Cum ar fi să locuiești lângă un centru de date? „Suprafața fiecărui cip este mai fierbinte decât suprafața Soarelui”

Cloud-ul digital pare ceva imaterial, o lume virtuală pe care e imposibil să pui mâna, dar, în realitate, acest univers intangibil este susținut cu peste 10.000 de centre de date, răspândite în diverse puncte de pe glob. Majoritatea acestor centre se află, deocamdată, în Statele Unite, însă rețeaua este, de fapt, în plină expansiune și guvernele diverselor țări anunță periodic că au astfel de proiecte în construcție. Odată cu explozia aplicațiilor AI, centrele se înmulțesc rapid. O problemă despre care nu s-a vorbit suficient în anii de entuziasm absolut față de expansiunea AI este că aceste centre consumă resurse naturale pe măsură. Răcirea serverelor, esențială pentru funcționarea lor, implică cantități imense de apă – milioane de galoane într-o singură zi călduroasă. Estimările indică faptul că, până în 2027, centrele de date bazate pe AI ar putea consuma 1,7 trilioane de galoane de apă la nivel global, transmite BBC. Să nu uităm că o singură întrebare pentru ChatGPT poate consuma o sticlă mică de apă. Înmulțită cu miliarde de întrebări zilnic, dimensiunea problemei devine evidentă.

Centrele de date au depășit deja stadiul de trend tehnologic – au devenit parte din politicile naționale. Fostul președinte Donald Trump a promis, recent, că va construi cea mai mare infrastructură AI din istorie, numind-o „un viitor alimentat de date americane”. Georgia, cu climatul său umed, a devenit un magnet pentru dezvoltatorii de astfel de infrastructuri, fiind văzută drept o soluție mai eficientă și mai ieftină pentru răcirea serverelor. Dar acest „avantaj competitiv” vine cu costuri tot mai vizibile pentru comunitățile locale. Când Beverly Morris s-a pensionat, în 2016, credea că și-a găsit casa de vis, într-o o zonă rurală liniștită din statul Georgia. Genul acela de paradis visat, înconjurat de pădure și liniște. Astăzi, acea liniște a dispărut.

Foto: Unsplash

O lovitură după alta: războiul din Iran zguduie inima industrială a Europei

09:41

Tensiuni la vârful SEC: conflicte interne sensibile și o primă victimă a dosarului Twitter?

08:31

La doar 366 de metri de veranda ei s-a construit o clădire masivă, fără ferestre, plină de servere, cabluri și lumini pâlpâitoare. Este un centru de date – unul dintre multele care apar în micile orașe din America, dar și în general, în întreaga lume, pentru a susține totul, de la operațiuni bancare online, până la instrumente de inteligență artificială, precum ChatGPT.

„Nu pot trăi într-o casă unde doar jumătate dintre facilități funcționează și nu am apă”, spune Morris. „Nu pot bea apa”.

Este convinsă că lucrările de construcție ale centrului din vecini, deținut de Meta (compania-mamă a Facebook), i-au afectat fântâna privată, provocând acumulări excesive de sedimente. Acum, este nevoită să care apă cu găleata pentru a trage apa la toaletă. Spune că a fost nevoită să repare instalația sanitară din bucătărie pentru a restabili presiunea apei. Totuși, apa care curge la robinet rămâne cu depuneri.

„Mi-e teamă să o beau, dar tot o folosesc pentru gătit și pentru a mă spăla pe dinți”, adaugă ea. „Sunt îngrijorată? Da”.

Meta, însă, respinge orice legătură între activitatea centrului de date și problemele cu apa. Într-un comunicat transmis BBC, compania a declarat că „a fi un vecin bun este o prioritate pentru Meta”. Meta a comandat un studiu independent privind apele subterane pentru a investiga sesizările lui Morris. Conform raportului, centrul de date „nu afectează în mod negativ condițiile apelor subterane din zonă”.

Deși Meta contestă responsabilitatea pentru problemele cu apa, pentru Beverly Morris este limpede: compania nu mai este binevenită în vecinătate. „Era refugiul meu perfect”, spune ea. „Dar nu mai este”.

