Industria construcțiilor din România intră într-o nouă etapă de incertitudine, pe fondul creșterii accelerate a costurilor la energie și transport. Reprezentanții sectorului avertizează că evoluțiile recente de pe piața carburanților vor avea un impact direct asupra prețurilor materialelor și asupra profitabilității companiilor în perioada următoare.
În cadrul conferinței „ZF Tendințe în piața de birouri și construcții”, Cristian Erbașu, liderul companiei Construcții Erbașu, a explicat că firmele românești sunt în continuare dependente de piețele externe pentru aprovizionarea cu materiale de construcții.
Potrivit acestuia, stabilitatea relativă a prețurilor din ultimii ani a permis companiilor să își optimizeze activitatea și să mențină profituri rezonabile. Însă acest echilibru riscă să fie perturbat.
„Va urma o perioadă de instabilitate pornită de la carburanți, care se va reflecta în profitabilitatea companiilor în 2026”, a avertizat Erbașu.
Unul dintre principalele probleme semnalate este faptul că mecanismele de ajustare a prețurilor din contractele mari nu reușesc să acopere integral inflația reală din sector.
În condițiile în care prețurile materialelor sunt influențate direct de costurile de transport și energie, creșterea prețului carburanților riscă să genereze scumpiri semnificative în lanț. Estimările din industrie indică posibile majorări de 10%–15% în acest an, dacă prețul petrolului nu revine la niveluri mai scăzute.
Această situație face dificilă prognozarea profitabilității, iar companiile se pot confrunta atât cu oportunități punctuale, cât și cu pierderi semnificative, în funcție de structura costurilor și de sursele de aprovizionare.
Erbașu a amintit că în 2022, în plină criză, furnizorii internaționali de materiale au înregistrat profituri record, în timp ce firmele de construcții au resimțit presiuni majore asupra marjelor.
Ulterior, piața s-a stabilizat în perioada 2023–2024, însă actualul context riscă să reactiveze aceleași dezechilibre. În construcții, unde se lucrează cu volume mari și transporturi constante, variațiile de preț la combustibil au efecte imediate și greu de absorbit.
În ultimii doi ani, marjele de profit din construcții au crescut peste nivelurile tradiționale, ajungând la 10%–12%, față de intervalul obișnuit de 3%–7%.
Totuși, aceste perioade favorabile au fost scurte și insuficiente pentru capitalizarea companiilor. Lipsa unei stabilități pe termen lung reduce capacitatea firmelor de a face față unor noi crize.
În ceea ce privește perspectivele pe segmentele rezidențial și de birouri, reprezentantul Construcții Erbașu consideră că acestea nu vor reprezenta motoare de creștere în perioada imediat următoare.
În schimb, atenția se mută către proiectele finanțate din fonduri europene, în special cele dedicate locuințelor accesibile și eficienței energetice. Cu toate acestea, există temeri că România ar putea rata oportunități importante, așa cum s-a întâmplat în trecut cu programe similare.
Referitor la extinderea pe piața din Ucraina, interesul există, dar este limitat de incertitudinile politice și de lipsa unor acorduri concrete între state.
Erbașu a subliniat că firmele românești se confruntă deja cu o competiție puternică pe plan intern, inclusiv din partea companiilor din afara Uniunii Europene, care au câștigat contracte importante în condiții uneori contestate.
Un aspect pozitiv îl reprezintă continuarea investițiilor în infrastructura rutieră. Proiectele de autostrăzi din ultimii ani sunt considerate un succes și oferă o bază de stabilitate pentru sector.
De asemenea, programele de eficientizare energetică a clădirilor, extinse până în 2030, pot deveni un pilon important pentru industrie, în condițiile în care o mare parte din fondul construit din România nu respectă încă standardele europene.
Un sector prins între oportunități și riscuri
Industria construcțiilor se află într-un moment de echilibru fragil, în care factorii externi – de la prețul energiei până la dinamica piețelor internaționale – pot influența decisiv evoluția companiilor.
Dependența de importuri, volatilitatea costurilor și lipsa unor politici coerente pe termen lung conturează un peisaj în care adaptabilitatea și capacitatea de gestionare a riscurilor devin esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea firmelor din domeniu.