Deși ne imaginăm cloud-ul o entitate invizibilă într-un spațiu digital, în realitate, acesta este o rețea cu peste 10.000 de centre de date răspândite pe tot globul.
Aceste infrastructuri, care adesea sunt ignorate de utilizatorii obișnuiți, reprezintă coloana vertebrală a lumii digitale în care trăim.
Foto: Unsplash
Inteligența artificială alimentează o explozie a activității digitale, ceea ce determină o extindere accelerată a centrelor de date. Majoritatea acestora se află în Statele Unite, Marea Britanie și Germania, iar pe măsură ce se înmulțesc, cresc și nemulțumirile localnicilor din zonele unde sunt construite, potrivit unui reportaj realizat recent de BBC.
În SUA, această expansiune se lovește de un val tot mai mare de opoziție din partea locuitorilor. Potrivit unui raport al grupului Data Center Watch, proiecte de infrastructură în valoare de aproximativ 64 de miliarde de dolari au fost blocate sau întârziate din cauza obiecțiilor venite din partea cetățenilor sau autorităților locale.
Îngrijorările nu se opresc la impactul vizual sau fonic al construcțiilor, o problemă majoră fiind consumul de apă. Răcirea serverelor, care generează temperaturi foarte ridicate, necesită cantități uriașe de apă, potrivit lui Mark Mills, de la National Center for Energy Analytics. Multe dintre centrele de date folosesc sisteme de răcire prin evaporare, un proces în care apa preia căldura și se transformă în vapori, similar modului în care transpirația răcește corpul uman.
În aceste condiții, în zilele toride, o singură facilitate poate consuma milioane de galoane de apă. Un studiu estimează că, până în 2027, centrele de date care susțin inteligența artificială ar putea consuma la nivel global până la 1,7 trilioane de galoane de apă.
Unul dintre cele mai relevante exemple este statul Georgia, o regiune devenită atractivă pentru dezvoltatori datorită climei umede, favorabile sistemelor de răcire naturale. Profesorul Rajiv Garg, care predă „cloud computing” la Universitatea Emory din Atlanta, spune că aceste centre nu sunt o tendință trecătoare, ci chiar „coloana vertebrală a vieții moderne”. „Nu există cale de întoarcere”, spune el, sugerând, însă, că soluția constă în planificarea sustenabilă, adică o infrastructură mai eficientă, sisteme de răcire mai inteligente și captarea apei de ploaie.
Garg recunoaște că, pe termen scurt, aceste centre vor pune „o presiune uriașă” pe resursele locale. Totuși, industria începe să-și regândească modelul de dezvoltare în direcția sustenabilității, un fapt care nu aduce, însă, prea multă alinare pentru localnici.
BBC a prezentat cazul lui Beverly Morris, o pensionară care s-a mutat în 2016 într-o zonă liniștită din Mansfield (Georgia), sperând la o viață tihnită, înconjurată de natură. Astăzi, la mai puțin de 400 de metri de casa ei, se află un centru de date masiv, deținut de Meta, compania-mamă a Facebook. Morris spune că, de când a fost construită această unitate, puțul de apă care-i alimentează locuința a început să funcționeze defectuos: presiune scăzută, sedimente și reziduuri în apă. Din această cauză a ajuns să care apă cu găleți pentru toaletă și spune că evită să bea apa de la robinet, deși o folosește pentru gătit și igienă.
Meta a transmis că nu există dovezi că activitatea centrului ar fi afectat apele subterane. Gigantul tech a comandat un studiu independent, care a concluzionat că funcționarea unității nu a avut impact negativ asupra calității apei din zonă. Totuși, problemele rămân, iar pentru Morris și pentru mulți alți locuitori, viitorul tehnologic al lumii nu este deloc liniștitor: mult zgomot, consumator de resurse și greu de integrat în viața de zi cu zi.
Centrele de date au devenit mai mult decât o simplă tendință în industrie, ele făcând parte acum din politica națională. Într-un moment în care președintele Donald Trump promite construirea celei mai mari rețele de infrastructură pentru inteligență artificială, „alimentată cu date americane”, întrebarea care se pune este cum vom putea susține această lume digitală tot mai avansată fără a epuiza resursele esențiale.