UE își schimbă strategia în Arctica: trei direcții prioritare pentru securitate, energie și resurse critice

Uniunea Europeană își propune să își consolideze poziția strategică în Arctica, pe fondul accelerării schimbărilor climatice și al intensificării competiției internaționale pentru accesul la noi rute comerciale și la resurse naturale. Regiunea, considerată mult timp în primul rând o prioritate de mediu, capătă o importanță tot mai mare pentru securitatea europeană, transportul maritim și aprovizionarea cu materii prime esențiale economiei.

Bruxelles-ul a dezvăluit o nouă inițiativă, denumită „Vecinătatea de Nord”, prin care urmărește să pregătească Europa pentru creșterea activităților economice și militare în zona arctică. Planul, prezentat marți, 20 octombrie, propune investiții în infrastructura de transport, dezvoltarea capacităților de cercetare și intensificarea cooperării în domeniul securității. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat că regiunea nu mai poate fi tratată drept o zonă periferică a intereselor europene. În opinia sa, Arctica se află în centrul unor transformări geopolitice majore și reprezintă o componentă importantă a securității Uniunii, arată Politico.

UE încearcă să își actualizeze politica arctică

Topirea accelerată a gheții modifică echilibrul economic și strategic din regiune. Pe măsură ce apar noi posibilități de navigație și devine mai accesibilă exploatarea resurselor naturale, state precum Rusia, China și Canada își urmăresc propriile interese. În acest context, UE încearcă să își actualizeze politica arctică și să depășească abordarea anterioară, concentrată în principal pe protejarea mediului.

Bursa de Valori București a crescut cu 235% în cinci ani, cea mai mare performanță din Europa Centrală și de Est

17:37

România riscă o criză de aprovizionare cu motorină în această iarnă: prețurile au crescut cu aproape 40%, iar stocurile disponibile sunt mai mici decât sugerează cifrele oficiale

14:02

Noua strategie se bazează și pe consolidarea relațiilor cu Norvegia, Islanda, Canada și Regatul Unit. Bruxelles-ul intenționează să revizuiască parteneriatele existente și să organizeze summituri regulate pentru stabilirea obiectivelor comune și dezvoltarea unor proiecte concrete.

1. Consolidarea apărării și a securității maritime

Una dintre principalele schimbări vizează rolul securității în politica europeană pentru Arctica. Documentul Comisiei avertizează asupra refacerii prezenței militare a Rusiei în regiune și asupra creșterii ambițiilor strategice ale Chinei.

Pentru a răspunde acestor evoluții, UE intenționează să dezvolte instrumente care să permită supravegherea mai eficientă a activităților maritime și identificarea potențialelor amenințări. În 2027, ar urma să fie lansat un proiect-pilot de cercetare bazat pe observații prin satelit și monitorizare maritimă.

O componentă importantă a inițiativei constă în schimbul de informații privind deplasarea navelor. Datele ar urma să contribuie inclusiv la identificarea vaselor asociate flotei din umbră a Rusiei, utilizată pentru transporturi maritime care încearcă să evite anumite restricții și mecanisme de control.

Pe termen lung, Comisia dorește ca statele membre să dezvolte un centru de securitate maritimă care să centralizeze informații despre diferite tipuri de riscuri. Printre amenințările vizate se numără sabotarea cablurilor submarine și pescuitul ilegal.

Planul include și propunerea de a crea, împreună cu NATO, un Hub de Cabluri Arctice. Acesta ar avea rolul de a supraveghea și proteja infrastructura submarină de comunicații din Atlanticul de Nord și din zona arctică.

Deocamdată, strategia nu precizează însă cum vor fi finanțate aceste proiecte, un aspect care poate influența ritmul implementării lor.

Eurodeputatul finlandez Mika Aaltola, membru al Partidului Popular European, consideră că accentul pus acum pe Arctica vine după o perioadă în care Europa nu a acordat suficientă atenție regiunii. În opinia sa, schimbările climatice transformă nordul într-un spațiu central al competiției geopolitice, iar UE trebuie să își clarifice poziția în raport cu Rusia, China și Statele Unite.

2. O abordare diferită pentru resursele energetice

În domeniul energiei, Bruxelles-ul își menține opoziția față de exploatarea combustibililor fosili în Arctica. Noua strategie reafirmă obiectivul de a păstra în sol petrolul, cărbunele și gazele naturale, inclusiv cele aflate în regiunile arctice.

În schimb, Uniunea dorește să sprijine dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă în zonă. Totuși, documentul introduce o schimbare importantă față de politica anterioară: Comisia nu mai păstrează explicit angajamentul de a convinge celelalte state să adopte aceeași abordare privind interzicerea exploatării combustibililor fosili.

Eurodeputata socialistă Delara Burkhardt a salutat menținerea opoziției europene față de forajele petroliere și de gaze din Arctica, dar a criticat renunțarea la promovarea unei interdicții la nivel internațional.

Potrivit acesteia, absența unui obiectiv global mai ferm ar putea diminua capacitatea UE de a obține măsuri internaționale de protecție a mediului. În plus, alte state ar putea continua exploatarea resurselor dintr-un ecosistem deosebit de vulnerabil.

Politica arctică adoptată de UE în 2021 prevedea urmărirea unui moratoriu internațional asupra extracției de petrol și gaze în regiune. Noua strategie păstrează angajamentul european de a nu susține astfel de activități, dar nu mai insistă în aceeași măsură asupra extinderii acestei poziții la nivel mondial.

Diferențele de abordare sunt relevante și din perspectiva relațiilor energetice. Norvegia, un furnizor important de energie pentru Uniunea Europeană, a transmis că își va continua activitățile de foraj în Arctica, indiferent de poziția Bruxelles-ului. Astfel, obiectivele climatice europene se confruntă cu interesele economice și energetice ale unor parteneri esențiali.

3. Acces mai sigur la materiile prime critice

Reducerea dependenței de China în privința materiilor prime critice reprezintă o altă prioritate a noii politici europene. Aceste resurse sunt importante pentru numeroase sectoare industriale și pentru dezvoltarea tehnologiilor necesare tranziției energetice, iar asigurarea unor surse alternative de aprovizionare a devenit o preocupare strategică pentru Bruxelles.

Comisia Europeană intenționează să continue colaborarea cu Canada, Groenlanda, Norvegia și Statele Unite pentru dezvoltarea unor proiecte dedicate materiilor prime critice din regiunea arctică.

Accesul la resurse nu va fi însă singurul criteriu luat în calcul. Strategia prevede respectarea unor standarde ridicate în domeniile social, de mediu și al guvernanței. De asemenea, proiectele ar trebui să aducă beneficii comunităților locale și să respecte drepturile populațiilor indigene. Această condiție evidențiază dificultatea de a concilia interesele economice și strategice ale Uniunii cu necesitatea protejării mediului și a comunităților care trăiesc în regiune.

UE a identificat deja mai multe proiecte relevante pentru aprovizionarea cu materii prime, acordându-le statutul de proiecte strategice în cadrul legislației europene. Printre acestea se numără proiectul Sokli din Finlanda și zăcământul de pământuri rare Per Geijer, situat în nordul Suediei.

Statutul strategic poate facilita dezvoltarea acestor investiții prin proceduri de autorizare mai rapide. Măsura urmărește să reducă obstacolele administrative și să accelereze accesul la resurse considerate importante pentru economia europeană.