Avertismentul IATA: Șocul prețului combustibilului nu se va stinge imediat după redeschiderea Strâmtorii Ormuz

Revenirea la normal a aprovizionării globale cu combustibil pentru avioane nu va veni automat odată cu o eventuală redeschidere a Strâmtorii Ormuz. Este mesajul transmis de Willie Walsh, directorul general al IATA: șocul produs în rafinare și în fluxurile de produse petroliere are inerție, iar efectele se pot prelungi luni de zile, chiar dacă tensiunea militară se temperează. 

Declarația vin în contextul în care preţul petrolului a scăzut sub 100 de dolari pe baril după ce preşedintele american Donald Trump a anunţat că a ajuns la un acord asupra unui armistiţiu de două săptămâni cu Iranul, condiţionat de redeschiderea imediată şi în siguranţă a Strâmtorii Ormuz, scrie Reuters.

Prețul kerosenului va rămâne ridicat câteva luni

Directorul general al Asociaţiei Internaţionale a a Transportatorilor Aerieni (IATA), Willie Walsh, a declarat la Singapore că, deşi se aşteaptă ca preţurile ţiţeiului să scadă, costurile cu combustibilul pentru avioane vor rămâne, probabil, uşor ridicate din cauza impactului asupra rafinăriilor. Puterea Financiară a analizat recent șocul indus în aviație de explozia prețurilor la combustibil.

Industria României continuă să piardă teren: producția a scăzut cu 3,7% în primele șapte luni

12:45

CONAF: Antreprenorii au nevoie de reguli predictibile pentru a putea investi

10:34

“Dacă s-ar redeschide şi ar rămâne deschisă, cred că ar mai dura o perioadă de câteva luni pentru a reveni la nivelul necesar de aprovizionare, având în vedere perturbarea capacităţii de rafinare din Orientul Mijlociu, care este o parte critică a aprovizionării globale cu produse rafinate, nu doar cu kerosen dar şi cu alte produse”, a spus Walsh.

Dacă ţiţeiul ar începe să circule din nou, atunci “mi-ar plăcea să cred” că atât China, cât şi Coreea de Sud şi-ar relua exportul de produse rafinate, a spus Walsh.

“Există capacitate (de rafinare) disponibilă odată ce vom pune ţiţeiul în circulaţie, dar va dura ceva timp, iar având în vedere că spread-ul de cracare este atât de ridicat, cred că acest lucru oferă un stimulent rafinăriilor pentru a creşte producţia de combustibil pentru avioane”, a adăugat Walsh.

Nu petrolul este singura problemă, ci blocajul din rafinare

Walsh a avertizat că, și în scenariul în care Ormuz este redeschis și rămâne operațional, piața are nevoie de timp pentru a reconstrui nivelurile necesare de aprovizionare. Motivul este simplu, dar esențial pentru industrie: Orientul Mijlociu nu este doar un coridor pentru petrol, ci o verigă critică în lanțul global al produselor rafinate. Cu alte cuvinte, relaxarea pe piața țițeiului nu se traduce imediat în kerosen mai ieftin și mai disponibil pentru companiile aeriene.

În ultimele zile, piețele au primit un semnal de respiro după anunțul privind un armistițiu temporar și perspectiva unei redeschideri a strâmtorii. Brentul a coborât sub pragul de 100 de dolari pe baril, însă această corecție nu rezolvă rapid problema combustibilului de aviație. Reuters notează că prețul kerosenului a urcat mult mai agresiv decât cel al țițeiului în timpul conflictului, iar marjele ridicate de rafinare indică o piață în care produsul finit rămâne rar și scump.

Aviația sub presiune: companiile aeriene trec deja la măsuri de criză

În Asia, companiile aeriene au intrat deja în regim de adaptare operațională. Unele au redus frecvențele, altele transportă combustibil suplimentar de pe aeroporturile de origine sau introduc opriri pentru realimentare, într-un efort de a limita expunerea la piețe locale unde kerosenul a devenit greu de găsit sau prohibitiv de scump. IATA vorbește despre o presiune severă într-o industrie în care combustibilul este al doilea cel mai mare cost, iar Reuters consemnează că operatori din regiune au început deja să taie capacitate și să crească tarifele.

Cele mai vulnerabile sunt, în această fază, piețele dependente de importuri și cu venituri mai reduse, precum Vietnam, Myanmar sau Pakistan, afectate suplimentar de restrângerea exporturilor de combustibil pentru avioane din China și Thailanda și de plafonarea acestora în Coreea de Sud. Aici se vede cel mai clar cum o criză geopolitică se transformă într-un test de reziliență logistică: cine nu are acces stabil la surse alternative de aprovizionare intră primul în zona de risc operațional.

Europa nu este imună. Primele fisuri se văd deja în aeroporturi

Pentru Europa, miza nu este deloc marginală. Reuters a relatat pe 7 aprilie că patru aeroporturi italiene — Milano Linate, Veneția, Treviso și Bologna — au evitat în ultimul moment o disfuncționalitate de aprovizionare, după intervenția unor furnizori locali. Episodul nu a produs anulări, dar este un semnal de avertizare relevant: Europa importă peste jumătate din combustibilul său de aviație din Orientul Mijlociu, potrivit S&P Global, ceea ce înseamnă că orice dislocare prelungită în Golf poate ajunge rapid în infrastructura aeroportuară europeană.

Pe același fond, Comisia Europeană a confirmat că grupurile de coordonare pentru petrol și gaze analizează în această săptămână efectele crizei energetice asupra aviației și situației din aeroporturi. Faptul că Bruxelles-ul a dus explicit discuția în zona aeroportuară arată că problema nu mai este tratată doar ca una de piață energetică, ci ca un risc operațional pentru mobilitate și lanțurile economice europene.

Semnalul de alarmă pentru sezonul de vară

Dinspre companiile europene, avertismentele devin tot mai concrete. Ryanair a spus încă de la începutul lunii aprilie că, dacă războiul și tensiunile din jurul Ormuz continuă, Europa ar putea intra în iunie cu perturbări de aprovizionare care să lovească sezonul de vară. Este exact tipul de risc pe care piața încearcă să îl evite: nu doar bilete mai scumpe, ci zboruri tăiate într-un moment de vârf pentru cerere.

În paralel, operatori din alte piețe au început deja să transfere o parte din șocul de cost către pasageri. Reuters a relatat că Delta și Southwest au majorat taxele pentru bagaje, pe fondul exploziei cotațiilor la kerosen, iar în alte regiuni companiile cresc suprataxele de combustibil și recroiesc rețelele de zbor. Cu alte cuvinte, efectul blocadei din Ormuz nu se oprește la terminalele petroliere; el se mută, treptat, în structura tarifelor și în disponibilitatea zborurilor.