Anna Wintour, redactor-șef Vogue, părăsește scena modei cu o avere estimată la 36,5 milioane de lire sterline

După aproape patru decenii în fruntea uneia dintre cele mai influente publicații de modă din lume, Anna Wintour va renunța la poziția de redactor-șef al revistei Vogue SUA, transmite Financial Times. Decizia, anunțată joi, într-o reuniune organizată la redacție, vine în contextul unei reorganizări ample a portofoliului Condé Nast și semnalează o nouă etapă în transformarea companiei – care pare să-și revendice rolul de jucător media digital și globalizat. Într-un peisaj dominat de influenceri, algoritmi și creatori de conținut independenți, rolul clasic al editoarei-autoritate se estompează, iar Wintour, care a fost întotdeauna în avangardă, pare să fi înțeles acest lucru. Nu-i de mirare, deci, că a ales o tranziție strategică. O dată cu ea, însă, se încheie o lume, scrie, la unison, presa internațională. Personalitate emblematică a industriei modei, Wintour a reușit să îmbine autoritatea editorială cu influența culturală, devenind, ea însăși, un imens brand global. Decizia de a părăsi revista pe care a transformat-o în legendă marchează sfârșitul unei epoci, un lung timp în care Wintour a transformat publicația într-un imperiu global, redefinind relația dintre modă, celebritate și consumul de lux și influențând profund economia culturală și mediatică a lumii.

Anna Wintour are o avere estimată între 36,5 milioane și 50 de milioane de lire sterline. Valoarea netă estimată nu reflectă doar salariile și bonusurile aferente funcției de redactor-șef, ci și pachetele de acțiuni pe care le deține, veniturile din consultanță în industria de lux și cele din aparițiile în consilii editoriale sau reuniuni emblematice, precum Met Gala, evenimente pe care le-a orchestrat cu rigurozitate și le-a impus ca importante puncte de reper la nivel global. Wintour, care a preluat conducerea Vogue în 1988 și a transformat revista într-un adevărat etalon al culturii vizuale și al puterii editoriale, nu iese complet din scenă, precizează sursa citată. Ea va păstra controlul asupra edițiilor internaționale ale revistei, de data aceasta în calitate de director editorial global Vogue, precum și poziția de „chief content officer” pentru întregul grup Condé Nast, care include titluri precum Vanity Fair, The New Yorker și GQ.

Potrivit unor surse citate de Financial Times, Wintour intenționează să numească un nou „head of editorial content” pentru ediția americană, în acord cu noua structură implementată de companie, care înlocuiește redactorii-șefi locali cu lideri editoriali regionali, responsabili de coordonarea și integrarea conținutului la nivel internațional.

Emiratele Arabe Unite sprijină AI-ul din Africa cu un miliard de dolari

14:55

Topul celor mai muncitoare țări din lume în 2025

14:16

Captură: Vogue

Reorganizare în lanț: de la identități locale la eficiență globală

Condé Nast, condusă din 2019 de Roger Lynch, fost CEO al serviciului de streaming Pandora, își accelerează tranziția de la modelul clasic de publishing către o structură digital-first, în care sinergiile între regiunile editoriale devin esențiale. Modelul, implementat recent, este unul de „sharing” al resurselor și al conținutului între diverse ediții Vogue și a generat deja tensiuni în redacțiile din diverse țări care au beneficiat până acum de autonomie locală. În Marea Britanie, Chioma Nnadi a preluat, în 2023, conducerea editorială a Vogue UK, după plecarea lui Edward Enninful, într-o mișcare similară.

Compania, deținută de familia Newhouse încă din 1959, a redus semnificativ personalul la finalul anului 2023, pe fondul presiunii tot mai mari din partea pieței de publicitate digitală și a declinului traficului din social media. Totodată, schimbările de roluri, precum înlocuirea editorului-șef de la Vanity Fair cu un „global editorial director”, reflectă o cultură corporatistă emergentă, care cu greu ar mai putea aminti de glamour-ul anilor ’90.

Între moștenire și viitor

Decizia Annei Wintour, în vârstă de 75 de ani, alimentează din nou întrebările legate de succesiunea în fruntea acestui imperiu media, aflat în plină metamorfoză. Personalitate emblematică a industriei modei, Wintour a reușit, vreme de decade, să îmbine autoritatea editorială cu influența culturală, devenind, ea însăși, un brand global.

Pentru Condé Nast, ieșirea Annei dintr-o poziție executivă cu care se confunda identitatea revistei poate marca începutul unei noi epoci, în care capitalul de brand va fi pus în slujba eficienței globale și a strategiei digitale. Desigur, dar riscă să piardă din autenticitatea și identitatea locală, care au consacrat revistele acestui grup.

