Tehnologia propulsiei electrice nucleare promite o revoluție în zborul spațial. Un parteneriat strategic între NASA, Space Nuclear Power Corporation (SpaceNukes) și Universitatea din Michigan ar putea rescrie regulile călătoriilor interplanetare. Dezvoltarea unui nou reactor nuclear destinat propulsiei electrice spațiale promite să reducă timpul necesar unei misiuni spre Marte de la aproximativ șapte luni la doar 45 de zile.
Această colaborare se desfășoară sub egida programului SPAR – Space Power and Propulsion for Agility, Responsiveness, and Resilience –, un consorțiu coordonat academic de Universitatea din Michigan, cu finanțare și sprijin tehnologic din partea NASA. Obiectivul principal: un sistem de propulsie nuclear-electrică de înaltă eficiență, capabil să revoluționeze atât explorarea spațiului profund, cât și aplicațiile comerciale și de securitate.
Propulsia electrică nucleară funcționează prin utilizarea unui reactor nuclear de mici dimensiuni, care produce electricitate pentru alimentarea motoarelor spațiale. Spre deosebire de rachetele chimice clasice, care ard combustibil pentru a genera forța de propulsie, acest sistem oferă o eficiență energetică de până la 25 de ori mai mare, potrivit estimărilor furnizate de SpaceNukes.
Un astfel de motor nu doar că ar reduce radical durata călătoriilor, dar ar permite și o mai mare flexibilitate în manevrare. Vorbim despre capacitatea de a naviga prin spațiu cu un grad de libertate nemaiîntâlnit ceea ce numim „manevrabilitate fără regrete”, afirmă specialiștii implicați în proiect, scrie interestingengineering.com.
Această manevrabilitate ar permite adaptarea traiectoriilor în timp real, fără teama de a epuiza resursele sau de a compromite misiunea.
SpaceNukes nu este o prezență nouă în domeniul energiei nucleare aplicate spațiului. În 2018, compania a finalizat cu succes testul KRUSTY (Kilopower Reactor Using Stirling Technology), demonstrând funcționarea unui reactor modular capabil să susțină misiuni spațiale de durată. Acel test a reprezentat prima demonstrație funcțională a unui reactor nuclear spațial realizat de Statele Unite în ultimele cinci decenii.
Noul parteneriat vizează dezvoltarea unei generații îmbunătățite de reactoare, capabile să funcționeze la temperaturi mai ridicate, cu mase mai mici și o integrare mai ușoară în arhitectura vehiculelor spațiale. Aceste îmbunătățiri sunt esențiale pentru viabilitatea comercială și operațională a propulsiei nucleare în misiuni dincolo de orbita joasă a Pământului.
SpaceNukes nu este singura companie care explorează potențialul propulsiei nucleare. Ad Astra Rocket Company, fondată de fostul astronaut NASA Franklin Chang Díaz, dezvoltă motorul VASIMR (Variable Specific Impulse Magnetoplasma Rocket), un sistem de propulsie electrică cu plasmă, care ar putea atinge viteze de până la 197.950 km/h.
În 2023, SpaceNukes și Ad Astra au anunțat un parteneriat prin care să combine expertiza în domeniul reactorilor nucleari cu tehnologia avansată a motorului VASIMR. Alimentat de un reactor cu fisiune, acest sistem ar putea transforma în mod fundamental călătoriile interplanetare, oferind o alternativă viabilă pentru misiunile cu echipaj uman spre Marte și chiar dincolo.
O „propulsie electrică nucleară este elementul-cheie pentru ca oamenii să ajungă pe Marte”, declara Chang Díaz într-un interviu recent.
El subliniază că eficiența energetică și viteza superioară sunt esențiale pentru viitorul explorării spațiale cu echipaj uman.
Dezvoltarea propulsiei electrice nucleare are implicații ce depășesc sfera cercetării științifice. O astfel de tehnologie ar putea conferi Statelor Unite un avantaj semnificativ într-o nouă „cursă spațială” cu accente strategice. Aplicațiile acesteia se extind nu doar la explorare, ci și la transport rapid între orbite, securitate națională și infrastructură spațială comercială.
În plus, reducerea timpului de călătorie către Marte nu este doar un vis logistic, ci un factor critic pentru siguranța echipajului uman. Expunerea prelungită la radiațiile cosmice și la condițiile dificile ale spațiului reprezintă un risc major pentru sănătatea astronauților. Cu cât călătoria este mai scurtă, cu atât misiunea devine mai sigură și mai fezabilă.