Pentru a preveni un dezastru global, un cercetător german propune cel mai ambițios scut solar creat vreodată pentru a proteja Pământul împotriva furtunilor solare.
Cu un buget estimat la 3,8 miliarde de dolari, proiectul ar putea deveni cea mai avansată formă de apărare planetară a vremurilor noastre. Debutul oficial este planificat pentru anul 2031
Într-o epocă în care viața modernă depinde de sateliți, rețele electrice și sisteme digitale, un pericol tăcut, așa cum îl numesc experții, plutește permanent deasupra noastră. Este vorba despre furtunile solare, un pericol cosmic care ar putea fi contracarat datorită unei tehnologii revoluționare.
Furtunile solare, cunoscute sub numele de ejecții coronale de masă (CME), pot produce furtuni geomagnetice capabile să întrerupă rețelele electrice, să perturbe comunicațiile prin satelit și să afecteze sistemele GPS. Un astfel de episod s-a petrecut în octombrie 2003, atunci când o furtună solară violentă, botezată „Furtuna de Halloween”, a generat pagube estimate la peste 27 de miliarde de dolari.
La mai bine de două decenii distanță, vulnerabilitatea globală este și mai mare, într-o lume conectată permanent și dependentă de tehnologie. Un cercetător german pare că a găsit soluția, care ar fi unul dintre cele mai ambițioase sisteme de apărare spațială din istorie.
Dr. Leonidas Askianakis de la Universitatea Tehnică din München propune un proiect de anvergură, și anume lansarea unei constelații de șase sateliți care să monitorizeze constant activitatea solară. Studiul său, publicat recent în Journal of Space Safety Engineering, detaliază o arhitectură orbitală inovatoare, Constelația Walker Eliptică, menită să ofere o acoperire continuă a liniei critice dintre Soare și Pământ.
Acești sateliți se vor afla într-o mișcare sincronizată, permițând observarea simultană a mai multor regiuni solare. Sistemul ar putea asigura o comunicare activă între sateliți pentru aproximativ 94% din timp, suficient pentru a detecta rapid și eficient valurile de particule periculoase emise de Soare.
Fiecare satelit va fi echipat cu echipamente de ultimă generație: magnetometre, senzori pentru radiații X și gamma, precum și detectoare de particule de înaltă energie. Aceste instrumente vor permite identificarea timpurie a erupțiilor solare majore și construirea unor modele tridimensionale ale fenomenelor observate, oferind oamenilor de știință o înțelegere profundă a mecanismelor cosmice.
Un sistem de avertizare timpurie, bazat pe astfel de date, ar putea oferi un răgaz esențial – de la câteva ore până la câteva zile – pentru ca operatorii de rețele energetice și sateliți să adopte măsuri de protecție: oprirea temporară a echipamentelor vulnerabile, redirecționarea traficului de date sau reconfigurarea sistemelor de comunicație, potrivit Universetoday.com.
Bugetul estimat al acestui proiect depășește 3,8 miliarde de dolari, însă oamenii de știință consideră investiția justificată și esențială. Concret, doar evitarea daunelor provocate de o furtună solară de amploarea celei din 2003 ar putea economisi între două și zece miliarde de dolari.
Proiectul are ca termen de finalizare anul 2031, când se preconizează lansarea tuturor celor șase sateliți într-o singură misiune Starship. Ulterior, aceștia vor folosi asistența gravitațională a planetei Venus pentru a atinge pozițiile orbitale finale, proces care va dura în jur de patru ani. Odată stabilită constelația, aceasta va opera în mod activ timp de cel puțin șapte ani.
Dacă va primi finanțarea necesară și va fi implementat conform planului, proiectul propus de Leonidas Askianakis ar putea deveni cel mai eficient sistem de protecție planetară împotriva furtunilor solare. Pentru prima oară în istoria umanității, omenirea ar dispune de un scut solar activ, o rețea capabilă să prevină dezastre spațiale, înainte ca acestea să lovească.