Putin și XiJinping au fost surprinși discutând în culise, la începutul lui septembrie, în timpul paradei militare de la Beijing. Nu vorbeau despre războaiele din Ucraina și Gaza, nici despre posibili succesori sau tarifele impuse de Trump. Cei doi lideri schimbau idei despre transplanturi de organe și noile descoperiri în biotehnologie, care promit tinerețe veșnică și, poate, nemurire.
Această conversație bizară ar putea influența mai mult viitorul politicii globale decât schimbările de putere despre care toată lumea discută. De obicei se spune că „lumea este condusă de bătrâni grăbiți”. Dar ce s-ar întâmpla dacă marile puteri ar fi conduse de bătrâni care nu se mai grăbesc, convinși că au tot timpul din lume? Cum le-ar schimba fascinația pentru longevitate felul în care iau decizii?
Putin și XiJinping privesc deja politica printr-un orizont temporal extins. La finalul mandatului actual, Putin va fi condus Rusia mai mult decât Stalin sau Brejnev. Va fi și mai vârstnic decât amândoi. Mulți presupun că obsesia lui ar fi succesiunea și viitorul Rusiei după el. Dar dacă liderii lumii cred că pot trăi mult mai mult, întrebarea se schimbă. Poate Putin să conducă încă un sfert de secol? Această perspectivă ar face politica sa mai răbdătoare sau dimpotrivă, mai agresivă?
Istoricul Christopher Clark a spus odată că „așa cum gravitația curbează lumina, puterea curbează timpul”. Exercitarea puterii se bazează pe felul în care trecutul, prezentul și viitorul sunt legate. Politica modernă a fost clădită pe ideea că indivizii sunt muritori, în timp ce națiunile sunt nemuritoare. Nemurirea era căutată prin credință, prin copii sau prin apartenența la o comunitate culturală care supraviețuia istoriei.
Nemurirea era asociată altădată cu monumente în parcuri, inscripționate cu numele celor căzuți pentru patrie, sau cu poezii transmise generațiilor viitoare. Conversația dintre Putin și XiJinping arată că lumea s-a schimbat. Cei mai bogați și cei mai puternici își imaginează propria nemurire, în timp ce multe națiuni par fragile din cauza natalității scăzute și a migrației masive, scriwe FT.
Cum putem fi siguri că generațiile următoare ne vor aminti, când schimbările ecologice, tehnologice și culturale fac viitorul imposibil de imaginat? Liderii din Bulgaria sau Slovacia pot ști cu certitudine că, peste un secol, cineva va mai studia istoria lor?
Dacă Putin și XiJinping ar deveni nemuritori, primul efect ar fi o redefinire totală a termenilor politici și a strategiilor pe termen lung. Putin ar putea continua să urmărească restaurarea prestigiului imperial al Rusiei, dar cu timp nelimitat la dispoziție. Ar putea încerca să reconstruiască infrastructura economică și militară a Rusiei în mod meticulos, să influențeze demografic regiuni cheie, și să creeze alianțe pe decenii sau chiar secole. Ambițiile sale ar include probabil consolidarea influenței ruse în fostele state sovietice și o strategie geopolitică pe termen lung, mult mai calculată decât în prezent.
XiJinping, de partea cealaltă, ar putea urmări continuitatea dinastică și creșterea puterii Chinei într-un mod extrem de metodic. Ar putea implementa proiecte gigantice pe secole, cum ar fi extinderea infrastructurii globale, controlul tehnologic asupra resurselor cheie și un plan demografic care să mențină China dominantă în lume pentru generații întregi. Ar putea să-și gestioneze politica internă cu o stabilitate fără precedent, eliminând treptat tensiunile și consolidând Partidul Comunist ca instituție eternă.
În relațiile internaționale, Putin și XiJinping ar avea timp să modeleze un echilibru global care le convine. Ar putea evita conflictele impulsive și ar putea negocia alianțe strategice pe decenii, probabil transformând parteneriate temporare în coaliții aproape permanente. Interesant ar fi modul în care nemurirea lor ar afecta Statele Unite și alte puteri occidentale: presiunea ar crește pentru a găsi soluții diplomatice pe termen lung, pentru că deciziile lor nu ar fi constrânse de cicluri electorale scurte.
Pe plan militar, nemurirea ar însemna dezvoltarea unor strategii de apărare și ofensive care depășesc cu mult conceptele actuale de război. Putin ar putea urmări stabilizarea zonelor de influență rusească pe secole, iar XiJinping ar putea extinde influența Chinei în regiuni precum Asia Centrală, Africa și Oceania prin politici economice și militare calculate pe termen lung.
Politic, amândoi ar putea deveni lideri „timeless”, adică deciziile lor ar fi dominate de viziuni pe sute de ani, iar ambițiile lor ar include nu doar putere și control, ci și crearea unei moșteniri istorice durabile, în care țările lor să domine cultura, economia și tehnologia globală pentru generații întregi.
Istoria arată că obsesia pentru tinerețe veșnică apare adesea în perioade de transformări radicale. Povestea lui Alexander Bogdanov, prieten al lui Lenin și fondator al Institutului Național de Hematologie al Rusiei, confirmă asta. Bogdanov a murit după o transfuzie eșuată, încercând să atingă tinerețea eternă. Pentru el, nemurirea nu însemna faimă, ci viață prelungită.
Dacă Putin și XiJinping se concentrează asupra nemuririi națiunilor, Donald Trump oferă un contrast izbitor. Putin visează la renașterea demografică a Rusiei, XiJinping invocă continuitatea dinastică. Trump însă nu pare interesat de istorie sau de amintirea generațiilor viitoare. Dorința lui de nemurire pare orientată către prezent. Ar petrece eternitatea la Mar-a-Lago sau, mai bine, în Casa Albă.
Imaginația lui politică se limitează la propriul mandat, ca și cum istoria s-ar termina odată cu el. Chiar și când vorbește despre Taiwan, repetă promisiunea lui Xi de a nu ataca insula cât timp el este în funcție. Însă ce se va întâmpla după aceea, nu îl preocupă.
Conversația de la Beijing despre nemurire arată o schimbare profundă în felul în care liderii percep timpul. La finalul celui de-al doilea mandat, Trump va fi cel mai vârstnic președinte al Statelor Unite aflat în funcție. Însă datele recensământului american sugerează că majoritatea celor născuți în 1946, anul nașterii sale, încă trăiesc și votează. Potrivit sondajelor, mulți republicani cred că ar trebui să candideze pentru un al treilea mandat.
Poate că adevăratul „ultim președinte bătrân” al Americii a fost predecesorul său, Joe Biden. Tot mai mult, politica actuală seamănă cu mitologia greacă, unde intrigile zeilor nemuritori decideau soarta lumii. Pentru muritori, singura speranță rămânea bunăvoința zeilor.