Top 10 cele mai mari centrale nucleare din lume. Asia deține supremația, după capacitatea netă totală a reactoarelor

Într-o perioadă în care sursele regenerabile sunt promovate intens ca soluție la criza climatică, energia nucleară rămâne, faptic, una dintre cele mai fiabile și performante surse de electricitate cu emisii reduse de carbon. Deși nu este regenerabilă în sensul clasic, energia nucleară este reciclabilă, produce emisii zero de gaze cu efect de seră și oferă o densitate energetică pe care nicio tehnologie regenerabilă nu o poate egala în prezent.

Lista celor mai mari zece centrale nucleare din lume, clasificate după capacitatea netă instalată, reflectă o dinamică geopolitică clară: Asia își consolidează poziția de lider tehnologic și energetic, în timp ce Europa și America de Nord rămân active, dar fără ritmul de expansiune și adaptare necesar.

Clasamentul global al energiei nucleare în capacitate netă instalată

1. Kashiwazaki-Kariwa, Japonia – 7.965 MW
Deschisă în 1985 și operată de Tokyo Electric Power Company (TEPCO), centrala are șapte reactoare de tip BWR. Cinci dintre acestea au o capacitate de 1.067 MW fiecare, iar celelalte două – 1.315 MW fiecare. Deși în prezent este suspendată, rămâne cea mai mare centrală nucleară din lume din punctul de vedere al capacității nete.

2. Hanul, Coreea de Sud – 7.338 MW
Anterior cunoscută ca Ulchin, centrala Hanul este formată din șase reactoare PWR, cu capacități între 966 și 999 MW, și un reactor recent finalizat (Shin Hanul-1) de 1.414 MW. Un al optulea reactor este în construcție și va adăuga încă 1.340 MW.

3. Bruce, Canada – 6.358 MW
Situată în Ontario, centrala Bruce este operată de Bruce Power și deținută de Ontario Power Generation. Cu opt reactoare de tip PHWR, capacitatea fiecăruia variază între 769 și 817 MW. A devenit complet operațională în mai 1987 și este astăzi cel mai mare complex nuclear din America de Nord.

4. Yangjiang, China – 6.000 MW
Deținută de China Guangdong Nuclear Power Company și operată de Yangjiang Nuclear Power Company, centrala include șase reactoare PWR, fiecare cu o capacitate de 1.000 MW. Este un exemplu de execuție industrială coerentă în regiunea Guangdong.

5. Hanbit, Coreea de Sud – 5.924 MW
Fosta Yeonggwang, centrala Hanbit este compusă din șase unități PWR, construite între 1986 și 2002. Este operată de Korea Hydro & Nuclear Power și rămâne una dintre cele mai stabile instalații nucleare ale Asiei.

6. Zaporizhzhia, Ucraina – 5.700 MW
Cea mai mare centrală nucleară din Europa, formată din șase reactoare VVER-1000. A devenit un subiect de preocupare internațională din cauza conflictului militar din Ucraina, care a afectat temporar funcționarea sa. Centrala producea, în mod normal, peste 20% din energia electrică a țării.

7. Gravelines, Franța – 5.460 MW
Aflată în nordul Franței, aproape de Calais, centrala include șase reactoare PWR a câte 910 MW fiecare. Este cea mai mare centrală nucleară din Franța și una dintre cele mai vechi din clasament, fiind operațională din anii 1980. Este deținută și operată de compania națională Électricité de France (EDF).

8. Paluel, Franța – 5.320 MW
Situată pe litoralul Normandiei, centrala Paluel este formată din patru reactoare PWR, fiecare cu o capacitate de 1.330 MW. Este tot în proprietatea EDF și folosește pentru răcire apa din Canalul Mânecii.

9. Cattenom, Franța – 5.320 MW
Egală ca putere cu Paluel, centrala Cattenom este alcătuită din patru reactoare PWR de 1.300 MW fiecare. Este amplasată în estul Franței și folosește pentru răcire apa râului Moselle. Este de asemenea operată de EDF.

10. Kori, Coreea de Sud – 4.655 MW
Centrala Kori, aflată în apropierea orașului Ulsan, este formată din cinci unități PWR – Kori 2, 3 și 4, precum și Shin Kori 1 și 2. Reactorul Kori 1 a fost închis definitiv. Este deținută și operată de KHNP.

O rearanjare a hărții energiei nucleare

Această ierarhie este relevantă nu doar prin valorile tehnice prezentate, ci prin ceea ce exprimă despre prioritățile geopolitice și industriale ale statelor implicate. Asia investește constant în infrastructură de mare capacitate, susținută de politici coerente și de o toleranță scăzută pentru indecizie. Modelul sud-coreean este construit pe continuitate, cel japonez pe sofisticare tehnologică, iar China combină scalabilitatea cu autonomia strategică.

Europa, în special Franța, menține un nucleu operațional puternic, însă fără extindere vizibilă. Canada își conservă infrastructura existentă, în timp ce Statele Unite, deși dețin multiple centrale de dimensiuni medii, nu mai figurează în topul celor mai mari instalații de capacitate concentrată, un indicator clar al fragmentării decizionale.

Pe termen mediu, dacă tendințele actuale continuă, clasamentul va fi dominat în totalitate de Asia, atât prin extinderea capacității, cât și prin inovare în domeniul reactoarelor modulare avansate și al reprocesării combustibilului nuclear.

Noile tehnologii nucleare, precum reactoarele modulare mici și reprocesarea combustibilului, devin tot mai fezabile, conturând o realitate clară: viitorul energiei nucleare este încă luminos.