Adevărul despre tinerii care părăsesc corporațiile în căutarea unei vieți ideale

Un nou curent cultural valorizează efortul minim și odihna maximă. Ca urmare, tot mai mulți tineri își dau demisiile în favoarea unor munci mai puțin solicitante, mici afaceri sau chiar munci manuale, care aduc mai multă satisfacție. Reevaluarea muncii, care a căpătat noi înțelesuri în lumea post-pandemică, a dus la o accelerare a așa numitului curent „downshifting”. Părăsești fără regrete zumzetul copiatoarelor și a aparatelor de cafea din corporație și îți deschizi o cafenea micuță sau te angajezi antrenor de schi. China a transformat acest curent într-un adevărat fenomen social. Pe rețelele chineze de socializare, poveștile despre „demisii” s-au transformat în adevărate legende. Ca urmare, tot mai mulți tineri părăsesc birourile în speranța că în afara corporației vor găsi tihna și vor avea vieți simple. Din păcate, mulți descoperă cu groază că lumea „de afară” nu aduce, de fapt, nicio formă de eliberare.

De la visul libertății, la realitatea muncii grele

Să admitem că am visat cu toții, măcar din când în când, să ne dăm demisia și să fim liberi. Mediul corporatist, foarte intens și, de nenumărate ori, foarte toxic, ne epuizează energia și ne afectează sănătatea mintală, așa că reveriile de acest tip sunt firești. Ce-ar fi dacă aș deschide o cafenea pe o stradă liniștită și aș petrece după-amieze frumoase, printre cărți și alături de clienți prietenoși? Sau, dacă aș lucra într-un magazin de echipamente montane, ajutând diverși călători să-și pregătească aventurile?

Tot mai mulți oameni din lume își transformă aceste visuri în decizii reale, reevaluând sensul muncii. Este un fenomen post-pandemic numit „downshifting”. Dintre toate țările, China iese în evidență prin amploarea acestei schimbări. În ultimii doi ani, un val de angajați a părăsit locurile albe de muncă – prestigioase, dar epuizante – pentru munci manuale, mai ușor de suportat psihic.

Consiliul Concurenței amendează Philips România cu peste 5 milioane de lei pentru obstrucționarea unei inspecții

15:51

Deficitul comercial al României a coborât ușor în primele șapte luni. Importurile au depășit exporturile cu 19,28 miliarde de euro

15:13

De la „lying flat”, la munca pe cont propriu

Mișcarea se leagă de contracultura „lying flat”, care a căpătat portanță din 2021. Este vorba de un set de idei care glorifică efortul minim și odihna maximă. Ambele resping programul extenuant „996”, adică muncă de la 9 dimineața la 9 seara, șase zile pe săptămână. 996 a devenit marele simbol al epuizării corporatiste, scrie Bloomberg. Pe rețelele chineze, poveștile despre „demisii” s-au transformat într-un fenomen social.

Un exemplu este Dong Dong, manager de proiect la Alibaba, care a promis că își va da demisia dacă postarea lui pe Xiaohongshu primește măcar un singur like. A primit peste 100.000. Hashtagul „leaving jobs” a strâns aproximativ 5 miliarde de vizualizări, cu mărturii despre tineri corporatiști care au devenit, cu bucurie, curieri, barmani, vânzători, influenceri sau barista.

Hu Anyan trăia acest stil de viață cu mult înainte de a deveni viral. În două decenii, a schimbat 19 joburi – de la operator de benzinărie și paznic, până la cofetar și creator de benzi desenate. A rătăcit între marile orașe și localități atât de mici, încât nici măcar nu aveau vreun hotel. Spirit liber, Hu renunța la orice loc de muncă ce nu i se potrivea și prefera să trăiască intens clipa. Totul a fost surprins într-un volum publicat în 2023, „I Deliver Parcels in Beijing”, tradus acum și în engleză. Cartea, însă, este departe de a fi o poveste romantică.

Un portret lucid al economiei la negru

Mai mult decât un jurnal despre agilitate și salturi între joburi, cartea – titrată „One Man’s Quest to Speak the Truth about the Global Gig Economy” – oferă o perspectivă rară asupra naturii adesea dezumanizante a economiei de tip „gig”, care, potrivit Băncii Mondiale, înseamnă, în prezent, până la 12% din forța de muncă globală. Deși promite flexibilitate și o cale de ieșire din sărăcie, acest sistem ascunde locuri de muncă prost plătite, fără beneficii, lăsând lucrătorii vulnerabili și expuși la tulburări sociale. Viața din afara corporațiilor nu este mereu o eliberare, mai ales pentru cei care nu au economii sau părinți înstăriți.

