Ruptură în cooperarea valutară occidentală? SUA au intervenit pe piața valutară fără să consulte BCE

Banca Centrală Europeană a fost luată prin surprindere de intervenția Statelor Unite pe piața valutară pentru susținerea yenului japonez. Washingtonul a vândut euro pentru a cumpăra yeni, iar oficialii europeni ar fi fost informați abia după ce operațiunea fusese deja efectuată.

Intervenția reprezintă o schimbare neobișnuită de strategie pentru autoritățile americane și a ridicat semne de întrebare la Frankfurt cu privire la modul în care sunt gestionate, în prezent, relațiile dintre marile bănci centrale și ministerele de Finanțe occidentale.

BCE a aflat despre operațiune după ce aceasta s-a încheiat

BCE a fost informată vineri că Statele Unite au decis să vândă euro pentru a cumpăra yeni, însă tranzacția fusese deja efectuată, potrivit unor surse citate de Financial Times.

BVB a încheiat ultima ședință de tranzacționare a săptămânii în teritoriu negativ, toți indicii bursieri înregistrând scăderi la finalul zilei de vineri

08:40

Atacurile cibernetice se intensifică după descoperirea unor vulnerabilități PHP. Companiile și guvernele se grăbesc să își protejeze sistemele

11:03

Președinta BCE, Christine Lagarde, și secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, au discutat ulterior despre intervenție, în cadrul unei convorbiri de sâmbătă, potrivit uneia dintre sursele citate.

Faptul că autoritățile europene nu au fost consultate înaintea operațiunii este considerat neobișnuit, în condițiile în care intervențiile valutare importante sunt, în mod tradițional, precedate de consultări între principalele autorități monetare.

O intervenție fără precedent în relația Washington-Tokyo

Operațiunea a avut loc în cadrul primei intervenții comune Washington-Tokyo pentru susținerea yenului din aproape trei decenii.

În mod normal, Statele Unite ar fi folosit dolari pentru o asemenea operațiune. Decizia de a utiliza euro a atras însă atenția oficialilor europeni și a amplificat tensiunile privind lipsa de coordonare dintre Washington și Frankfurt.

Potrivit unor surse citate de Financial Times, unii oficiali de rang înalt ai BCE au considerat că alegerea euro reprezintă o abatere fără precedent de la convențiile de cooperare existente de zeci de ani între autoritățile monetare occidentale.

„Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată”

Vânzările de euro au fost realizate de Rezerva Federală din New York în numele Trezoreriei americane. O persoană familiarizată cu discuțiile dintre oficialii europeni a descris pentru Financial Times operațiunea drept „foarte surprinzătoare” și „tristă”.

„Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată”, a afirmat sursa, avertizând că decenii de cooperare strânsă între băncile centrale occidentale ar putea fi puse sub presiune.

După Al Doilea Război Mondial, relațiile dintre băncile centrale și ministerele de Finanțe occidentale s-au bazat în mare măsură pe consultare și încredere reciprocă. Intervențiile majore pe piețele valutare au fost, în general, realizate printr-o coordonare strânsă între autoritățile implicate.

De ce a ales SUA să vândă euro

Decizia Washingtonului de a utiliza euro, și nu dolari, are o explicație legată de politica valutară americană.

O vânzare masivă de dolari ar fi putut fi interpretată drept o încercare a administrației americane de a slăbi propria monedă. O asemenea acțiune ar fi intrat în contradicție cu poziția secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, în favoarea unui dolar puternic.

Prin utilizarea euro, autoritățile americane au putut participa la susținerea yenului fără să transmită, cel puțin direct, un semnal de intervenție împotriva dolarului.

Washingtonul ar fi vrut să evite vânzarea titlurilor americane

Analiștii au avansat și o altă posibilă explicație pentru decizia SUA. Washingtonul s-ar fi alăturat Japoniei pentru a evita ca autoritățile de la Tokyo să fie nevoite să vândă masiv titluri de stat americane pentru a obține fondurile necesare susținerii yenului.

