Apărarea planetară între știință, strategie și guvernare de criză. Cum poate fi protejată specia umană

Mult timp considerate subiecte de science fiction sau ipoteze excentrice, amenințările provenite din spațiul cosmic încep să fie tratate cu o tot mai mare seriozitate de către comunitatea științifică și de factorii de decizie politică. Analizele de risc contemporane iau în calcul diverse scenarii catastrofice, printre care impactul cu un asteroid de mari dimensiuni, furtunile solare extreme sau chiar un contact cu o civilizație extraterestră ostilă. Organizațiile de apărare planetară estimează că monitorizarea, la un nivel satisfăcător, a cerului va necesita între 250 și 300 milioane dolari anual. 

Într-o lume interconectată și profund dependentă de tehnologie, chiar și un fenomen astronomic de intensitate medie ar putea provoca daune semnificative asupra infrastructurilor vitale.

Exemple istorice, precum evenimentul de la Tunguska din 1908 sau furtuna geomagnetică Carrington din 1859, sunt analizate astăzi nu doar din perspectivă științifică, ci și ca puncte de plecare pentru simulări și scenarii de răspuns în caz de criză globală.

Trump, scos din sărite de acronimul TACO cu care l-a ironizat Wall Street pentru jocul defensiv al tarifelor. „Trump always chickens out” (TACO) s-a viralizat fulgerător

08:00

Românii își fac „stocuri” de lingouri aur pe fondul incertitudinilor economice: „Am onorat comenzi importante”

21:49

Scenarii majore de risc la adresa securității planetare

Printre amenințările cu un grad ridicat de risc, cercetătorii identifică patru scenarii majore:

• În primul rând, impactul cu un asteroid de mari dimensiuni, capabil să distrugă un întreg continent sau să genereze o iarnă nucleară, este o posibilitate pentru care agențiile spațiale internaționale dezvoltă tehnologii de deviere.
• În al doilea rând, furtunile solare extreme, care pot afecta rețelele electrice și sateliții de comunicații, sunt fenomene recurente, cu un potențial distructiv crescut odată ce societatea devine din ce în ce mai dependentă de tehnologie.
• Al treilea tip de pericol îl constituie exploziile cosmice rare, precum razele gamma emise de supernove. Acestea pot altera chimia atmosferei terestre și pot afecta grav stratul de ozon.
• În al patrulea rând, într-un registru puțin probabil dar discutat în mediile academice specializate în exopolitică, este luată în calcul ipoteza unui contact cu o civilizație extraterestră ostilă. Deși nu există nicio dovadă că ar fi avut loc un astfel de contact, scenariul este inclus în unele analize de risc, mai ales în contextul rapoartelor oficiale recente privind fenomene aeriene neidentificate.

Near-Earth Objects și scala tehnică Palermo

Așa-numitele NEOs – near-Earth objects – sunt comete sau asteroizi care se apropie la mai puțin de 48 de milioane de kilometri de orbita terestră. Până în prezent, au fost identificate peste 26.000 de astfel de obiecte, dintre care circa 2.000 au un diametru mai mare de un kilometru. Dacă unul dintre aceste corpuri ar lovi Pământul, efectele ar fi catastrofale la scară globală.

Pentru a cuantifica amenințarea, cercetătorii folosesc Scala Tehnică Palermo, care combină probabilitatea de impact cu energia estimată a obiectului. Dacă un NEO primește un scor sub -2, nu este considerat o amenințare serioasă. Dacă ajunge la zero sau peste, e nevoie de monitorizare atentă și, eventual, de planuri de deviere. În prezent, nu există niciun obiect cunoscut cu scor peste 0. Dar asta nu înseamnă că nu va apărea unul.

Și chiar dacă un impact cu un asteroid mare pare improbabil, evenimente precum Tunguska arată că și corpurile mai mici, sub 100 de metri, pot avea efecte locale dramatice.

