Uniunea Europeană se află în fața unei confruntări politice și diplomatice cu miză globală, după ce trei state membre și-au aruncat în luptă propriii candidați pentru conducerea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), cea mai mare agenție alimentară din lume. În centrul jocului de culise se află fostul comisar european irlandez Phil Hogan, considerat acum favorit, deși propriul guvern ezita inițial să îi susțină candidatura.
Miza este uriașă: cine va conduce FAO va avea un cuvânt greu de spus în privința siguranței alimentare mondiale, politicilor agricole globale, pescuitului sustenabil și combaterii foametei. Agenția ONU administrează un buget de aproximativ un miliard de dolari și are peste 15.000 de angajați, arată Politico.
Ultimul european care a condus FAO a fost olandezul Addeke Boerma, care și-a încheiat mandatul în 1975. Din 2019, instituția este condusă de chinezul Qu Dongyu, iar mai multe capitale occidentale consideră că Beijingul și-a consolidat prea mult influența în interiorul agenției.
În acest context, Bruxelles-ul încearcă să readucă un european în fruntea organizației începând cu 2027. Problema este că Uniunea Europeană nu reușește să se pună de acord asupra unui singur candidat.
Irlanda îl susține pe Phil Hogan, Spania merge pe mâna ministrului agriculturii Luis Planas, iar Italia îl propune pe Maurizio Martina, actual director general adjunct al FAO.
Diplomații europeni avertizează însă că lipsa unei poziții comune ar putea fragmenta voturile și ar putea deschide drumul unui candidat din afara UE.
Ascensiunea lui Phil Hogan este privită de mulți drept una surprinzătoare. În 2020, acesta a fost obligat să demisioneze din Comisia Europeană după participarea la un eveniment organizat în Irlanda în perioada restricțiilor Covid, scandal care a provocat un val de reacții politice.
După plecarea de la Bruxelles, Hogan a lucrat în consultanță pentru corporații multinaționale. Cu toate acestea, fostul comisar a început încă din toamna anului trecut să își construiască discret campania pentru șefia FAO.
Potrivit surselor diplomatice citate de Politico, Hogan a făcut deja deplasări în Tadjikistan, Brazilia și Mauritania pentru a-și consolida sprijinul internațional. În paralel, el și-a construit o echipă proprie de comunicare și își finanțează parțial campania din fonduri personale.
Candidatura irlandezului nu a fost primită cu entuziasm nici măcar la Dublin. Potrivit unor documente interne publicate de Irish Times, oficialii irlandezi s-au întrebat ce beneficii concrete ar aduce statului susținerea lui Phil Hogan pentru șefia FAO.
În ciuda acestor rezerve, Hogan a reușit să obțină sprijin în alte capitale europene importante. Franța este deja una dintre țările care îl susțin, iar diplomații europeni spun că apartenența sa la familia Partidului Popular European îi oferă un avantaj politic major.
În prezent, PPE domină o mare parte dintre guvernele europene, în timp ce rivalii săi, Luis Planas și Maurizio Martina, sunt asociați taberei socialiste.
Una dintre marile probleme ale candidaturii spaniole este legată de echilibrul de putere dintre agențiile ONU cu sediul la Roma.
În prezent, spaniolul Alvaro Lario conduce Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD), iar mai multe state consideră improbabil ca Spania să controleze simultan două instituții majore din sistemul alimentar global.
Acesta este unul dintre argumentele pe care tabăra lui Phil Hogan încearcă să le exploateze în negocierile diplomatice.
Cu toate acestea, premierul spaniol Pedro Sánchez nu pare dispus să renunțe. În timpul unei reuniuni organizate la Roma, liderul de la Madrid a transmis public că dorește ca Spania să păstreze poziția de la IFAD și să obțină în același timp conducerea FAO.
Luis Planas, ministrul agriculturii din Spania din 2018, este considerat unul dintre cei mai experimentați candidați și conduce, potrivit surselor diplomatice, cea mai bine organizată campanie dintre cei trei europeni.
Italia îl susține pe Maurizio Martina, actual director general adjunct al FAO și fost lider al Partidului Democrat italian.
Avantajul Romei este că găzduiește toate cele trei mari agenții alimentare ale ONU, ceea ce îi oferă influență instituțională și diplomatică. Totuși, diplomații europeni afirmă că campania italiană pare în acest moment mai puțin vizibilă decât cele ale rivalilor.
În plus, Martina se află într-o poziție delicată, deoarece ocupă deja o funcție importantă în interiorul FAO și nu poate face campanie agresivă fără riscul unor critici privind conflictul de interese.
Miniștrii agriculturii din Uniunea Europeană au încercat în ultimele luni să ajungă la un compromis, însă fără succes. Cipru, care a coordonat discuțiile în timpul președinției Consiliului UE, nu a reușit să obțină consensul între statele membre.
Decizia finală ar putea ajunge acum pe masa liderilor europeni și ar putea face parte din negocieri mai ample privind împărțirea funcțiilor internaționale.
Diplomații avertizează însă că tergiversarea ar putea deveni extrem de periculoasă. Dacă UE nu va merge cu un singur candidat, voturile europene riscă să se împartă, iar postul ar putea fi câștigat de un outsider.
În cursă s-au înscris deja și trei candidați africani, printre care Ismahane Elouafi din Maroc, fost om de știință-șef al FAO. De asemenea, Turcia îl susține pe Mehmet Mehdi Eker, considerat de mulți diplomați o posibilă surpriză în cazul în care europenii nu reușesc să își rezolve conflictele interne.
Conducerea FAO nu înseamnă doar agricultură. Agenția are un rol-cheie în definirea standardelor globale privind securitatea alimentară, schimbările climatice, gestionarea pădurilor și sustenabilitatea pescuitului.
În plus, controlul unei instituții ONU de asemenea dimensiuni are o puternică valoare geopolitică, mai ales într-o perioadă în care competiția dintre marile blocuri de putere devine tot mai intensă.
Pentru Uniunea Europeană, alegerea unui candidat unic și credibil este văzută drept un test major de coeziune politică și influență globală.