România are cele mai mici prețuri la alimente din Europa. Ce arată cu adevărat cifrele?

România a înregistrat, în 2024, cele mai mici prețuri pentru alimente și băuturi nealcoolice din întreaga Uniune Europeană, confirmând statutul său de piață cu costuri reduse și marje comerciale limitate, se arată într-o analiză publicată de ziarul Puterea. Avem cele mai mici prețuri din UE pentru „Recreere și cultură” (67% din media UE), în timp ce Bulgaria conduce la alte categorii analizate, precum „Mobilier și articole de uz casnic”, „Transport” și „Restaurante și servicii de cazare”, precizează sursa citată. 

Această analiză, realizată recent de Institutul Național de Statistică – pe baza datelor Eurostat, subliniază contrastul tot mai clar dintre costul redus al vieții și nivelul relativ scăzut al PIB-ului pe cap de locuitor în România.

România are cele mai mici prețuri la alimente din UE

Anna Wintour, redactor-șef Vogue, părăsește scena modei cu o avere estimată la 36,5 milioane de lire sterline

17:00

Economia în derivă a Turciei îi subminează puterea lui Erdoğan

16:30

Potrivit datelor publicate, vineri, de Institutul Național de Statistică (INS), pe baza statisticilor Eurostat, românii au plătit în 2024 cele mai mici prețuri din Uniunea Europeană pentru alimente și băuturi nealcoolice, relatează Puterea.ro.

Indicele de nivel al prețurilor pentru această categorie a fost de 76% din media UE (fixată la 100), mult sub următoarele clasate Slovacia (83%) și Polonia (87%). La polul opus al clasamentului se află Luxemburg (125%) și Danemarca (120%), unde același coș alimentar costă cu aproximativ 25% mai mult decât media europeană.

Această diferență nu se limitează doar la produsele alimentare. În ceea ce privește consumul final de bunuri și servicii, dacă un european mediu plătește 100 de euro, un român cheltuie doar echivalentul a 64 de euro. Doar Bulgaria are un cost general al consumului mai mic (60 euro). Cele mai scumpe țări rămân Danemarca (143 euro), Irlanda (138 euro) și Luxemburg (133 euro). Este vorba de țări în care veniturile ridicate, taxele și costul forței de muncă ridică considerabil prețurile.

Potrivit raportului INS, distribuția prețurilor pe grupe de produse confirmă specificul României ca economie cu structură de consum ieftină și cu un grad scăzut de sofisticare comercială. România are cele mai mici prețuri din UE la categoria „Recreere și cultură” (67% din media UE), în timp ce Bulgaria conduce la „Mobilier și articole de uz casnic”, „Transport” și „Restaurante și servicii de cazare”. Danemarca se menține lider la cele mai mari prețuri pentru divertisment și transport (până la 137% din media UE), iar Irlanda are recordul absolut pentru „Băuturi alcoolice și tutun” (205%) și „Întreținerea locuinței și energie” (187%), reflectând taxele mari aplicate acestor segmente.

Unde se situează România la nivelul UE

Deși prețurile sunt cu 36% sub media UE, România se află la doar 78% din media UE în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, ajustat cu paritatea puterii de cumpărare. Aproape de acest nivel se situează Ungaria și Croația (77%), în timp ce Bulgaria rămâne pe ultimul loc (66%). La polul opus, Luxemburg atinge 242% din media UE, o situație explicată și de companiile multinaționale și forța de muncă nerezidentă care contribuie la formarea PIB-ului, fără a fi reflectată direct în populația permanentă.

Aceste date sunt centralizate în cadrul Programului European de Comparare (PEC), lansat în anii ’70 și actualizat pentru raportări anuale din 1999. Eurostat colectează lunar prețurile pentru un set standardizat de produse și servicii din 36 de state europene și le ajustează cu paritatea puterii de cumpărare (PPC), pentru a exclude diferențele generate de inflație sau cursuri de schimb.

Concluziile pentru România sunt ambivalente. Pe de-o parte, prețurile scăzute oferă un avantaj competitiv pentru atragerea turiștilor și investitorilor în sectoare cu forță de muncă mai ieftină. Pe de altă parte, veniturile reduse, corelate cu prețuri mici și marje comerciale înguste, limitează capacitatea statului de a colecta taxe indirecte, ceea ce afectează calitatea și finanțarea serviciilor publice. În lipsa unei creșteri consistente a productivității, progresul economic rămâne lent, chiar dacă costul vieții este scăzut.