„Munca încearcă adesea să ne transforme în instrumente, nu în ființe cu conștiință, cu sentimente și cu judecată”, spune Hu din locuința sa din Chengdu, în sud-vestul Chinei. Tocmai de aceea, mulți simt nevoia psihologică de a-și construi o valoare personală în afara muncii, pentru a scăpa de un sentiment de disperare care îi cuprinde când se gândesc la viitor.

Viața în spatele uniformei de curier

Născut în 1979 într-o familie modestă din Guangdong, Hu a început să muncească la 20 de ani, fără diplomă universitară. Cartea se deschide cu o scenă în care el sortează colete într-un centru logistic, unde lucra șase zile pe săptămână, de la 7 seara la 7 dimineața. Plata pentru acest efort era de cam 5.000 de yuani (700 de dolari) lunar. Pentru a economisi 50 de yuani la chirie, suporta verile sufocante într-o cameră fără aer condiționat și bea zilnic cel mai ieftin baijiu, doar ca să adoarmă.

„În astfel de locuri, toți sunt presați de viață. Empatia e secătuită și oamenii devin, fără să-și dea seama, absolut indiferenți”, scrie el. Ulterior, a lucrat ca livrator la cea mai mare companie logistică din China. Și-a condus scuterul prin Beijing de dimineață până târziu în noapte, fără contract stabil de muncă și fără asigurare medicală.

Un bestseller se transformă într-o lecție socială

Șeful său impunea un regim militar, organizând ședințe noaptea târziu, doar pentru a-i certa aprig pe angajații. Odată, Hu a fost obligat să plătească peste 1.000 de yuani pentru un colet furat. China are cea mai mare industrie de comerț electronic din lume, cu peste 70 de milioane de angajați și cu vânzări anuale de peste 15 trilioane de yuani.

De-a lungul timpului, pe măruă ce a schimbat cele 19 locuri de muncă, Hu descrie ore lungi, colegi calculați, șefi exploatatori, competiție acerbă, probleme de sănătate care cu greu puteau fi rezolvate și o imensă presiune financiară. Paradoxal, greutățile de care tinerii fug din corporații îi urmăresc și în noile joburi „de evadare”.

Înapoi la birou, din lipsă de alternative

Munca rămâne la fel de grea și în afara lumii corporatiste, iar instabilitatea s-a amplificat, scrie sursa citată. Deși economia Chinei își revine, destul de lent după pandemie, ea rămâne afectată de criza imobiliară și de consumul scăzut. Șomajul în rândul tinerilor a ajuns la 18,9% în august. Mulți se tem că această generație va fi prima, de la reformele din anii 1980, care va trăi mai prost decât părinții săi. S-au dus anii de boom de dinainte de 2020, când Hu putea trece ușor de la un job la altul.

Mulți dintre cei care au renunțat la viața de birou se întorc acum la relativa siguranță a corporațiilor. Visătorii care au deschis cafenele și-au închis destul de rapid afacerile, după ce și-au epuizat economiile. Dong Dong, simbol al „renunțării”, a abandonat munca pe cont propriu și și-a lansat propria firmă de comerț electronic, într-un spațiu tip WeWork, chiar pe un campus Alibaba. O altă tânără, fostă fotograf freelancer și vânzătoare de căciuli croșetate în Dali, s-a reîntors la un brand comercial stabil.

Căutarea sensului: între libertate și epuizare

Pe acest fundal, Hu se gândește la sensul muncii și al libertății. Construiește o imagin destul de sumbră a vieții de zi cu zi și îi revine în minte un fost coleg de livrări. Acesta găsea pace în ritualuri mărunte – hrănind pisici fără stăpân și cultivând legume în grădini comunitare.

„Dacă munca e ceva ce suntem constrânși să facem, o concesie a voinței noastre, atunci restul vieții – partea pe care o alegem, care rămâne fidelă dorințelor noastre, oricât de modestă ar fi – se poate numi libertate”, scrie Hu.

Cartea sa, I Deliver Parcels in Beijing, oferă o privire esențială asupra provocărilor nu doar din China, ci din întreaga lume. Tinerii se confruntă cu piețe ale muncii rigide, cu nesiguranță și cu presiuni sociale. Pentru cei care își urăsc jobul, experiențele sincere ale lui Hu sunt o lecție despre rezistență și sens personal, comentează sursa citată.