În provincia Guizhou din China, unde munții domină aproape în totalitate peisajul, autoritățile au ales să „radă” literalmente munții pentru a face loc autostrăzilor. În loc să foreze tuneluri sau să ocolească terenul dificil, inginerii au optat pentru remodelarea extremă a reliefului, tăind fațade întregi de munți pentru a construi autostrăzilor care să conecteze mai bine regiunea. Această metodă spectaculoasă, aplicată inclusiv pentru Autostrada Lu’an care duce spre cel mai înalt pod din lume, a atras atât admirație, cât și critici legate de impactul asupra mediului.
Această abordare extremă a fost surprinsă în clipuri virale, care au stârnit controverse intense pe rețele. Pe de o parte, sunt cei uimiți de ingeniozitatea și viteza proiectului; pe de altă parte, criticii consideră că alte opțiuni mai puțin invazive, cum ar fi tuneluri sau drumuri ocolitoare, ar fi fost fezabile.
Guizhou este o zonă dominată în proporție de aproximativ 92% de munți și stânci, fapt ce o face un paradis fotografic, dar un coșmar pentru infrastructură și circulație. Proiectele mari precum Podul Mare Huajiang, care urma să devină cel mai înalt pod din lume (la 625 metri deasupra văii râului Beipan), și autostrada Lu’an au fost concepute pentru a ușura traficul dificil al regiunii și pentru a conecta zonele izolate.
Filmele video și imaginile virale cu autostrada care leagă munții tăiați aproape perfect au stârnit admirația pentru ingeniozitatea tehnologică, dar și indignarea față de impactul asupra peisajului natural.
Criticii, inclusiv ecologiști și utilizatori pe forumuri precum Reddit, au ridicat vocea împotriva distrugerii masive a vârfurilor muntoase, susținând că alte metode mai puțin invazive ar fi putut fi alese.
Susținătorii proiectului apreciază viteza și eficiența cu care s-a realizat această variantă rutieră, considerând că beneficiile pentru locuitori, traficul comercial și turism sunt substanțiale. Totodată, planificatorii susțin că condițiile naturale extrem de dificile ale Guizhou nu le-au permis soluții mai convenționale, iar tăierea munților a fost o „ultimă soluție” pentru a realiza o infrastructură sigură și funcțională.
Pe de altă parte, criticii insistă că astfel de decizii afectează ireversibil ecosistemele locale și peisajele naturale, iar decuparea masivă a munților provoacă daune ecologice greu de recuperat. Ei avertizează că acest model de dezvoltare pe termen scurt poate genera probleme precum eroziunea solului, alunecări de teren și pierderea biodiversității.
Construcția Podului Mare Huajiang, care completează autostrada, reprezintă un alt simbol al ambițiilor inginerilor chinezi de a depăși obstacole naturale majore. Situat la peste 600 de metri peste un defileu adânc, acest pod oferă o interconectare esențială pentru trafic în zonă, dar proiectul său s-a confruntat și el cu controverse legate de impactul asupra mediului înconjurător.
Pe platforme sociale și forumuri de discuții, opinia publică s-a împărțit. Unii utilizatori au lăudat performanța tehnologică și curajul de a implementa o idee atât de neconvențională, descriind autostrada ca pe o „minune inginerească” și o dovadă a puterii Chinei în domeniul infrastructurii.
Alții, însă, au exprimat nemulțumiri față de distrugerea peisajelor naturale, considerând că tăierea munților pentru drumuri este un „act brutal” care poate afecta pe termen lung mediul și comunitățile locale.
Efortul de a construi infrastructură de transport pe un teren atât de accidentat ca Guizhou impune provocări tehnice complexe, dar și dileme etice și ecologice majore. Într-un ținut în care munții domină aproape întreg teritoriul, decizia de a „modela” mediul natural cu excavatoare este un gest extrem, care atrage atenția asupra tensionării relației dintre dezvoltarea economică și conservarea mediului.
Modelul adoptat în Guizhou evidențiază tensiunile globale dintre nevoia de modernizare rapidă a infrastructurii și conservarea mediului natural, o temă tot mai prezentă în politicile publice. Proiectele de anvergură din China ies astfel în prim-planul dezbaterilor internaționale privind sustenabilitatea construcțiilor și responsabilitatea față de mediul înconjurător.