Big Brother-ul fiscal devine realitate: ANAF primește acces la baza de date unică a UE, iar marile grupuri intră sub lupa transparenței totale

România face un pas decisiv către cea mai amplă reformă de transparență fiscală din ultimii ani, odată cu transpunerea Directivei (UE) 2025/872, cunoscută la nivel european sub denumirea DAC9. Ministerul Finanțelor a elaborat un proiect de act normativ care schimbă fundamental modul în care marile grupuri de companii își declară profiturile și își raportează obligațiile fiscale. Din 1 decembrie 2026, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) va avea acces direct la o bază de date unică la nivelul Uniunii Europene, unde corporațiile vor depune o singură declarație centralizată pentru toate operațiunile lor globale.

Noua arhitectură de raportare este concepută ca un mecanism de combatere a optimizării fiscale agresive și a fragmentării informațiilor între statele membre. Practic, fiecare profit declarat de un grup multinațional va deveni vizibil instantaneu pentru autoritățile fiscale din toate jurisdicțiile implicate, eliminând întârzierile și zonele gri care au permis, până acum, transferuri artificiale de profit și planificări fiscale complexe, arată puterea.ro.

Raportarea centralizată înlocuiește declarațiile fragmentate

Până la intrarea în vigoare a noilor reguli, marile grupuri erau obligate să depună declarații separate în fiecare stat membru în care aveau activitate. Fiecare entitate locală transmitea propriile date fiscale, iar autoritățile naționale trebuiau să coreleze manual informațiile, un proces consumator de timp și vulnerabil la erori, omisiuni sau interpretări diferite ale legislației.

Energia apasă tot mai greu pe economie. România are cel mai ridicat cost al electricității raportat la puterea de cumpărare

16:45

Miza uriașă din spatele unei decizii puțin observate: finanțarea infrastructurii energetice europene se schimbă

15:05

DAC9 introduce un model unic de declarație fiscală, standardizat la nivel european, care va acoperi toate jurisdicțiile în care un grup operează. O singură declarație va centraliza informațiile despre structura grupului, profiturile realizate în fiecare țară și modul de aplicare a impozitului minim global. Această declarație va fi încărcată într-o bază de date comună, accesibilă automat tuturor autorităților fiscale din Uniunea Europeană.

Documentația va include detalii precum componența grupului, ierarhia entităților, statutul societății-mamă sau al entității desemnate pentru raportare, nivelul profiturilor înregistrate pe fiecare jurisdicție și calculele aferente impozitului minim. Prin uniformizarea formatului și a conținutului, autoritățile vor putea analiza rapid și comparabil datele, fără a mai depinde de interpretări locale sau de schimburi birocratice lente.

Cine intră sub incidența noilor reguli și care este calendarul

Noile obligații se aplică grupurilor multinaționale și grupurilor naționale de mari dimensiuni, care depășesc pragurile de cifră de afaceri și profit stabilite de legislația europeană și națională. În funcție de structura juridică, raportarea va fi realizată fie de societatea-mamă finală, fie de o entitate desemnată, responsabilă de colectarea și transmiterea tuturor datelor la nivel de grup.

Pentru România, primul an fiscal de referință este stabilit pentru datele începând cu 31 decembrie 2023, însă schimbul efectiv de informații între autoritățile fiscale din statele membre va începe cel mai devreme la 1 decembrie 2026. Această perioadă de tranziție este destinată adaptării sistemelor IT, testării fluxurilor de date și pregătirii companiilor pentru noul regim de raportare.

În practică, marile grupuri vor trebui să își armonizeze procedurile interne de colectare a datelor, să își consolideze evidențele contabile și să se asigure că informațiile transmise sunt coerente și complete pentru toate jurisdicțiile implicate.

Rolul ANAF în noul ecosistem de schimb automat de informații

ANAF va deveni un nod activ într-o rețea europeană de schimb automat de date fiscale. Accesul la baza de date unică va permite identificarea rapidă a structurilor care ar putea raporta profituri sub nivelul impus de impozitul minim global, precum și verificarea modului în care fiecare entitate aplică regulile de calcul.

În situațiile în care apar discrepanțe, erori sau informații incomplete, ANAF va putea solicita corectări și va comunica direct cu autoritățile fiscale din alte state membre. Mecanismul creează o formă de supraveghere încrucișată, în care datele raportate într-o jurisdicție pot fi validate sau contestate pe baza informațiilor disponibile la nivel european.

Schimbul automat de informații reduce semnificativ riscul ca anumite fluxuri financiare să rămână neobservate și permite intervenții mai rapide în caz de neconformare. Pentru administrația fiscală românească, acest lucru înseamnă acces la o imagine mult mai clară asupra activităților transfrontaliere ale marilor companii.

Ce este impozitul minim global și cum este verificat

Impozitul minim global reprezintă un nivel minim de taxare a profiturilor marilor companii, aplicabil indiferent de jurisdicția în care acestea își înregistrează veniturile. Scopul este limitarea mutării artificiale a profiturilor către țări cu impozitare redusă și asigurarea unei contribuții fiscale echitabile.

Prin raportarea centralizată și schimbul automat de informații, autoritățile fiscale pot verifica dacă o companie respectă pragul minim de impozitare în fiecare țară în care operează. Dacă se constată diferențe sau aplicări incorecte, pot fi solicitate ajustări ale sumelor datorate.

Mecanismul permite corelarea rapidă a datelor financiare cu structura juridică a grupului și cu fluxurile de profit, reducând posibilitatea ca anumite operațiuni să fie fragmentate artificial pentru a diminua baza de impozitare.

Ce se schimbă pentru companii: obligații, arhivare și sancțiuni

Pentru mediul corporativ, impactul principal constă în simplificarea formală a raportării, dar și într-o creștere a responsabilității privind acuratețea datelor. Depunerea unei declarații unice elimină nevoia transmiterii multiplelor formulare locale, însă presupune o coordonare internă mult mai riguroasă.

Companiile vor fi obligate să păstreze evidențele și documentația suport pentru perioade cuprinse între 5 și 10 ani, pentru a permite controale și audituri ulterioare. De asemenea, vor trebui să respecte proceduri standardizate privind termenele de depunere, structura fișierelor și formatul datelor.

Nerespectarea acestor cerințe poate atrage sancțiuni financiare și notificări către autoritățile fiscale din alte state membre, ceea ce amplifică presiunea asupra conformării și crește riscul reputațional pentru grupurile care raportează incorect.

Prin reducerea posibilităților de transfer artificial al profiturilor și prin creșterea transparenței, autoritățile urmăresc consolidarea bazei de impozitare și stabilizarea veniturilor bugetare. Schimbul automat de informații permite detectarea mai rapidă a structurilor de optimizare agresivă și uniformizarea tratamentului fiscal la nivel european.