclipuri generate de AI. A doua a creat o nouă categorie de influenceri digitali, „creatorii de vibrații” – care produc conținut sintetic cu câteva clicuri.

Bine ați venit în „vibening”, epoca în care munca de birou devine o stare de spirit. În limbaj economic, „vibrația” înseamnă externalizarea către AI a sarcinilor monotone. Ca efect colateral, înseamnă transformarea muncii într-un proces mai fluid, mai liber, aparent lipsit de efort. Termenul, născut în cultura Generației Z, era folosit inițial pentru a descrie atmosfera relaxată a unui concert bun sau a unei întâlniri reușite. Între timp, a intrat în jargonul corporatist.

Managerii organizează periodic „verificări de vibrație” cu echipele lor. Unele companii au introdus chiar rolul de „Chief Vibe Officer”. Smirnoff l-a numit pe Troye Sivan într-o astfel de funcție simbolică. Atlassian a desemnat, prin rotație, câte un CVO, pentru a stimula coeziunea internă.

Când „vibrația” devine o strategie de business

În ciuda limbajului relaxat, munca pe vibrație rămâne, totuși, muncă reală. Colaborarea eficientă cu AI cere multe, de la experimentare, la competență și gândire critică. Popularizarea termenului riscă, însă, să ascundă unele cerințe importante, cum ar fi necesitatea unor cunoștințe solide și a experienței tehnice. Totodată, poate fi un semnal al companiilor, care vor să se știe că sunt în căutarea unor oameni curioși, energici și dispuși să exploreze terenuri noi.

Dacă e doar o încercare a directorilor de a părea „cool” și deschiși spre inteligența artificială, atunci limbajul vag poate produce haos organizațional.

„Fiecare poate interpreta diferit ce înseamnă o vibrație bună”, avertizează Ben Armstrong, directorul Centrului pentru Performanță Industrială al MIT. „Ceea ce unora li se pare productiv, altora le poate părea superficial”.

Redefinirea muncii pentru Generația Z

Munca pe vibe prinde teren într-un moment în care granițele dintre viață și muncă se estompează. Generația Z respinge formalismul corporatist și atașamentul rigid față de programul clasic, de la 9 la 17. Noțiuni precum „quiet quitting” sau „lazy girl job” reflectă această schimbare de mentalitate: mai puțină obediență față de cultura muncii și mai multă atenție la viața însăși, la echilibru și sens.

Pentru companii, rebranduirea muncii sub ideea de „vibrație” poate fi o strategie de atragere a tinerilor care resping jargonul și ierarhia tradițională.

„Pentru acești angajați, e seducător: munca pare creativă, spontană, chiar frumoasă”, spune Emily DeJeu, profesoară la Carnegie Mellon. „Dar conceptul cool ascunde efortul real implicat”.

Jazzul invizibil al muncii digitale

DeJeu compară „munca pe vibrație” cu jazzul: o improvizație. Pare liberă, dar în spatele ei sunt ani de muncă și disciplină.

„Munca este muncă, iar drumul spre expertiză e întotdeauna anevoios”, explică ea. „Ideea că poți vibra fără efort e pur și simplu ridicolă”.

Chiar și în programare, „vibrația” nu s-a dovedit miraculoasă. Entuziasmul pentru codul generat de AI a fost uriaș, dar realitatea arată altfel: programatorii petrec tot mai mult timp verificând și corectând codul scris de mașină. „Vibe coding”, termen lansat de Andrej Karpathy de la OpenAI, a schimbat însă fundamental rolul dezvoltatorului.

O nouă eră: cererea de competențe AI explodează

Tendința s-a extins rapid în toate sectoarele. Angajatorii caută oameni care înțeleg și folosesc AI în mod natural. Ei speră să reducă, astfel, costuri și să obțină creșteri de productivitate, așa cum promit promotorii tehnologiei. Totuși, majoritatea firmelor nu oferă instruire formală.

Un raport Microsoft din 2024 arată că 71% dintre liderii de afaceri ar prefera un candidat cu mai puțină experiență, dar cu abilități AI. mai toți spun că l-ar angaja pe acesta în locul unuia mai experimentat, dar fără competențe digitale. Două treimi dintre respondenți spun că nu ar angaja pe cineva care nu stăpânește AI. În realitate, mai puțin de o treime dintre angajați au primit formare în acest domeniu, potrivit unui studiu realizat de organizația Jobs for the Future.

„Pentru că o vibrație e o noțiune atât de deschisă, rezultatele sunt greu de evaluat”

Pentru a face față decalajului, mulți angajați învață singuri. Cunoașterea AI se răspândește „bottom-up”, prin inițiativă personală, nu prin programe oficiale. Experimentarea are loc adesea în afara supravegherii, iar bunele practici se formează pe măsură ce sunt descoperite limitele tehnologiei.

„Pentru că o vibrație e o noțiune atât de deschisă, rezultatele sunt greu de evaluat”, observă Armstrong. Situația amintește de începuturile internetului, când oamenii testau interfețe și modele, fără reguli clare. Acum, angajații explorează singuri, în fel și chip, pentru a înțelege unde este AI foarte eficient și unde dă greș.

Capcana „workslop”-ului

Când se exagerează, munca pe vibrație poate produce ceea ce specialiștii numesc „workslop”. Asta înseamnă prezentări sau rapoarte impecabile ca formă, dar goale de conținut.

„Dacă ai o idee, trebuie să știi mai întâi care este strategia și obiectivul”, explică Emilie DiFranco, vicepreședinte de marketing la Marketri. „Abia apoi AI te poate ajuta să dezvolți ideea”.

Ea spune că AI e util pentru analiză și pentru sinteza de date, dar nu poate înlocui gândirea strategică.

„Mi-e teamă că pierdem componenta umană – momentul de reflecție inițial, definirea scopului”. Marketerii, adaugă ea, „nu ar trebui să lucreze doar pe baza unei vibrații, ci ar trebui să se asigure că există o fundație solidă, bazată pe cercetare și planificare”.