Captură: Vogue

O istorie glam și democratizarea strategică a luxului

Fiica jurnalistului Charles Wintour, editor la Evening Standard, și a criticului de film Eleanor Baker, Anna a crescut într-un mediu intelectual, așa că a fost familiarizată de timpuriu cu lumea media. Primele contacte cu moda le-a avut în adolescență, o vreme în care a lucrat la celebrul boutique londonez Biba, ceea ce i-a nuanțat gustul și a ajutat-o să-și înțeleagă înclinația clară pentru tendințele stilistice ale anilor ’60. A refuzat în mod deschis normele vestimentare impuse de școală și a cultivat un stil personal care a devenit mai târziu marcă înregistrată: bobul geometric și ochelarii de soare supradimensionați.

Ascensiunea sa profesională a început în redacții britanice – printre care Harpers & Queen – și a continuat în SUA, la Harper’s Bazaar, Viva și New York Magazine. În 1988, a preluat conducerea ediției americane a revistei Vogue, pe care a transformat-o într-un produs media global, redefinind rolul revistei de modă ca vector de influență culturală și economică.

Numirea Annei Wintour la conducerea revistei a coincis cu o schimbare de paradigmă: Wintour a abandonat estetica rigidă a modei de revistă în favoarea unui discurs vizual hibrid. Lumea modei este deosebit de sensibilă la semnale. Prima sa copertă, care asocia o jachetă haute couture Christian Lacroix cu o pereche de jeanși Guess, a semnalat o democratizare strategică a luxului și o deschidere către cultura de masă. A fost pentru prima dată când blugii apăreau pe coperta Vogue, un gest editorial radical în epocă.

Această repoziționare a permis crearea unui nou model de business editorial, în care revista nu mai era doar un trendsetter elitist, ci, mai ales, un vector de piață, capabil să genereze consum. Paginile de copertă cu Madonna, Beyoncé, Nicole Kidman, Michelle Obama sau Oprah Winfrey au confirmat puterea sa de a transforma Vogue într-o platformă transnațională de validare a stilului și influenței sociale.

Sub conducerea sa, Vogue a devenit o platformă de lansare pentru designeri, fotografi și modele, dar și o instituție capabilă să contureze discursuri în jurul diversității, sustenabilității sau cu privire la rolul femeilor în afaceri. A redefinit domeniul mizând, încă de foarte devreme, pe o formuă editorială cu celebrități pe copertă, pe sinergia dintre modă și cinema, dar și pe digitalizarea agresivă a conținutului, transformând Vogue într-un brand multimedia.

Captură: Vogue

O industrie de miliarde, cu o curatoră unică

Sub Wintour, Vogue nu doar că a reflectat, ci a și produs realitatea modei globale, și asta într-o perioadă în care industria însăși era în plină perioadă de tranziție: moda tocmai trecea de la atelierele couture, la conglomerate listate la bursă. În acest context, Wintour a fost mai mult decât o editoare. A devenit un CEO cultural neoficial al luxului, orchestrând parteneriate între designeri, case de modă, branduri mass-market și industria divertismentului.

Evenimente precum Met Gala, pe care îl coordonează din 1995, au devenit platforme de soft power pentru modă, dar și mecanisme eficiente de monetizare și poziționare editorială. În 2025, tema galei – „Superfine: Tailoring Black Style” – a confirmat interesul Vogue pentru alinierea cu discursuri sociale relevante, dar și capacitatea sa de a influența discursul politic.

Controverse și limite

De-a lungul celor 40 de ani de carieră, Wintour nu a fost ferită de controverse. Problemele au apărut pentru că s-a încăpățânat să promoveze blănurille, într-o epocă în care vedetele erau atacate cu vopsea pe covorul roșu. Sprijinul constant pentru utilizarea blănii naturale i-a adus un conflict de durată cu organizații pentru drepturile animalelor, mai ales cu PETA. Într-un climat în care presiunea socială pentru sustenabilitate a crescut semnificativ, încăpățânarea revistei de a promova blănuri a devenit un simbol al distanței tot mai mari dintre unele elite editoriale și noile sensibilități ale consumatorilor tineri.

Final de epocă într-o piață media fragmentată

Anna Wintour se retrage, iar anunțul vine pe fondul unui proces mai larg de restructurare la Condé Nast, care a redus constant personalul în ultimii ani și a mizat pe o formulă de consolidare a conținutului editorial între edițiile internaționale ale Vogue.

Pentru industria modei și pentru presa de lifestyle, plecarea sa de la cârma ediției americane Vogue înseamnă mai mult decât o simplă mutare de leadership: este finalul unei structuri verticale, în care puterea editorială dicta trendurile globale, și începutul unei epoci în care vocea publicului, datele digitale și colaborările descentralizate reconfigurează harta influenței în fashion.