Adevăratul motiv pentru care Trump le impune tratate comerciale țărilor asiatice: blocarea Chinei de a le folosi ca intermediare pentru produsele trimise în SUA

Președintele american Donald Trump a deschis o nouă etapă în războiul său comercial, extinzându-și strategia tarifară asupra întregului continent asiatic. Chiar dacă luna trecută a semnat un acord cu China, Trump amenință să reaprindă tensiunile cu Beijingul, printr-o rețea amplă de tratate comerciale care vizează să limiteze capacitatea Chinei de a-și susține economia bazată pe exporturi.

O rețea tarifară care înconjoară economia chineză

În ciuda noilor taxe vamale impuse Japoniei și Coreei de Sud, președintele american se grăbește să încheie o serie de acorduri comerciale cu țări precum Indonezia, Thailanda și Cambodgia. Dacă va reuși, va crea o „cușcă” în jurul lui Xi Jinping, restrângând accesul Chinei la piețele asiatice, care îi susțin economia exportatoare.

Neil Shearing, economist la Capital Economics, afirmă:

Analiză ESET: Peste 25.000 de aptitudini AI au fost considerate suspecte, iar mii conțineau malware

18:57

Viața după Orban: companiile apropiate fostei puteri se pregătesc pentru noua eră politică din Ungaria

17:45

„Ceea ce vedem nu este un război comercial trecător, ci manifestarea unei rivalități profunde și durabile între cele mai mari două economii ale lumii”.

Acordurile comerciale încheiate deja cu Marea Britanie și Vietnam au stabilit un model pentru planul lui Trump de a slăbi puterea comercială a Beijingului. Tratatul cu Marea Britanie a introdus instrumente care permit Casei Albe să exercite dreptul de veto asupra investițiilor chineze în Regatul Unit, iar cel cu Vietnamul urmărește să elimine o portiță folosită de China pentru a evita tarifele americane.

Tarifele împotriva „transbordărilor” și presiunea asupra țărilor din Asia de Sud-Est

Trump a impus o taxă de 40% pe „transbordări” – adică bunuri importate în Vietnam, majoritar din China, și apoi reexportate în SUA. Această taxă este dublă față de cea de 20% aplicată produselor fabricate în Vietnam, trimițând un mesaj clar autorităților de la Hanoi: Vietnam este binevenit să exporte în SUA dacă poate face față unei taxe de 20%, dar dacă înlocuiește etichetele „Made in China” cu „Made in Vietnam”, Trump va interveni cu măsuri dure, explică sursele The Telegraph.

Președintele american a amenințat și alte țări din Asia de Sud-Est cu tarife agresive în următoarele trei săptămâni, inclusiv o taxă potențială de 25% pentru Malaezia, 32% pentru Indonezia și 36% pentru Thailanda și Cambodgia. Cererile sale vor include probabil măsuri similare celor aplicate Vietnamului pentru a spori presiunea asupra Chinei.

Economia chineză și dependența de exporturi

Datele comerciale arată clar de ce Vietnam a devenit un pion important în această strategie. Din 2017, când Trump a preluat mandatul, exporturile chinezești de echipamente electrice și mașini către Vietnam au crescut de la aproximativ 17% din totalul exporturilor la aproape jumătate. De când Trump s-a întors la Casa Albă anul acesta, importurile Vietnamului din China pentru aceste produse au crescut cu aproape 25%.

În perioada mai 2024-  mai 2025, Vietnam a importat bunuri în valoare de 174 miliarde de dolari din China și a exportat 132 miliarde de dolari în SUA. Aceste cifre evoluează în paralel, arătând interdependența dintre cele două economii.

Exporturile către Asia sunt esențiale pentru Xi Jinping, care încearcă să mențină creșterea economică a Chinei la cel puțin 5% anual. Beijingul stimulează PIB-ul prin subvenții și investiții în producție, deoarece consumul intern nu este suficient pentru a susține economia.

David Lubin, cercetător senior la Chatham House, explică:

„Ori de câte ori consumul intern scade, exporturile accelerează. Companiile chineze nu pot vinde suficient pe piața internă, așa că vând în străinătate.”

Această strategie a condus la supraproducție și excedent de capacitate în China, ceea ce a determinat războaie de prețuri dăunătoare pe piața internă. Dacă aceste surplusuri nu pot fi exportate în Asia, riscul de dezechilibre devine iminent.

Presiunea crește, iar China reacționează ferm

În ciuda scăderii cu peste 40% a exporturilor Chinei către SUA față de anul precedent, exporturile totale ale Chinei la nivel global au crescut cu aproape 5%. Aceasta include o creștere de 15% a livrărilor către 10 țări membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN).

