Madridul respinge tentativele investitorilor de a pune sub sechestru active ale statului spaniol în valoare de miliarde de euro. Guvernul spaniol a obținut o victorie importantă într-un litigiu internațional care durează de peste un deceniu și are la bază decizia Madridului de a reduce subvențiile acordate producătorilor de energie regenerabilă.
Săptămâna aceasta, o instanță belgiană a anulat o hotărâre prin care Spania fusese obligată să plătească investitorilor aproape 76 de milioane de euro. Decizia reprezintă un succes semnificativ pentru autoritățile spaniole, care încearcă de ani de zile să împiedice executarea unor hotărâri arbitrale ce le-ar putea costa aproximativ două miliarde de euro. Investitorii internaționali susțin că au dreptul la despăgubiri pentru pierderile suferite după ce guvernul spaniol a modificat, în urmă cu mai bine de zece ani, schema de sprijin pentru energia verde.
Disputa își are originea în anul 2013, în plină criză a datoriilor suverane din Europa. Confruntat cu dificultăți financiare, guvernul conservator condus atunci de Mariano Rajoy a decis să reducă subvențiile acordate producătorilor de energie regenerabilă, în încercarea de a limita costurile sistemului energetic și de a reduce facturile la electricitate, conform Politico.
Măsura a afectat investitorii care finanțaseră proiecte eoliene și solare în Spania, bazându-se pe un cadru de reglementare introdus în 2007, care oferea stimulente financiare pentru producția de energie regenerabilă. Aceștia au susținut că modificarea regulilor a încălcat angajamentele asumate de statul spaniol și le-a afectat în mod nejustificat investițiile.
În consecință, investitorii au inițiat proceduri de arbitraj internațional, invocând Tratatul privind Carta Energiei, un acord internațional semnat în anii 1990, menit să protejeze investițiile din sectorul energetic.
Cererile de despăgubire au depășit, în total, 10 miliarde de euro, potrivit unor surse din cadrul Ministerului spaniol al Mediului.
Majoritatea litigiilor au fost soluționate prin intermediul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (ICSID), instituție asociată Grupului Băncii Mondiale.
Tribunalele arbitrale au pronunțat mai multe hotărâri împotriva Spaniei, stabilind obligații de plată în favoarea investitorilor. Deși despăgubirile acordate au fost, în multe cazuri, mai mici decât sumele solicitate inițial, valoarea cumulată a acestora a ajuns la aproximativ două miliarde de euro.
În 2019, un tribunal arbitral a decis că Spania trebuie să plătească 59,6 milioane de euro fondului RREEF, la care se adăugau dobânzi și cheltuieli de judecată.
Ulterior, numeroase creanțe rezultate din aceste litigii au fost vândute către Blasket Renewable Investments LLC, un fond american care a început să urmărească executarea hotărârilor și identificarea unor active spaniole ce ar putea fi folosite pentru recuperarea sumelor datorate.
Madridul susține însă că nu poate efectua aceste plăți, deoarece Comisia Europeană consideră că ele ar putea constitui ajutor de stat ilegal.
În plus, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că mecanismul de arbitraj prevăzut de Tratatul privind Carta Energiei nu se aplică litigiilor dintre investitorii din statele membre ale UE și alte state membre. În asemenea situații, dreptul european prevalează asupra mecanismului invocat de investitori. Această interpretare a complicat considerabil eforturile de recuperare a despăgubirilor și a transformat disputa într-un conflict juridic între dreptul internațional al investițiilor și normele Uniunii Europene.
În lipsa plăților, investitorii au încercat să obțină executarea hotărârilor în mai multe jurisdicții, solicitând înghețarea sau indisponibilizarea unor active ale statului spaniol. Unul dintre cele mai importante episoade s-a produs în Belgia.
La 17 iunie 2025, Blasket a obținut o hotărâre judecătorească prin care au fost indisponibilizate fonduri în valoare de 75,76 milioane de euro aparținând companiei publice spaniole Enaire, responsabilă de gestionarea navigației aeriene din Spania.
Compania primește plăți prin intermediul Eurocontrol, organizația europeană cu sediul la Bruxelles care colectează tarifele de navigație aeriană de la companiile aeriene și redistribuie veniturile către entitățile relevante. Acest mecanism a permis indisponibilizarea unor fonduri spaniole aflate în Belgia. În urma procedurilor judiciare, Spania a depus suma de 75.759.538 de euro la 4 mai 2026.
Măsura a reprezentat o victorie importantă pentru investitori, care încearcă de mai mulți ani să execute hotărârile arbitrale împotriva Spaniei. Totuși, autoritățile spaniole au contestat decizia, beneficiind și de sprijinul Comisiei Europene. Statul belgian a susținut, la rândul său, că măsura de indisponibilizare contravine dreptului Uniunii Europene.
Instanța belgiană a dat în cele din urmă câștig de cauză Spaniei, a dispus ridicarea măsurii și a obligat fondul Blasket să suporte cheltuielile de judecată. Decizia reprezintă un precedent important pentru alte litigii similare și consolidează poziția juridică a Madridului în interiorul Uniunii Europene.
Conflictul nu se limitează la instanțele europene. Spania se confruntă în continuare cu proceduri judiciare în Australia, Germania și Statele Unite.
În iunie 2026, fondul Blasket a solicitat documente de la Adidas, Hilton Hotels și alte entități implicate în participarea Spaniei la Cupa Mondială de Fotbal. Demersul urmărea să sprijine o tentativă de indisponibilizare a unor active spaniole.
Inițiativa a evidențiat amploarea eforturilor investitorilor de a identifica bunuri și fonduri care ar putea fi folosite pentru recuperarea despăgubirilor. În cele din urmă, Spania și-a păstrat activele vizate în acel episod.
Într-un alt caz, în 2023, o instanță britanică a dispus instituirea unui sechestru provizoriu asupra unei școli internaționale din Londra deținute de statul spaniol.
În august 2026, Comisia Europeană a inițiat, de asemenea, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Spaniei, în legătură cu o plată de 23 de milioane de euro aferentă unei hotărâri care implica o companie japoneză, din afara Uniunii Europene. Acest caz ilustrează complexitatea situației: deși dreptul UE limitează aplicarea anumitor mecanisme de arbitraj în disputele dintre investitorii europeni și statele membre, alte hotărâri pot ridica probleme juridice distincte.
Decizia instanței belgiene oferă Spaniei un argument suplimentar în lupta împotriva executării hotărârilor arbitrale privind reducerea subvențiilor pentru energia regenerabilă. Totuși, victoria nu înseamnă că toate litigiile au fost soluționate și nici că obligațiile de plată invocate de investitori au dispărut automat.
Procedurile aflate pe rol în alte țări pot continua, iar rezultatele vor depinde de legislația aplicabilă, de natura activelor vizate și de modul în care instanțele naționale interpretează raportul dintre dreptul internațional al investițiilor și dreptul Uniunii Europene. Pentru Madrid, miza este considerabilă: protejarea activelor publice și limitarea consecințelor financiare ale unei decizii de politică energetică adoptate în timpul crizei economice.
Pentru investitori, disputa privește respectarea angajamentelor statului și protecția investițiilor realizate pe baza unui cadru de reglementare care, ulterior, a fost modificat. Hotărârea belgiană înclină balanța în favoarea Spaniei, cel puțin în interiorul Uniunii Europene. Conflictul dintre Madrid și investitorii internaționali este însă departe de a fi încheiat.