O asemenea operațiune ar fi putut pune presiune suplimentară asupra pieței obligațiunilor americane, într-un moment în care costurile de împrumut pe termen lung ale Statelor Unite se află aproape de cele mai ridicate niveluri din ultimii 19 ani. Astfel, intervenția americană poate fi privită și prin prisma interesului Washingtonului de a limita eventualele efecte secundare asupra propriei piețe financiare.

Trezoreria SUA: nu coordonăm deciziile privind rezervele

Un purtător de cuvânt al Trezoreriei americane a declarat pentru Financial Times că instituția nu coordonează cu autoritățile străine deciziile privind utilizarea rezervelor din Exchange Stabilization Fund. Acest fond a fost folosit pentru intervenția de pe piața valutară.

Un oficial de rang înalt al administrației Trump a susținut, la rândul său, că autoritățile americane respectă confidențialitatea discuțiilor private cu partenerii internaționali.

Declarațiile arată diferența de abordare dintre Washington și oficialii europeni, care consideră că asemenea operațiuni ar trebui să beneficieze de un nivel mai ridicat de consultare.

Japonia a cheltuit zeci de miliarde pentru yen

Intervenția americană s-a produs în sprijinul Japoniei, care a cheltuit sume considerabile pentru susținerea monedei naționale. Pe baza datelor preliminare ale Băncii Japoniei, analiștii estimează că Tokyo ar fi cheltuit aproximativ 13.800 de miliarde de yeni, echivalentul a circa 87 de miliarde de dolari, în numai două zile. Operațiunea a avut un efect vizibil asupra cursului de schimb.

Yenul s-a apreciat la aproximativ 157 de yeni pentru un dolar, de la circa 157 de yeni pentru un dolar, la începutul lunii. Ulterior, moneda japoneză a pierdut o parte din terenul câștigat, ajungând la aproximativ 158 de yeni pentru un dolar.

De ce este importantă mișcarea pentru piețele globale

Intervențiile valutare de asemenea amploare nu sunt importante doar pentru țara a cărei monedă este susținută. Yenul, dolarul și euro se află în centrul sistemului financiar global, iar modificările rapide ale cursurilor pot influența fluxurile de capital, randamentele obligațiunilor și strategiile investitorilor.

În cazul Japoniei, deprecierea yenului a alimentat presiuni asupra economiei și a complicat politica monetară. O monedă prea slabă poate majora costul importurilor, în special pentru energie și materii prime.

Pe de altă parte, o apreciere rapidă a yenului poate afecta exportatorii japonezi și poate modifica echilibrul dintre economia Japoniei și principalii săi parteneri comerciali.

O problemă și pentru relația dintre băncile centrale

Din perspectiva europeană, cel mai important element nu este neapărat suma cheltuită de Statele Unite, ci faptul că euro a fost folosit ca instrument în operațiune fără o consultare prealabilă cu BCE.

Această situație ridică întrebări despre viitorul coordonării dintre principalele autorități monetare occidentale.

Într-un sistem financiar global în care intervențiile asupra unei monede pot avea efecte rapide asupra celorlalte valute, lipsa de coordonare poate amplifica volatilitatea și poate face mai dificilă anticiparea următoarelor mișcări ale marilor economii.

Pentru BCE, episodul este cu atât mai sensibil cu cât euro este una dintre principalele monede de rezervă ale lumii, iar utilizarea sa într-o intervenție externă fără o consultare prealabilă reprezintă o situație neobișnuită.

Un precedent care poate schimba regulile jocului

Intervenția SUA și Japoniei pentru susținerea yenului marchează o schimbare importantă în dinamica pieței valutare.

Washingtonul a preferat să folosească euro pentru a evita efectele nedorite ale unei vânzări de dolari, în timp ce Japonia a mobilizat zeci de miliarde de dolari pentru a-și susține moneda.

Pentru Europa, însă, modul în care a fost realizată operațiunea este cel puțin la fel de important ca rezultatul financiar.

Dacă astfel de intervenții vor deveni mai frecvente și vor fi realizate fără consultarea prealabilă a autorităților ale căror monede sunt utilizate, cooperarea monetară internațională ar putea intra într-o perioadă mai puțin previzibilă.