Volumul resturilor spațiale crește rapid, ceea ce pune în pericol avioanele și chiar reprezintă o problemă pentru oamenii de la sol. Riscul rămâne destul de scăzut, spun comunitățile științifice, dar, în curând, ar putea deveni semnificativ. În general, cam trei bucăți din echipamente spațiale vechi cad pe Pământ zilnic, potrivit unor estimări ESA. Până în anii 2030, numărul ar putea ajunge la zeci.
La mijlocul lui octombrie, un obiect necunoscut a spart parbrizul unui Boeing 737, aflat în zbor la aproape 11.000 de metri, deasupra statului Utah. Piloții au efectuat o aterizare de urgență. Internetul a speculat, rapid, că avionul ar fi fost lovit de resturi spațiale, poate de un balon meteorologic. Ipoteza nu era departe de realitate, scrie MIT Technology Review. Riscul rămâne mic, dar este într-o creștere constantă.
În general, cam trei bucăți din echipamente spațiale vechi cad pe Pământ zilnic, potrivit unor estimări ESA. Până în anii 2030, numărul ar putea ajunge la zeci. Creșterea este legată de explozii ale sateliților activi. Aceștia sunt 12.900 în prezent, dar estimările spun că vor ajunge la 100.000 în următorul deceniu. Operatorii ghidează sateliții vechi pentru a se asigura că se dezintegrează, dar fizica reintrării este incomplet înțeleasă. Nu se știe cât material arde și cât ajunge la sol.
Numărul evenimentelor de aterizare a resturilor crește, spune profesorul Richard Ocaya. Niciun incident nu a rănit până acum pe nimeni, dar accidentele potențiale au fost multiple. În martie anul trecut, un fragment de 0,7 kilograme a străpuns acoperișul unei case în Florida. În februarie, un fragment de 1,5 metri al rachetei Falcon 9 a căzut lângă Poznan, în Polonia. În martie, o bucată de 2,5 kg dintr-un satelit Starlink a aterizat într-o fermă din Saskatchewan, Canada. Alte cazuri au fost raportate în Australia și Africa.
James Beck, director la Belstead Research, avertizează că riscul real ar putea fi mai mare decât recunosc operatorii. Sateliții Starlink sunt proiectați să ardă complet la reintrare, dar teste în tuneluri de vânt arată că unele componente rezistă temperaturilor extreme. Pentru sateliți mai mari, de circa 800 kg, se estimează că 2–3 obiecte ar putea ajunge la sol.
ICAO consideră riscul prea nou pentru estimări precise. FAA estimează că, până în 2035, probabilitatea ca un avion să fie lovit grav va fi 7 la 10.000 anual. Riscul pentru oameni la sol este mult mai mare. Aaron Boley spune că, dacă sateliții megaconstelați nu ard complet, probabilitatea să producă decese sau accidente ar putea ajunge la 10% pe an până în 2035. FAA estimează că o persoană ar putea fi rănită sau ucisă la fiecare doi ani.
Companii precum Okapi Orbits lucrează cu DLR și Eurocontrol pentru alerte în timp real. Predicțiile traiectoriilor sunt complicate de atmosfera densificată și dată fiind viteza orbitală. Chiar 10 minute de incertitudine pot schimba locul impactului. Închiderea temporară a spațiului aerian poate evita accidente, dar generează întârzieri și costuri semnificative.
Zonele aeriene aglomerate, cun ar fi nordul Europei sau nord-estul Americii, au deja 26% șanse anual să înregistreze întreruperi din cauza resturilor spațiale. Până la implementarea tuturor constelațiilor planificate, întreruperile ar putea deveni la fel de frecvente cun este acum vremea rea. Predicțiile curente sunt nesigure. În 2022, resturile unei rachete Long March de 21 tone au provocat închiderea spațiului european timp de 30 de minute, afectând sute de zboruri.
Regulatorii internaționali solicită deorbitarea controlată a sateliților și a rachetelor mari, direcționându-i în oceane îndepărtate. ESA estimează că doar jumătate dintre corpurile rachetelor reintră în atmosferă în mod controlat. În prezent, circa 2.300 de corpuri vechi rămân în orbită, și se mișcă în spirală spre Pământ fără control. Deși probabilitatea de a lovi un avion este mică, distribuirea resturilor asupra spațiului aerian dens este foarte probabilă.