Cât costă știința și cine decide direcția cercetării

De la expedițiile lui Charles Darwin finanțate de guvernul britanic până la miliardele alocate astăzi de agenții federale, știința a depins mereu de finanțatori. Însă cine plătește cercetarea dictează, în mare parte, și direcția în care evoluează cunoașterea.

De la Darwin la laboratoarele moderne: istoria finanțării ştiinţei

Știința nu a fost niciodată gratuită. În secolul al XIX-lea, Charles Darwin a putut să-și urmeze curiozitatea științifică în timpul celebrei expediții cu nava HMS Beagle, finanțată de guvernul britanic pentru scopuri navale. Funcția lui oficială de naturalist era neplătită, dar averea familiei sale i-a permis să își acopere cheltuielile. Descoperirile sale au schimbat pentru totdeauna modul în care oamenii privesc evoluția speciilor.

Astăzi, povestea este similară, dar mult mai complexă. Guvernele, prin agenții naționale, și sectorul privat, prin companii interesate de profit, finanțează masiv cercetarea. Fiecare sursă de bani are propriile priorități, ceea ce influențează puternic tipurile de proiecte acceptate.

Scandalul pariurilor pe Nobelul pentru Pace, o „miză” de 21,5 milioane dolari. Cota Mariei Corina Machado a explodat înainte de anunț

15:55

ANALIZĂ

Premiile Nobel: câți bani primește fiecare laureat

15:34

Profesorii de științe subliniază constant că publicul educat trebuie să înțeleagă nu doar descoperirile, ci și cum se face știința și cine o plătește. Această perspectivă devine esențială pentru a înțelege de ce anumite domenii avansează rapid, în timp ce altele rămân în umbră.

Cercetarea fundamentală: investiții fără scop imediat

Cercetarea fundamentală, numită și basic research, nu urmărește neapărat un obiectiv comercial imediat. Ea caută răspunsuri la întrebări despre lumea naturală și materială, fără o aplicație clară pe termen scurt.

Costurile acestui tip de cercetare sunt mari, iar cercetătorii depind de fonduri externe pentru a-și putea desfășura activitatea. În Statele Unite, circa 40% din cercetarea fundamentală a fost finanțată, în ultimii ani, de stat. Guvernul justifică aceste investiții prin faptul că, pe termen lung, ele duc la inovații majore, creștere economică și beneficii sociale.

Agenții precum National Institutes of Health (NIH), National Science Foundation (NSF) și DARPA distribuie anual miliarde de dolari pentru proiecte selectate prin competiție. În spatele fiecărui proiect se află o comisie de experți care decide ce merită sprijinit.

Exemplele arată impactul uriaș al acestor investiții: de la imagini cu găuri negre până la algoritmii care fac posibile motoarele de căutare sau chiar educația prin programe TV precum „The Magic School Bus”.

Cercetarea aplicată: când știința întâlnește piața

În contrast, cercetarea aplicată urmărește direct soluții pentru probleme reale și are potențial comercial evident. Aceasta atrage mult mai ușor investitori privați, deoarece promite produse sau servicii care pot aduce profit.

Companiile investesc sume uriașe în cercetare și dezvoltare pentru a rămâne competitive. Domeniul farmaceutic este exemplul clasic: guvernul finanțează cercetarea de bază, dar firmele investesc miliarde în testarea și lansarea de medicamente.

Între 2010 și 2016, toate medicamentele aprobate de FDA au avut la bază studii finanțate de NIH. Vaccinurile împotriva COVID-19 sunt cel mai recent exemplu de colaborare între bani publici și privați. Economiștii estimează că aceste vaccinuri au salvat Statelor Unite peste 1 trilion de dolari în costuri medicale.

Impactul economic al finanțării științei

Fiecare dolar cheltuit pentru cercetare generează efecte economice în lanț. Datele arată că un dolar investit de NIH produce în medie 2,56 dolari activitate economică nouă. Asta înseamnă locuri de muncă, achiziții de echipamente și servicii conexe.

În anul fiscal 2024, NIH a primit 47,35 miliarde de dolari de la Congres, din care 36,94 miliarde au ajuns la cercetători. Efectul indirect estimat: 94 miliarde de dolari activitate economică.

Economiștii au mers chiar mai departe și au făcut exerciții de imaginație – dacă bugetul NIH ar fi fost cu 40% mai mic, mai mult de jumătate dintre medicamentele aprobate de FDA după anul 2000 nu ar fi existat.

Cine plătește decide direcția cercetării

Finanțarea nu este doar o chestiune de bani. Ea stabilește ce tip de știință se face și ce domenii primesc prioritate. Fie că vorbim de agenții guvernamentale sau companii private, fiecare finanțator are o agendă proprie.

Când bugetele se reduc sau când sursele de finanțare dispar, multe domenii rămân blocate. Cercetările întrerupte pot întârzia decenii descoperiri cruciale. De aceea, stabilitatea sprijinului financiar este esențială.

În același timp, investițiile private urmăresc profitul. Asta înseamnă că cercetările cu aplicabilitate imediată – de la gadgeturi la medicamente – atrag cei mai mulți bani. Domeniile fără beneficii comerciale clare depind, în schimb, aproape exclusiv de sprijin guvernamental.