România continuă să conducă detașat clasamentul european al proprietarilor de locuințe, însă acest avantaj istoric începe să fie pus sub presiune de creșterea accelerată a costurilor de trai. Datele recente din piața imobiliară și din analizele de consum arată o schimbare de mentalitate: un număr tot mai mare de români iau în calcul să își vândă locuința și să se mute într-o altă țară, în căutarea unei calități mai bune a vieții, a stabilității financiare și a unor cheltuieli mai previzibile.
Peste 83% dintre români locuiesc în case sau apartamente aflate în proprietate, un procent care depășește semnificativ media Uniunii Europene, potrivit RE/MAX European Housing Trend Report. Cu toate acestea, mai mult de o treime dintre respondenți declară că ar fi dispuși să renunțe la proprietate și să se relocheze în afara granițelor, dacă acest pas le-ar oferi un confort mai mare și o presiune financiară mai mică. Această tendință este alimentată de scumpirea utilităților, de creșterea taxelor locale și de sentimentul general de insecuritate economică, care influențează deciziile pe termen mediu legate de gospodării.
Chiar dacă intențiile de plecare cresc, majoritatea românilor se declară încă mulțumiți de locuințele lor. Gradul de satisfacție se menține peste media europeană, comparabil cu cel din state considerate stabile din punct de vedere economic. Cu toate acestea, trendul este descendent, iar scăderea procentului de persoane care se declară foarte mulțumite indică o erodare lentă a confortului perceput.
În paralel, România continuă să aibă una dintre cele mai mici rate de închiriere din Europa. Doar o mică parte a populației trăiește cu chirie, în timp ce în țări precum Germania sau Elveția, majoritatea locuitorilor preferă sau sunt nevoiți să închirieze, din cauza prețurilor ridicate ale proprietăților. În ciuda acestor diferențe, optimismul românilor se menține, iar mulți dintre cei care nu dețin o locuință cred că vor reuși să cumpere una în viitor.
Totuși, această încredere este pusă la încercare de costurile tot mai mari asociate întreținerii unei locuințe, care reduc capacitatea de economisire și cresc gradul de îndatorare.
Unul dintre principalele motive care determină intenția de mutare este presiunea financiară. Doar o parte dintre români se declară confortabili cu cheltuielile lunare legate de locuință, fie că este vorba despre rate bancare, utilități, reparații sau taxe locale. Facturile la energie au devenit un punct sensibil, iar procentul celor care spun că le pot gestiona fără dificultăți este semnificativ sub media europeană.
În ultimul an, o parte importantă a gospodăriilor a fost nevoită să apeleze la împrumuturi pentru a acoperi cheltuielile curente legate de locuire, un semnal clar al vulnerabilității financiare. Această realitate schimbă modul în care oamenii privesc proprietatea, care nu mai este percepută exclusiv ca un avantaj, ci și ca o sursă constantă de costuri.
În acest context, interesul pentru relocare nu este legat doar de dorința de a experimenta un alt stil de viață, ci și de necesitatea de a găsi un echilibru mai bun între venituri și cheltuieli.
Analizele arată că nevoia de mai mult spațiu rămâne principalul motiv invocat de cei care iau în calcul o mutare. Pe locurile următoare se află dorința de a trăi în zone mai bine cotate, cu infrastructură mai bună, acces la servicii și un nivel mai ridicat de siguranță. Reducerea costurilor reprezintă, de asemenea, un argument important, mai ales în cazul familiilor cu venituri medii.
Prețul locuințelor este o sursă de nemulțumire pentru o parte dintre respondenți, însă procentul este mai mic decât media europeană. Alte motive țin de calitatea clădirilor, de vechimea instalațiilor, de lipsa eficienței energetice sau de schimbări personale, cum ar fi un nou loc de muncă sau extinderea familiei.
Tot mai des, mutarea este asociată cu ideea de mobilitate profesională și cu accesul la piețe ale muncii mai stabile sau mai bine plătite.
Un factor suplimentar care alimentează nemulțumirea proprietarilor este majorarea impozitelor locale pe locuințe, aplicabilă din 2026. În multe localități, creșterile pornesc de la zeci de procente și pot ajunge, în anumite cazuri, la dublarea sumei plătite anterior. Diferențele sunt stabilite de autoritățile locale și depind de zona în care se află imobilul, de tipul construcției și de evaluările actualizate.
În marile orașe, impactul este vizibil mai ales pentru apartamentele din zonele centrale sau semicentrale, unde impozitele cresc într-un ritm accelerat. Chiar dacă există în continuare reduceri pentru plata anticipată, acestea nu reușesc să compenseze integral majorările aplicate.
Pentru mulți proprietari, aceste costuri suplimentare se adaugă facturilor deja ridicate și cheltuielilor de întreținere, accentuând presiunea asupra bugetului lunar și alimentând ideea de vânzare sau relocare.