Armata ucraineană folosește drone Sting – un mic interceptor de 2.500 de dolari, creat de grupul de producători voluntari Wild Hornets. Dispozitivul, compact, arată mai degrabă ca o armă science-fiction decât ca o dronă civilă, comentează Business Insider.
La un an după lansarea invaziei în Ucraina, un instructor ucrainean a venit cu o idee care părea desprinsă din filme: să trimită drone de tip quadcopter direct pe traiectoria aparatelor de recunoaștere rusești, pentru a le lovi în aer. Soldații au râs, comentează Business Insider. „Prea greu de manevrat”, i-au spus. „Te uiți prea mult la Star Wars”. Totuși, ceea ce părea o glumă a devenit, între timp, una dintre cele mai eficiente și mai accesibile componente ale apărării Ucrainei.
Pe măsură ce Rusia lansează roiuri tot mai mari de drone asupra țintelor sale, Ucraina a început să folosească drone de interceptare ieftine. Într-un singur atac, aceste aparate mici au reușit să distrugă 150 de drone inamice. Ținta este acum ambițioasă: fabricarea a 1.000 de interceptoare pe zi.
Această inovație tehnologică are ecouri dincolo de câmpul de luptă ucrainean. Demonstrează, comentează sursa citată, cum ar putea fi purtate războaiele viitoare, care vor fi dominate de roiuri de drone. Aprarea ar putea avea la dispoziție mijloace defensive simple și ieftine.
Alianța NATO observă atent fenomenul. „Dronele hit-to-kill – care lovesc direct ținta – sunt una dintre cele mai promițătoare soluții pentru apărarea europeană împotriva dronelor rusești”, a spus amiralul Pierre Vandier, comandantul suprem al Transformării Alianței. Business Insider a stat de vorbă cu designeri, piloți și producători ucraineni implicați în dezvoltarea acestor aparate.
„Pe măsură ce numărul dronelor aeriene a crescut, presiunea asupra apărătorilor de a găsi soluții simple și ieftine a devenit uriașă”, a explicat Sam Bendett, analist la Center for Naval Analyses, un institut american de cercetare. Atât Ucraina, cât și Rusia folosesc acum o gamă variată de drone de interceptare.
Ca multe dintre inovațiile lansate pe frontul ucrainean, dronele de interceptare s-au născut din disperare, comentează sursa citată. Ideea a prins contur la începutul anului 2024, când armata ucraineană căuta o metodă ieftină de a contracara dronele rusești de recunoaștere — aparate fără pilot, care pot costa peste 100.000 de dolari și care zboară la altitudini de până la 7.000 de metri, cartografiind liniile de front.
Criza a devenit urgentă în iarna aceluiași an, când Rusia a început să lanseze valuri de drone Shahed, de concepție iraniană. Aceste aparate, la un cost estimat între 20.000 și 70.000 de dolari, zboară spre țintă și se autodetonează la impact. Stocurile de rachete sol-aer ale Ucrainei erau scumpe se epuizau. Problema a devenit mai acută în momentul în care a scăzut sprijinul american. Unitățile de apărare se bazau din ce în ce mai mult pe mitraliere montate pe camioane, încercând să doboare dronele cu foc direct. Dar sistemul nu făcea față.
Unele drone reușeau să străpungă apărarea, provocând pene de curent masive și întreruperi de apă în plină iarnă. Pagubele erau semnificative, comentează sursa citată. Spitalele rămâneau adesea fără lumină, iar civilii își făceau provizii de lemne și cărbune ca în vremurile vechi de război. Atunci au intrat în acțiune inginerii ucraineni de drone. Au început să reproiecteze quadcoptere obișnuite, pe care să le transforme în aparate capabile să doboare Shahed-urile.
Fundația Come Back Alive, cea mai mare platformă de crowdfunding militar din Ucraina, s-a alăturat inițiativei, prin programul Dronefall. Acest program își propune să distrugă 5.000 de drone rusești cu noile dispozitive de apărare. Taras Tymochko, coordonatorul proiectului, spune că programul colaborează deja cu 12–15 producători locali și a finanțat drone care au interceptat peste 3.000 de aparate inamice.
A fost nevoie de aproape un an pentru a construi un interceptor accesibil capabil să doboare un Shahed – care poate atinge viteze de 180 km/h. Odată ce au reușit, le-au trimis imediat pe front.
Designul dronelor de interceptare evoluează rapid. Un exemplu este Sting — un dispozitiv cu patru elice, care poate atinge viteze de peste 340 km/h și transportă un mic focos. Drona, produsă de Wild Hornets, seamănă mai degrabă cu o rachetă portabilă decât cu o dronă clasică, și încape într-un rucsac militar. Alte modele seamănă cu mici planoare.
Echipajele care le operează trebuie să reacționeze instantaneu. Un pilot care folosește Sting a povestit că echipa sa se mobilizează noaptea. Primesc informații în timp real, de la unitățile de recunoaștere, și acționează. Au, în medie, zece minute pentru a localiza drona rusă înainte ca aceasta să iasă din raza de acțiune.
„Camera de noapte vede drona inamică, dar e foarte greu s-o fixezi pe ecran — e nevoie de manevre continue și precizie extremă”, a spus pilotul, care a dorit să rămână anonim.
Pentru a avea cu adevărat succes, e nevoie de coordonare perfectă: un operator de radar detectează și urmărește Shahed-ul, transmite datele pilotului, iar acesta ghidează drona interceptor pe traiectoria exactă. Este un proces mult mai dificil decât lovirea unei ținte la sol.
Eficiența raportată variază semnificativ între modele și echipe. Wild Hornets pretind că modelul Sting a doborât peste 400 de Shahed-uri, cu un randament revendicat de circa 70%. Alte statistici oficiale și neoficiale indică rate de succes între 30% și 90%, în funcție de tipul țintei, de timpul de reacție și de priceperea pilotului. Aceste variații subliniază importanța antrenamentului intens pentru piloți.
Școlile de pregătire au rate de promovare reduse. Pregătirea intensivă rămâne o provocare, scrie Business Insider. Fără piloți experimentați, performanța tehnologică poate fi irosită pe câmpul de luptă. Desigur, nici răspunsul adversarului nu întârzie. Kremlinul introduce drone cu propulsie jet care pot depăși performanțele actualelor interceptoare, schimbând astfel calculele tactice.