Apărarea planetară reală dincolo de ficțiune. Cât ne costă

În fața acestor riscuri, organizațiile internaționale colaborează tot mai strâns. Misiuni precum DART sau NEO Surveyor au demonstrat că tehnologia actuală permite devierea obiectelor cerești din traiectorii periculoase. De asemenea, sistemele globale de monitorizare a cerului nocturn, amplasate pe toate continentele, pot detecta cu luni – sau chiar ani – înainte obiectele care se apropie de Pământ.

„Având în vedere consecințele potențiale ale unor impacturi necontrolate, experții susțin că, deși costurile unui sistem cuprinzător de apărare planetară sunt considerabile, ele pălesc în comparație cu pagubele care ar urma unei catastrofe. Un singur impact de dimensiuni medii ar putea amenința recoltele la nivel global și provoca un eveniment de extincție în masă, care să elimine o mare parte din biodiversitatea Pământului. Un astfel de scenariu ar putea arunca civilizația într-o criză de lungă durată. Privit prin prisma riscurilor asupra civilizației umane și a vieții pe planetă, finanțarea unui efort solid și susținut de apărare planetară apare ca o alegere responsabilă și prudentă”, scrie newspaceeconomy.ca.

The Planetary Society estimează că atingerea unui nivel satisfăcător de acoperire a cerului va necesita între 250 și 300 milioane dolari anual. Misiunile spațiale de tip NEO Surveyor pot ajunge la costuri de câteva miliarde de dolari fiecare.

Mai mult decât atât, unele programe experimentale analizează posibilitatea construirii unor escadroane spațiale robotizate, capabile să intervină rapid în cazul unei amenințări orbitale.

Ce este NEO Surveyor

NEO Surveyor este primul telescop spațial dedicat monitorizării asteroizilor cu potențial distructiv. Succesor al misiunii DART (Double Asteroid Redirection Test), care a reușit în 2022 să devieze un asteroid într-un test de apărare planetară, NEO Surveyor este proiectat să detecteze din timp corpurile cerești periculoase, pentru a permite o eventuală deviere.

„Nu cunoaștem în prezent niciun obiect de dimensiuni mari care să aibă un risc semnificativ de impact cu Pământul în următorii 100 de ani — însă mai sunt multe de descoperit”, a afirmat Nicola Fox, administrator asociat al Direcției pentru Misiuni Științifice din cadrul NASA, scrie space.com.

Un avantaj cheie al NEO Surveyor este utilizarea detecției în infraroșu, care va permite identificarea asteroizilor invizibili prin metode optice tradiționale, așa cum s-a întâmplat cu asteroidul Chelyabinsk din 2013. Acesta a lovit Rusia cu o energie echivalentă cu 440 kilotone de TNT — de peste 30 de ori puterea bombei de la Hiroshima.

„Explozia a eliberat o energie echivalentă cu aproximativ 440 de kilotone de TNT, de peste 30 de ori mai mare decât forța bombei de la Hiroshima, spărgând geamuri, rănind mii de oameni și provocând pagube materiale de milioane de dolari în Rusia. Pentru că asteroidul s-a apropiat din direcția Soarelui, nu a putut fi detectat de telescoapele terestre și nu a fost urmărit”, a declarat reprezentantul Brian Babin (R-Texas), președintele Comitetului Camerei pentru Spațiu, Știință și Tehnologie.

Incertitudini legate de finanțare și viitorul cercetării

NASA a avertizat că reducerile bugetare din ultimii ani, accentuate de noile propuneri pentru 2026, ar putea duce la scăderea numărului de astronauți americani pe Stația Spațială Internațională și la restrângerea activităților științifice de la bord. Mai mult aici.

Declarația a fost făcută pe 20 mai, în cadrul pregătirilor pentru lansarea misiunii private Ax-4. Dana Weigel, managerul programului ISS, a confirmat că NASA se confruntă deja cu un deficit bugetar semnificativ, iar noua propunere prevede o tăiere suplimentară de 500 de milioane de dolari pentru ISS, parte dintr-o reducere generală de 6 miliarde la nivelul agenției.

