Noile modificări fiscale intrate în vigoare la începutul anului 2026 aduc schimbări majore pentru mediul de afaceri din România, în special pentru antreprenorii mici și mijlocii. Măsurile adoptate de autorități în decembrie anul trecut, cu scopul declarat de a „curăța” economia de firmele inactive sau neconforme, ridică însă semne de întrebare serioase privind impactul birocratic, riscul de abuz și costurile suplimentare pentru contribuabili.
Potrivit specialiștilor în fiscalitate, noile reguli privind criteriile de risc fiscal, inactivarea, dizolvarea din oficiu și regimul sancționator pot genera situații complicate atât pentru firme, cât și pentru administrația fiscală. „Dacă vorbim de un antreprenor mic sau mijlociu care își tratează firma ca pe propriul copil, suntem în situația în care «eu te-am făcut, dar te omoară ANAF»”, avertizează Mitel Spătaru, Tax Partner la Crowe România.
Una dintre cele mai sensibile modificări este introducerea a trei noi criterii de încadrare la risc fiscal. Primul se referă la utilizarea mijloacelor moderne de plată, în contextul în care autoritățile au semnalat existența unui număr semnificativ de companii fără cont bancar. Al doilea criteriu vizează informațiile sau faptele înscrise în cazierul fiscal.
Cel de-al treilea criteriu este însă cel care stârnește cele mai multe controverse: avertizarea timpurie privind capacitatea financiară a contribuabilului de a-și achita obligațiile fiscale, respectiv solvabilitatea.
„Al treilea criteriu ne plasează cumva într-o zonă filosofică: avertizarea timpurie a capacității financiare de a achita obligațiile fiscale (solvabilitate)”, a declarat Mitel Spătaru.
Acesta a ridicat o serie de întrebări legate de modul concret în care ANAF va aplica acest criteriu. „Cum procedează ANAF legat de această avertizare timpurie? Procedează la o analiză internă financiară de solvabilitate pe baza datelor acordate de contribuabil? Asta înțeleg, se poate face. Dar ce înseamnă timpurie? De când anume, în mod concret? Va fi contribuabilul notificat în prealabil sau, dimpotrivă, va fi pus în fața faptului împlinit?”, a subliniat expertul.
Legislația introduce și două noi criterii clare de declarare a inactivității fiscale. Astfel, o firmă poate fi declarată inactivă dacă nu deține un cont bancar sau un cont de Trezorerie ori dacă nu a depus situațiile financiare în termen de cinci luni de la termenul legal. Pentru nerespectarea acestor obligații sunt prevăzute amenzi cuprinse între 3.000 lei și 10.000 lei, sancțiuni care se aplică indiferent de mărimea companiei sau de istoricul său fiscal.
Specialiștii avertizează că aceste criterii pot afecta inclusiv firmele care, deși nu desfășoară activitate o perioadă, nu au datorii la stat și nu generează un risc fiscal real.
Una dintre cele mai drastice măsuri este posibilitatea dizolvării din oficiu a firmelor declarate inactive. Conform noilor reguli, ANAF va avea dreptul să dizolve companiile care nu se reactivează într-un anumit interval de timp.
Există două reguli generale aplicabile indiferent dacă firma are sau nu obligații fiscale restante. Prima vizează contribuabilii care nu se reactivează în termen de un an de la data inactivării de către ANAF. A doua se referă la firmele care și-au declarat inactivitatea temporară la Oficiul Național al Registrului Comerțului, după expirarea termenului legal de trei ani, fără reluarea activității.
În plus, legislația introduce termene diferite în funcție de durata inactivității și de existența obligațiilor fiscale. Contribuabilii inactivați de ANAF care nu au obligații restante și care sunt inactivi de mai mult de trei ani de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 18 decembrie 2025, și nu fac obiectul unor sesizări penale, sunt dizolvați dacă nu se reactivează în termen de 30 de zile, până la 17 ianuarie 2026.
„Cei care sunt inactivați și nu au obligații fiscale, inactivi între 1-3 ani de la data intrării în vigoare a legii, au un termen de 90 de zile, respectiv 18 martie 2026. Contribuabilii care au fost declarați inactivi de către ANAF anterior intrării în vigoare a legii și care nu se reactivează în termen de un an (18 decembrie 2026), având obligații fiscale restante și nefiind formulate sesizări penale, vor fi și ei dizolvați”, a explicat Mitel Spătaru.
Procedura de dizolvare implică și Oficiul Național al Registrului Comerțului. Societățile declarate inactive care depășesc termenul legal se dizolvă conform Legii societăților comerciale.
În cazul firmelor inactive fără obligații fiscale restante, dacă în termen de 20 de zile nu este numit un lichidator, ONRC poate dispune radierea din oficiu. Pentru firmele care au datorii la stat, ONRC numește din oficiu un lichidator, care poate deschide procedura insolvenței.
Lichidatorul va urmări inclusiv calcularea, reținerea și plata impozitului pe venit din lichidare, atât pentru rezidenți, cât și pentru nerezidenți. Această procedură ridică probleme suplimentare în cazul societăților care dețin active semnificative.
„Cum procedăm în situația în care societatea are înregistrate în situațiile financiare active precum clădiri, terenuri? Transferul către asociat presupune TVA. Ce se întâmplă cu impozitul pe profit dacă îți reglezi pozițiile din balanța contabilă? Cine face acest calcul și această analiză, ANAF unilateral fără implicarea contribuabilului?”, a întrebat Mitel Spătaru.
Acesta a subliniat că, în mod normal, închiderea unei companii presupune o analiză prealabilă realizată de un contabil autorizat și validată de un consultant fiscal, pentru a asigura conformarea corectă.
Conform legii, autoritățile vor publica listele cu societățile afectate de aceste prevederi în Buletinul electronic al ONRC, precum și pe site-urile ONRC și ANAF. Deși protocolul de aplicare trebuia să intre în vigoare în termen de 30 de zile, termenul a fost depășit, iar procedurile clare de contestare nu au fost încă detaliate public.
Această lipsă de claritate procedurală adaugă un nivel suplimentar de incertitudine pentru antreprenori, care riscă să se trezească în situații ireversibile fără un mecanism clar de apărare.
Un alt capitol sensibil îl reprezintă noile reguli privind distribuirea dividendelor. Potrivit modificărilor legislative, nu se mai pot distribui dividende din profitul curent decât după acoperirea pierderilor contabile reportate și constituirea rezervelor legale și statutare.
Distribuirea dividendelor, fie trimestrială, fie anuală, este condiționată de reîntregirea activului net. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu amenzi contravenționale cuprinse între 10.000 lei și 200.000 lei.
„De reținut, în ceea ce privește cuantumul amenzilor, avem o derogare de la legislația privind contravențiile, atât în ceea ce privește cuantumul maxim, cât și referitor la imposibilitatea de a beneficia de reducerea acestora”, a explicat Mitel Spătaru.
Astfel, contribuabilii nu mai pot beneficia de reducerea la jumătate a amenzii în cazul plății în termen de 15 zile. În plus, intervalul foarte larg al sancțiunilor ridică semne de întrebare privind criteriile de individualizare a amenzii.
„ANAF are la dispoziție un interval foarte mare. Astfel, care vor fi criteriile după care se va ghida un inspector atunci când va aplica amenda? Dacă vorbești frumos poți să iei o amendă apropiată de intervalul minim, să zicem 15.000 lei, iar dacă nu, maximul de 200.000 lei?”, a mai spus reprezentantul Crowe România.