Amenințarea Iranului cu un preț al petrolului de 200 de dolari nu este chiar atât de exagerată

Amenințarea Iranului că prețul petrolului ar putea ajunge la 200 de dolari pe baril nu mai pare o simplă declarație politică exagerată, ci un scenariu din ce în ce mai plauzibil, pe măsură ce conflictul din Orientul Mijlociu continuă să perturbe piețele globale. Analiza realizată de editorialistul Reuters Ron Bousso arată că realitatea din teren începe să contrazică optimismul unor investitori și lideri politici, inclusiv pe cel al lui Donald Trump, care a susținut că prețurile vor reveni rapid la normal.

În prezent, țițeiul Brent se tranzacționează în jurul valorii de 100 de dolari pe baril, cu aproximativ 65% peste nivelul de la începutul anului. Deși această valoare este deja ridicată, ea nu reflectă pe deplin amploarea șocului de aprovizionare provocat de blocajele din regiune, consideră Bousso.

Blocajul din Strâmtoarea Ormuz, detonatorul unei crize majore

Unul dintre cele mai importante puncte de presiune este Strâmtoarea Ormuz, arteră vitală pentru transportul global de petrol. Aproximativ 20% din fluxul mondial de țiței – echivalentul a circa 20 de milioane de barili pe zi – a fost afectat de închiderea sau restricționarea acestei rute.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Chiar dacă unele petroliere au reușit să tranziteze zona în condiții speciale, volumele sunt reduse și insuficiente pentru a stabiliza piața. Investitorii par încă să mizeze pe o deblocare rapidă a situației, însă realitatea din teren indică o criză de durată. Această discrepanță între piețele financiare și cele fizice creează tensiuni majore. În timp ce traderii speră într-o rezolvare rapidă, companiile care depind efectiv de livrările de petrol resimt deja lipsurile.

Semnale de „alertă roșie” pe piețele fizice

Indicatorii din piața reală a petrolului transmit semnale clare de stres. Țițeiul din Oman și Dubai se tranzacționează la prime record față de Brent, reflectând dificultatea de a obține livrări sigure.

În unele cazuri, prețurile efective pentru livrări viitoare au depășit deja pragul de 150 de dolari pe baril. Această evoluție sugerează că scenariul de 200 de dolari nu este imposibil, mai ales dacă perturbările continuă.

Loviturile asupra infrastructurii energetice din regiune, inclusiv asupra terminalelor din Oman și Emiratele Arabe Unite, amplifică incertitudinea și reduc și mai mult capacitatea de export.

Asia, prima victimă a crizei de aprovizionare

Regiunea asiatică este cea mai expusă la această criză. Țări precum China, India sau Thailanda depind în proporție de aproximativ 60% de importurile de petrol din Orientul Mijlociu.

Companii majore, precum Sinopec, au început deja să reducă producția din cauza deficitului de țiței. Rafinăriile din întreaga regiune își diminuează activitatea pentru a conserva stocurile, iar unele state au impus restricții la exportul de combustibili rafinați. Această reacție în lanț riscă să agraveze criza globală, limitând disponibilitatea produselor petroliere pe piețele internaționale.

Prețuri record la combustibili și efecte globale

Pe măsură ce deficitul de țiței se adâncește, prețurile produselor rafinate cresc accelerat. Combustibilul pentru avioane în Asia se apropie de 200 de dolari pe baril, în timp ce în Europa, în hub-uri precum Amsterdam-Rotterdam-Anvers, prețurile ating niveluri record.

Europa, care depinde în mare măsură de importurile de combustibil din Orientul Mijlociu, resimte puternic efectele blocajului. Lipsa livrărilor prin Hormuz a creat un gol pe piață, iar alternativele sunt limitate și costisitoare.

O criză mai gravă decât cea provocată de Rusia în 2022

Comparația cu criza energetică declanșată de Rusia în 2022 este relevantă, dar datele actuale sugerează o situație și mai gravă. Atunci, temerile privind pierderea exporturilor rusești au dus prețul petrolului la aproximativ 130 de dolari pe baril.

În prezent, perturbarea fizică a aprovizionării este de până la trei ori mai mare, potrivit estimărilor din industrie. Practic, piața globală se confruntă cu un deficit mult mai amplu, într-un timp foarte scurt.

Chiar dacă înainte de conflict exista un excedent de ofertă, acesta a fost rapid eliminat de blocajele actuale. Eliberarea rezervelor strategice de către statele membre ale Agenției Internaționale pentru Energie oferă doar o soluție temporară.

Revenirea la normal, mai dificilă decât pare

Chiar și în scenariul optimist în care Strâmtoarea Hormuz ar fi redeschisă rapid, revenirea la normal nu ar fi imediată. Milioane de barili de petrol au fost blocați, iar reluarea fluxurilor ar necesita săptămâni sau chiar luni.

Această realitate ridică semne de întrebare asupra predicțiilor optimiste privind o scădere rapidă a prețurilor. Deși piețele ar putea reacționa inițial cu o corecție, dezechilibrele structurale ar putea menține prețurile la niveluri ridicate.

În acest context, scenariul unui petrol la 200 de dolari pe baril devine o posibilitate reală, mai ales dacă tensiunile geopolitice persistă și infrastructura energetică rămâne vulnerabilă.