Reacția Beijingului la acordul comercial SUA-Vietnam a fost dură. He Yongqian, purtătorul de cuvânt al Ministerului Comerțului, a calificat acordul drept „un act tipic de intimidare unilaterală” și a promis că China va lua „măsuri ferme pentru a-și proteja drepturile și interesele legitime”.

Aceasta subliniază poziția dificilă în care se află Vietnam, având drept cei mai mari parteneri comerciali tocmai SUA și China.

Alegerea dificilă a țărilor asiatice între două superputeri

Pe măsură ce tensiunile cresc, alte economii asiatice vor trebui să aleagă între cele două mari puteri. Trump a arătat că nu ezită să folosească măsuri dure acolo unde consideră că pot avea efect.

Luni, el a anunțat pe platforma sa Truth Social că va impune o taxă de 10% „oricărei țări care se aliniază politicilor anti-americane ale BRICS” – grupul extins condus de Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud.

Această declarație a venit după summitul BRICS din Brazilia, care a inclus nu doar membri extinși precum Egipt, Etiopia, Indonezia, Iran și Emiratele Arabe Unite, dar și noi „parteneri” din America Latină, Africa și Asia Centrală, precum și Malaezia, Thailanda și Vietnam.

Participanții la summit au criticat „proliferarea acțiunilor restrictive comerciale”, fără să nominalizeze SUA, avertizând că astfel de măsuri „pot reduce comerțul global, pot perturba lanțurile de aprovizionare și pot introduce incertitudine în activitățile economice și comerciale internaționale”.

Mao Ning, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, a declarat că BRICS „nu este un bloc de confruntare și nu vizează nicio țară” și că „tarifele nu trebuie folosite ca instrument de constrângere și presiune. Creșterile arbitrare de tarife nu servesc intereselor nimănui.”

Strategia Chinei: combinația de momeală și presiune

China se prezintă ca un prieten al țărilor mai sărace și susține organizații multilaterale precum ONU și Organizația Mondială a Comerțului. Agenția de stat Xinhua a citat recent declarația președintelui Xi:

„Ca țară în curs de dezvoltare și membră a Sudului Global, China respiră același aer cu celelalte țări în curs de dezvoltare și urmărește un viitor comun cu ele.”

Pentru țările în curs de dezvoltare, alături de China există stimulente majore, precum inițiativa Belt and Road, cu investiții de peste 1 trilion de dolari în proiecte de infrastructură globale, și Banca pentru Dezvoltare BRICS, cu sediul la Shanghai.

În Indonezia, care caută un acord comercial cu SUA, Beijingul a adoptat o strategie de „bombardamente cu dragoste”. Recent, președintele Prabowo Subianto a participat la inaugurarea unui proiect comun chinez-indonezian de 6 miliarde de dolari pentru exploatarea nichelului și producția de baterii pentru vehicule electrice, pe care l-a numit „colosal, o descoperire extraordinară”.

China pregătește și contraatacuri dure

Pe de altă parte, China pare pregătită să joace și „dur”. Cu India pregătită să devină principalul furnizor de iPhone-uri pentru SUA, au apărut informații că sute de ingineri și tehnicieni chinezi esențiali de la fabricile Foxconn din India au fost retrași în China.

Bloomberg a relatat că Beijingul a transmis informal companiilor și autorităților să oprească exportul de echipamente, personal și know-how către India și Asia de Sud-Est, pentru a împiedica companii precum Apple să-și mute rapid operațiunile din China.

Această mișcare, mai puțin zgomotoasă decât un tarif Trump, arată că Xi joacă la rândul său „jocul dur”.

David Lubin de la Chatham House subliniază că China are un avans considerabil, fiind dominantă în industrii precum panourile solare, vehiculele electrice, bateriile și, mai ales, în mineralele rare și magneți. Aceasta a fortificat poziția Beijingului în negocierile comerciale cu Trump, forțându-l să renunțe la unele dintre cele mai agresive amenințări tarifare.

Lubin descrie strategia lui Xi drept o „decuplare asimetrică” de SUA:

„Rezultatul construirii Chinei ca putere manufacturieră este de a face lumea mai dependentă de China, ceea ce îi oferă Chinei un avantaj.”

Țările asiatice se văd prinse între monopolurile chineze și presiunea tarifară americană și trebuie să ia o decizie, în fața unei competiții economice și geopolitice tot mai intense între cele două superputeri globale.