România riscă o criză de aprovizionare cu motorină în această iarnă: prețurile au crescut cu aproape 40%, iar stocurile disponibile sunt mai mici decât sugerează cifrele oficiale

România ar putea întâmpina dificultăți de aprovizionare cu motorină în lunile de iarnă, în condițiile în care prețurile carburanților au crescut puternic de la începutul anului, iar rezervele strategice nu oferă neapărat protecția pe care o sugerează cifrele prezentate public. Potrivit unei analize publicate joi de think-tank-ul economic Frames, criza globală a motorinei s-ar putea prelungi încă un an, iar dependența de rute comerciale vulnerabile amplifică riscurile pentru piața românească.

Motorina a ajuns la aproape 11 lei pe litru, pe fondul unei crize internaționale

Pe 22 octombrie 2026, prețul mediu al motorinei standard din România a ajuns la 10,90 lei pe litru, în timp ce benzina se comercializa, în medie, cu 10,10 lei pe litru, potrivit datelor PretCarburant citate în analiză. În ianuarie, într-o stație Petrom din București, motorina costa 7,89 lei pe litru, iar benzina 7,67 lei.

Comparația indică o scumpire de aproximativ 3 lei pe litru în mai puțin de zece luni. În cazul motorinei, creșterea a fost de circa 38%, în timp ce benzina s-a scumpit cu aproximativ 32%. Cea mai mare parte a majorărilor s-a produs în a doua jumătate a anului.

Parlamentul European aprobă noi reguli pentru drepturile pasagerilor: rambursări mai clare, termene stricte și protecție sporită pentru călători

12:53

Majorarea taxelor nu mai poate susține singură reducerea deficitului bugetar: România are nevoie de o colectare mai eficientă și de cheltuieli publice mai bine controlate

11:24

Începând cu 30 iunie, prețul motorinei a urcat cu 1,68 lei pe litru, echivalentul unei creșteri de 18,2%. În același interval, benzina s-a scumpit cu 1,44 lei pe litru, respectiv 16,6%.

Adrian Negrescu, analist citat de Frames, consideră că diferența dintre ritmurile de creștere nu este întâmplătoare. Motorina este unul dintre produsele petroliere cele mai afectate de criza internațională, iar importanța sa economică este majoră, deoarece alimentează transportul de mărfuri, activitățile agricole și sectorul construcțiilor.

Potrivit analistului, situația nu trebuie interpretată drept o scumpire sezonieră, care se va corecta automat în câteva săptămâni, ci ca o criză structurală ce ar putea continua cel puțin un an. În aceste condiții, România trebuie să se pregătească atât pentru menținerea unor prețuri ridicate, cât și pentru posibilitatea apariției unor probleme de disponibilitate a carburantului.

Rezervele pentru 90 de zile nu înseamnă trei luni de motorină disponibilă la pompă

Unul dintre principalele riscuri evidențiate în analiza Frames privește interpretarea stocurilor strategice de combustibili. Ministerul Energiei a comunicat în repetate rânduri că România dispune de rezerve de urgență echivalente cu 90 de zile, însă această cifră nu reprezintă cantitatea de carburant care poate fi livrată direct consumatorilor timp de trei luni.

Potrivit analizei, stocurile de urgență se ridică la aproximativ 2,04 milioane de tone și sunt calculate în raport cu 90 de zile de importuri nete. Prin urmare, indicatorul nu trebuie confundat cu o rezervă de produse finite suficientă pentru acoperirea consumului național la pompă pe aceeași perioadă.

Structura rezervelor este esențială pentru evaluarea capacității de reacție în cazul unei întreruperi a aprovizionării. Mai mult de jumătate din total, respectiv aproximativ 1,08 milioane de tone sau 53%, este reprezentată de țiței și materii prime destinate rafinării. Aceste cantități trebuie procesate înainte de a putea deveni produse petroliere utilizabile.

Produsele finite însumează aproximativ 957.000 de tone, însă numai circa 511.000 de tone reprezintă motorină. Așadar, cantitatea de motorină disponibilă în cadrul rezervelor este mult mai mică decât volumul total al stocurilor de urgență.