Deși misiunea NEO Surveyor este programată pentru lansare în 2028, incertitudinea privind finanțarea pune sub semnul întrebării întregul proiect.

„Ne va ajuta să găsim obiectele, inclusiv fracțiunea „întunecată” a populației, despre care credem că reprezintă aproximativ 35 până la 40% din total”, a explicat Amy Mainzer, cercetător principal al misiunii.

Audierile au scos la iveală și temeri legate de posibila închidere a unor centre de cercetare, cum ar fi Goddard Space Flight Center din Maryland sau Ames Research Center din Silicon Valley. Pierderea acestor centre ar afecta inclusiv capacitatea NASA de a colabora cu FEMA în cazul unui posibil impact.

„Dacă [centrul NASA Ames] nu ar mai putea realiza evaluarea, ceea ce am pierde cu adevărat ar fi capacitatea de a oferi, din timp, expertiza noastră către [Agenția Federală pentru Managementul Situațiilor de Urgență (FEMA)], care este apoi responsabilă de stabilirea perimetrului și a modului de intervenție pentru a proteja cât mai multe vieți omenești”, a spus Fox.

Totodată, politicile recente ale administrației Trump, precum concedierile masive din agențiile federale și programele de demisie amânată, creează un fenomen de „hemoragie de competență”, a avertizat reprezentanta Zoe Lofgren (D-California).

Cheltuielile NASA pentru apărarea planetară, conform propunerii bugetare a lui Biden pentru anul fiscal 2024.

Casey Dreier / Planetary.org

Guvernare de criză și reziliență instituțională

Un alt capitol important îl reprezintă asigurarea continuității guvernării în eventualitatea unui colaps global. State precum Statele Unite, Elveția sau Suedia dezvoltă de zeci de ani infrastructuri subterane pentru protejarea liderilor politici și a centrelor de comandă strategică.

Aceste facilități sunt dotate cu sisteme de comunicații independente, protejate împotriva impulsurilor electromagnetice și capabile să funcționeze chiar și în absența sateliților.

În paralel, se lucrează la protocoale de succesiune automată a autorității, în cazul dispariției bruște a unor lideri politici sau militari de rang înalt. De asemenea, bănci de date genetice, arhive culturale și rezerve de semințe sunt conservate în locații sigure, cu scopul de a păstra esența civilizației umane în eventualitatea unui colaps sistemic.

Populația civilă și rolul educației în prevenirea haosului

Una dintre cele mai mari provocări referitoare la apărarea planetetară nu vine din spațiu, ci din societate însăși. Lipsa de informare, teoriile conspiraționiste și tendința spre panică pot submina eforturile guvernelor de a implementa măsuri coerente. Specialiștii în comunicare de criză subliniază că populația trebuie educată să recunoască diferența între alarmism și prevenție.

Pregătirea psihologică și informarea corectă a populației joacă un rol crucial în fața unor situații de criză majoră. O societate conștientă de riscurile reale nu este ușor de destabilizat, ci poate deveni un aliat activ în gestionarea eficientă a acestor provocări.

Campaniile de educație științifică, exercițiile de simulare naționale și internaționale, precum și transparența instituțională sunt instrumente esențiale pentru construirea unei culturi a rezilienței.

Un orizont strategic pentru civilizația umană

Pe măsură ce omenirea își extinde orizonturile către Lună, Marte sau alte corpuri cerești, devine evident că supraviețuirea pe termen lung nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării. De la amenințări naturale la ipoteze speculative, precum un posibil contact cu o civilizație extraterestră ostilă, lumea în care trăim impune o nouă responsabilitate colectivă: aceea de a gândi viitorul nu doar în termeni de progres, ci și de protecție.

Această schimbare de paradigmă transformă apărarea planetară dintr-o temă marginală într-un domeniu strategic de interes global. Iar întrebarea nu mai este dacă ne vom confrunta vreodată cu o amenințare majoră din spațiu, ci cât de pregătiți vom fi în momentul în care aceasta va apărea.