Deși UE a impus sancțiuni drastice asupra petrolului și cărbunelui rusesc, gazele naturale au rămas în afara restricțiilor. Datele publicate de Eurostat arată că, în primul semestru din 2025, statele membre ale UE au importat gaze lichefiate din Rusia în valoare de 4,48 miliarde de euro, cu un miliard mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. În total, importurile de gaze lichefiate ale blocului comunitar au atins aproape 27 de miliarde de euro, iar Statele Unite continuă să fie principalul furnizor, dar Rusia rămâne un jucător de neocolit.
Raportul publicat luni de Eurostat arată că deși s-a discutat intens despre reducerea dependenței de gazul rusesc, cifrele arată că acesta continuă să ajungă masiv pe piața europeană. În primele șase luni din 2025, UE a cumpărat gaze lichefiate din Rusia în valoare de 4,48 miliarde de euro, în creștere de la 3,47 miliarde de euro în primul semestru al anului trecut.
Spre deosebire de petrol și cărbune, pentru care au fost impuse sancțiuni, gazul natural nu a intrat pe lista neagră europeană. Motivul este simplu: anumite economii din blocul comunitar depind în continuare masiv de această resursă pentru a-și asigura consumul intern și pentru a menține stabilitatea industrială.
Livrările de gaze din Rusia continuă să se facă atât prin intermediul conductelor – cum este cazul TurkStream, cât și sub formă de gaze naturale lichefiate (GNL) transportate cu nave specializate. Astfel, chiar dacă retorica oficială a Bruxellesului vorbește despre diversificare și independență energetică, în practică, Rusia rămâne unul dintre principalii furnizori.
Dacă privim tabloul general, Uniunea Europeană a importat în prima jumătate a anului 2025 gaze lichefiate în valoare totală de 26,9 miliarde de euro. Cea mai mare parte a acestora, în valoare de 13,7 miliarde de euro, a provenit din Statele Unite, care s-au consolidat drept principalul partener energetic al blocului comunitar.
În întregul an 2024, SUA au furnizat aproape 45% din totalul importurilor de gaze lichefiate ale UE, potrivit Comisiei Europene. Această pondere a fost menținută și în 2025, ceea ce arată că Washington a devenit garantul securității energetice europene în condițiile în care Rusia și-a pierdut monopolul de odinioară.
O întrebare esențială se ridică: dacă petrolul și cărbunele rusești au fost sancționate, de ce gazul a rămas neatins? Răspunsul ține de realitățile economice și de diferențele dintre statele membre. Țări precum Germania, Austria sau Ungaria au fost ani la rând dependențe de gazele livrate de Gazprom, iar o oprire bruscă a importurilor ar fi generat o criză economică fără precedent.
În plus, infrastructura europeană pentru gaze lichefiate este încă în proces de extindere. Terminalele de GNL nu există în toate statele, iar capacitatea de stocare și distribuție este limitată. Chiar dacă SUA, Qatar și alți furnizori oferă alternative, logistica rămâne un obstacol.