Un alt element sensibil este amplasarea rezervelor. Potrivit Frames, numai aproximativ jumătate din stocuri se află fizic pe teritoriul României, cantitate echivalentă cu circa 45 de zile. Restul este depozitat în alte state membre ale Uniunii Europene și ar putea ajunge mai greu în țară în cazul unei crize care afectează transportul și logistica.

Din acest motiv, simpla comunicare a existenței unor stocuri pentru 90 de zile nu oferă o imagine completă asupra securității aprovizionării. Pentru o evaluare realistă sunt necesare informații despre tipul produselor depozitate, localizarea acestora și timpul necesar pentru transportarea lor către piața internă.

Penuriile regionale ar putea apărea în decembrie, avertizează analiza

Adrian Negrescu estimează că primele dificultăți regionale de aprovizionare ar putea apărea încă de la începutul lunii decembrie, pe fondul capacității limitate de transport feroviar și al constrângerilor de depozitare. În scenariul prezentat de analist, rezerva strategică de motorină s-ar putea apropia de epuizare în ianuarie 2027.

Acesta precizează că este vorba despre un test de stres, nu despre o prognoză oficială privind evoluția pieței. Scenariul urmărește să evidențieze vulnerabilitățile sistemului de aprovizionare, în special dependența de importuri și dificultatea de a transforma rapid rezervele existente în cantități disponibile pentru consum.

Analiza Frames identifică motorina drept principalul punct slab al securității aprovizionării, spre deosebire de benzină. România produce aproximativ 2,7 milioane de tone de țiței anual, dar importă circa trei sferturi din necesarul său de petrol, potrivit datelor prezentate în material.

Peste 60% din importurile recente de țiței proveneau din Kazahstan, prin conducta CPC și portul rusesc Novorossiisk. În luna iulie, livrările au fost întrerupte pentru câteva zile în urma unor atacuri cu drone asupra infrastructurii, episod care a evidențiat vulnerabilitatea rutelor utilizate pentru aprovizionarea României.

În cazul motorinei, dependența de importuri este și mai importantă, deoarece România, la fel ca alte state europene, consumă mai mult decât produce. Diferența trebuie acoperită prin achiziții de pe piețele internaționale.

Printre sursele de aprovizionare se numără Statele Unite, principalul furnizor al Uniunii Europene, Kazahstanul, care a urcat pe locul al doilea, depășind Norvegia, și statele din zona Golfului. Aceste rute presupun distanțe mari de transport sau expunere la conflicte și instabilitate geopolitică.

În plus, costurile de transport, asigurare și personal au crescut simultan, ceea ce amplifică presiunile asupra lanțurilor de aprovizionare. Orice întrerupere prelungită poate afecta disponibilitatea produselor petroliere și poate menține prețurile la niveluri ridicate.

Experiența Italiei arată riscurile plafonării artificiale a prețurilor

Dificultățile de aprovizionare nu reprezintă doar un risc teoretic pentru Europa. În Italia, unele stații de alimentare din sudul țării au afișat mesaje prin care anunțau epuizarea stocurilor, în contextul unor tensiuni care au afectat distribuția motorinei.

Potrivit analizei Frames, rețele precum Eni, IP, Q8 și Tamoil au plafonat voluntar prețul carburantului la 2,19 euro pe litru în aproximativ 10.000 de stații. Prețul redus a atras cumpărători, iar stocurile disponibile s-au epuizat în unele locații. În aceste condiții, benzinarii au ajuns să înregistreze pierderi estimate între 6 și 20 de cenți pe litru.

Situația a fost complicată de expirarea reducerii accizei, fără introducerea unei măsuri înlocuitoare, precum și de protestele transportatorilor și fermierilor, care au blocat drumuri. În plus, rafinăria Eni din Taranto a fost blocată în perioada 12-16 octombrie.

În zilele de 15 și 16 octombrie, 150 dintre cele 270 de benzinării Eni din regiunea Puglia nu mai aveau carburant disponibil, potrivit informațiilor citate de Frames.

