Anul șocurilor comerciale: cum a fost pusă UE la colț de Donald Trump

2025 a fost unul dintre cei mai dificili ani comerciali din istoria recentă a Uniunii Europene. Revenit la Casa Albă pentru al doilea mandat, Donald Trump a transformat relația transatlantică într-o confruntare permanentă, presărată cu insulte, amenințări și tarife vamale fără precedent. UE a fost forțată să accepte realitatea unei negocieri asimetrice și să semneze un acord comercial unilateral, cu efecte economice care se vor resimți ani la rând.

Debutul mandatului: insulte și tarife record

Donald Trump și-a început mandatul catalogând Uniunea Europeană drept o „atrocitate” creată pentru a „înșela” Statele Unite. Mesajul a fost urmat rapid de fapte: impunerea celor mai mari tarife vamale din ultimul secol și o retorică agresivă care a descris Europa drept „patetică”, „slabă” și „în decădere”, arată Politico.

În acest context tensionat, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a fost nevoită să adopte o strategie de calm și evitare a escaladării. Această abordare avea să definească întregul an, dar și să atragă critici dure din interiorul UE, pe măsură ce concesiile făcute Washingtonului deveneau tot mai vizibile.

Comisia propune discret norme UE mai flexibile privind plasticul reciclat din sticlele de băuturi

21:08

Un patron din SUA va oferi o primă de Crăciun uriașă angajaților săi

20:43

Primele luni: amenințări, promisiuni și lipsă de unitate

În ianuarie și februarie, Bruxelles-ul a transmis mesaje ferme despre un „răspuns proporțional” la tarifele anunțate de Trump pentru oțel și aluminiu. Instrumentele de apărare comercială ale UE au fost scoase din sertare, inclusiv așa-numita „bazooka” comercială, Instrumentul Anticoercitiv. În practică însă, lipsa de consens între cele 27 de state membre a blocat orice reacție concretă.

În paralel, Comisia Europeană a încercat să accelereze negocierile cu alți parteneri comerciali, de la Mexic la blocul Mercosur, și să transmită semnale de deschidere către Asia. Mesajul era clar: Europa caută alternative, dar evită confruntarea directă cu Washingtonul.

„Ziua Eliberării” și șocul tarifelor de 20%

Momentul de cotitură a venit în aprilie, când Trump a anunțat, din Grădina Trandafirilor de la Casa Albă, tarife „reciproce” de 20% pentru exporturile UE. Declarațiile au fost însoțite de noi ironii publice, în care Europa era pusă pe același plan cu China și alte economii considerate rivale ale SUA.

Răspunsul oficial al UE a fost prudent până la ambiguitate: Bruxelles-ul s-a declarat „pregătit să răspundă”, fără a trece la fapte. Deși au fost elaborate liste de represalii care vizau bunuri simbolice din statele conduse de aliați republicani ai lui Trump, acestea nu au fost niciodată aplicate.

Negocieri sub presiune și amenințarea tarifelor de 50%

În lunile următoare, administrația Trump a intensificat presiunea, lăsând să se înțeleagă că tarifele ar putea urca până la 50% dacă UE nu acceptă un acord „cuprinzător”. Bruxelles-ul a răspuns printr-un joc dublu: pe de o parte, a vorbit despre represalii masive de ordinul a 100 de miliarde de euro, pe de altă parte, a continuat negocierile fără a activa vreun mecanism de apărare.

Lipsa de unitate internă a UE a devenit tot mai evidentă, iar credibilitatea blocului ca partener de negociere s-a erodat constant pe măsură ce termenul-limită impus de Trump se apropia.

Acordul de la Turnberry: capitularea mascată

Punctul culminant al anului a fost semnarea acordului comercial de la Turnberry, în Scoția, chiar la stațiunea de golf a lui Donald Trump. Ursula von der Leyen a acceptat un tarif de bază de 15% pentru exporturile europene, prezentat drept un „plafon”, într-un document considerat de mulți oficiali europeni drept profund dezechilibrat.

Deși liderii UE au apărat acordul ca fiind „cea mai bună soluție posibilă”, criticii au subliniat că Europa a sacrificat principiile comerțului bazat pe reguli în schimbul unui sprijin politic incert din partea SUA, inclusiv în dosarul ucrainean.

Consecințe economice și politice pe termen lung

După semnarea acordului, administrația Trump a deschis noi fronturi, vizând taxele și reglementările digitale europene, considerate discriminatorii față de companiile americane. Mesajul a fost clar: concesiile UE nu au pus capăt presiunilor, ci le-au legitimat.

În interiorul Uniunii, anul 2025 a declanșat o reflecție dureroasă asupra dependenței de SUA, nu doar economic, ci și din punct de vedere al securității. Discuțiile despre diversificarea parteneriatelor comerciale și despre o autonomie strategică reală au devenit inevitabile.

Anul s-a încheiat exact așa cum a început: cu Donald Trump atacând public Europa și liderii săi. „Cred că sunt slabi”, a declarat președintele american, rezumând într-o singură frază percepția administrației sale asupra UE.