Un an în care principalele bănci centrale se despart

Marile bănci centrale din lume intră în 2026 pe traiectorii diferite, marcând sfârșitul unei perioade de sincronizare relativă. În timp ce Rezerva Federală americană și Banca Angliei păstrează un ton prudent-dovish, Reserve Bank of Australia a surprins piețele cu prima majorare de dobândă din ultimii doi ani, iar Noua Zeelandă și Japonia semnalează direcții tot mai hawkish.

Australia și Noua Zeelandă – revenirea la o politică mai dură

Reserve Bank of Australia (RBA) a majorat dobânda de politică monetară marți, 3 februarie 2026 – prima creștere după o pauză de doi ani. Motivul: consum solid al gospodăriilor, prețuri imobiliare la maxim istoric și creditare abundentă. Piețele anticipează deja o nouă majorare până la jumătatea anului, conform Reuters.

Și Reserve Bank of New Zealand (RBNZ) pare să fi încheiat ciclul de relaxare. Inflația a accelerat la 3,1% în trimestrul IV 2025, iar investitorii prețuiesc aproape două majorări de 25 puncte de bază până la finalul lui 2026. Următoarea ședință este programată pe 18 februarie.

România accelerează înzestrarea armatei: contracte de peste 5,6 miliarde de euro pentru blindate, nave și sisteme anti-dronă. Patru acorduri majore, semnate înainte de termenul-limită

13:21

ANAF descoperă nereguli de miliarde în marile companii. Controale la tranzacții de peste 199 de miliarde de lei și taxe suplimentare de 655 de milioane lei

11:21

Fed și BoE – relaxare lentă

Rezerva Federală a SUA a lăsat ratele nemodificate luna trecută și a transmis că va aștepta mult timp înainte de noi reduceri. Totuși, traderii prețuiesc integral o ultimă tăiere de 25 puncte de bază până în iulie 2026.

Banca Angliei a menținut ratele joi, după un vot strâns 5-4. Declarațiile au fost interpretate ca un surprinzător  sentiment dovish (bancherii centrali care adoptă această abordare prioritizează creșterea economică și ocuparea forței de muncă în detrimentul controlului strict al inflației, n.red. ): creșterea salarială își pierde din elan, iar relaxarea suplimentară rămâne o opțiune reală. Ca urmare, randamentele titlurilor pe doi ani au înregistrat cea mai mare scădere zilnică din aprilie 2024.

ECB și ceilalți europeni – pauză lungă

Banca Centrală Europeană a păstrat dobânda cheie la 2% joi, iar piețele nu mai anticipează nicio modificare în 2026. Volatilitatea recentă din piețe ar putea schimba rapid calculele, dar momentan semnalul este de stabilitate.

Banca Națională a Elveției rămâne la minimul de 0% – cel mai scăzut nivel printre băncile majore. Francul elvețian se menține aproape de maxime multianuale față de euro și dolar.

Suedia ține rata la 1,75% și preconizează o perioadă lungă fără schimbări, în timp ce Norges Bank (Norvegia) a lăsat rata la 4%, cu tăieri estimate abia mai târziu în an.

Japonia – normalizarea complicată de politică

Bank of Japan a majorat dobânda în decembrie 2025 la cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani și a menținut-o stabilă în ianuarie. Oficialii avertizează că yenul slab alimentează presiuni inflaționiste și riscă să lase banca „în urmă cu curbă”. Totuși, orientarea dovish a premierului Sanae Takaichi și alegerile anticipate de duminică ar putea complica traiectoria de înăsprire.

Ce arată graficele inflație-dobândă

Materialul Reuters include o serie de grafice comparative pe ultimii cinci ani:inflația anuală (prețuri de consum) și ratele de politică monetară în SUA, Marea Britanie, zona euro, Canada, Norvegia, Elveția, Suedia, Noua Zeelandă, Australia și Japonia.

În mai multe economii (Norvegia, Noua Zeelandă), inflația de bază rămâne persistentă la 3,1% anual, justificând pozițiile mai hawkish (responsabilii politicii monetare prioritizează stabilitatea prețurilor în detrimentul creșterii economice, n.red.).

În zona euro și Marea Britanie, inflația s-a domolit semnificativ față de vârfurile din 2022-2023, permițând menținerea sau relaxarea politicii.

Outlook global: mix de relaxare, stabilitate și înăsprire selectivă

Anul 2026 se conturează ca un an al divergențelor reale în politica monetară. Relaxarea rămâne dominantă în SUA și Marea Britanie, stabilitatea caracterizează zona euro și nordicii europeni, iar Australia, Noua Zeelandă și – într-o măsură mai mică – Japonia revin la înăsprire.

Riscurile geopolitice, șocurile comerciale posibile din politica SUA și persistența inflației în anumite regiuni vor dicta ritmul real al deciziilor. Pentru moment, piețele par să accepte această fragmentare, cu reacții moderate pe piața valutelor și obligațiunilor.