Adrian Negrescu consideră că episodul italian demonstrează riscurile intervențiilor care încearcă să rezolve o problemă de piață exclusiv prin limitarea prețurilor. În opinia sa, plafonarea ar putea determina furnizorii să redirecționeze volumele către piețe unde condițiile comerciale sunt mai atractive, în timp ce stațiile locale s-ar confrunta cu diminuarea stocurilor.

Analistul avertizează că o intervenție similară în România ar putea avea efecte comparabile, mai ales dacă oferta internațională este deja restrânsă. În perioadele de criză, predictibilitatea regulilor și capacitatea de a asigura aprovizionarea sunt considerate mai importante decât stabilirea unor prețuri artificiale care nu reflectă costurile reale.

Contractele de aprovizionare și diversificarea surselor, priorități pentru iarnă

În fața riscurilor identificate, România ar trebui să elaboreze un plan de iarnă axat pe securizarea aprovizionării, nu să se bazeze exclusiv pe măsuri de intervenție adoptate după apariția problemelor.

Prima prioritate indicată de analist este asigurarea cantităților necesare de țiței pentru cele două rafinării majore funcționale din România, precum și contractarea unor volume suficiente de motorină din import. În acest scop, ar fi necesare contracte pe termen lung și diversificarea furnizorilor, pentru reducerea dependenței de rute vulnerabile sau de un număr limitat de parteneri comerciali.

A doua direcție vizează aducerea în țară a unei cantități mai mari din rezervele de urgență depozitate în alte state membre ale Uniunii Europene. O asemenea măsură ar putea îmbunătăți capacitatea de reacție în cazul unor întreruperi ale aprovizionării, cu condiția ca transportul și distribuția să poată fi realizate în timp util.

A treia prioritate este reprezentată de intervențiile asupra costurilor, fără plafonarea generală a prețurilor. Frames indică posibilitatea acordării unui sprijin țintit pentru transportatori și fermieri, menținerii mecanismului de acciză dinamică și reducerii taxelor de-a lungul lanțului economic.

Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri începând din 2027 este considerată un pas pozitiv, dar insuficient pentru rezolvarea tuturor problemelor. Măsurile fiscale trebuie integrate într-o strategie mai amplă, care să susțină sectoarele dependente de motorină și să limiteze efectele creșterii costurilor asupra economiei.

Transparența privind stocurile este esențială pentru prevenirea unei crize

O altă recomandare importantă privește comunicarea publică a datelor referitoare la rezervele efectiv disponibile. Potrivit lui Adrian Negrescu, statul ar trebui să prezinte informații verificabile despre cantitatea de motorină aflată fizic în România și despre viteza cu care produsele pot fi scoase din depozite și distribuite pe piață.

O comunicare bazată exclusiv pe formula „stocuri pentru 90 de zile” riscă să ofere o imagine incompletă asupra situației reale. Pentru a evalua riscul de penurie, este necesar să se cunoască proporția produselor finite, cantitățile de motorină disponibile și timpul necesar pentru mobilizarea rezervelor din străinătate.

Importanța acestor informații este cu atât mai mare cu cât motorina are un rol esențial în funcționarea economiei. Transportul rutier de mărfuri, lucrările agricole și șantierele depind în mare măsură de disponibilitatea carburantului.

În scenariul descris de analist, chiar și o penurie care durează doar câteva zile ar putea provoca blocaje în transporturi, întârzieri în activitățile agricole și suspendarea unor lucrări de construcții. Efectele s-ar putea propaga apoi în costurile logistice și în prețurile alimentelor, într-un moment în care inflația a început din nou să crească.

Prin urmare, riscul evidențiat de Frames nu se limitează la scumpirea carburantului la pompă, ci privește funcționarea unor sectoare economice esențiale. Prevenirea unei crize ar necesita coordonarea politicilor de stocare, diversificarea surselor de import, contracte de aprovizionare mai sigure și transparență asupra capacității reale de intervenție.

Frames este un think-tank economic specializat în realizarea de analize și studii de piață privind economia. Avertismentele prezentate în analiza sa reprezintă evaluări și scenarii de risc, nu confirmarea faptului că România va intra inevitabil într-o penurie de motorină în iarna 2026-2027.