Realitatea fizică a „norului digital”

Tindem să considerăm „cloud-ul” drept ceva invizibil – plutind undeva deasupra noastră, în eterul digital. Dar realitatea este una cât se poate de fizică. „Norul” trăiește în peste 10.000 de centre de date din întreaga lume, majoritatea în Statele Unite, urmate de Marea Britanie și Germania. Odată cu expansiunea accelerată a inteligenței artificiale, activitatea online explodează – și, odată cu ea, și numărul centrelor de date. Însă creșterea vine cu nemulțumiri tot mai mari din partea localnicilor.

În SUA, expansiunea industriei este deja contestată prin activism local. Potrivit unui raport al grupului de presiune Data Center Watch, proiecte în valoare totală de 64 de miliarde de dolari au fost întârziate sau blocate la nivel național. Iar îngrijorările nu țin doar de construcție, ci și de consumul de apă. Răcirea serverelor presupune utilizarea unor cantități uriașe de apă.

„Aceste procesoare se încălzesc extrem de tare”, a declarat Mark Mills, de la National Center for Energy Analytics, într-o audiere în Congresul SUA în aprilie. „Suprafața fiecărui cip este mai fierbinte decât suprafața Soarelui. Este nevoie de foarte multă apă pentru a le răci”.

Multe centre folosesc sisteme de răcire prin evaporare, în care apa absoarbe căldura și se evaporă – un mecanism similar cu cel prin care transpirația răcește corpul uman. În zilele caniculare, un singur centru poate consuma milioane de galoane de apă. Un studiu estimează că centrele de date care susțin AI vor consuma, la nivel global, aproximativ 1.7 trilioane de galoane de apă până în 2027.

Georgia – epicentrul conflictului între tehnologie și resurse

Puține locuri ilustrează această tensiune mai clar decât statul Georgia – una dintre piețele cu cea mai rapidă creștere în domeniul centrelor de date din SUA. Climatul umed oferă o sursă naturală și mai ieftină de apă pentru răcire, ceea ce face statul extrem de atractiv pentru dezvoltatori. Dar această abundență are și un preț.

Gordon Rogers, director executiv al organizației de mediu Flint Riverkeeper, a condus echipa BBC spre un pârâu din avalul unui șantier, unde firma americană Quality Technology Services (QTS) construiește un nou centru de date. George Diets, un voluntar local, colectează o mostră de apă într-o pungă transparentă. Apa este tulbure, maronie.

„N-ar trebui să aibă culoarea asta”, spune el. Pentru el, aceasta indică scurgerea de sedimente – și, posibil, prezența unor floculanți, substanțe chimice utilizate în construcții pentru a lega solul și pentru a preveni eroziunea, dar care, dacă ajung în sistemul de apă, pot genera nămol.

QTS afirmă că centrele sale de date respectă cele mai înalte standarde de mediu și generează milioane de dolari în taxe locale. Chiar dacă lucrările sunt adesea realizate de antreprenori externi, localnicii sunt cei care suportă consecințele.

„Nu ar trebui să procedeze așa”, spune Rogers. „Faptul că un proprietar mai bogat deține o suprafață mai mare nu înseamnă că are mai multe drepturi decât un vecin mai modest”.

Răspunsul giganților tech: sustenabilitate și promisiuni

Marile companii de tehnologie afirmă că sunt conștiente de aceste probleme și că iau măsuri.

„Obiectivul nostru este ca, până în 2030, să returnăm mai multă apă în bazinele hidrografice și în comunitățile în care operăm decât consumăm”, spune Will Hewes, responsabil global pentru gestionarea resurselor de apă la Amazon Web Services (AWS), liderul mondial în centre de date.

AWS investește în proiecte precum repararea scurgerilor, colectarea apei de ploaie și utilizarea apelor uzate tratate pentru răcire. În statul Virginia, colaborează cu fermierii pentru a reduce poluarea cu nutrienți în golful Chesapeake, cel mai mare estuar din SUA.

Chiar și în țări în care nu folosește apă pentru răcire – cum sunt Africa de Sud sau India – AWS derulează proiecte de acces la apă și calitate a resursei. În America, spune Hewes, apa este folosită în doar aproximativ 10% dintre cele mai călduroase zile ale anului. Totuși, cifrele cumulate rămân impresionante. O singură interogare AI – de exemplu, o cerere către ChatGPT – poate consuma cât o sticlă mică de apă. Înmulțită cu miliarde de cereri zilnic, dimensiunea problemei devine evidentă.

Foto: Unsplash

Între viitorul digital și drepturi fundamentale

Profesorul Rajiv Garg, care predă cloud computing la Universitatea Emory din Atlanta, afirmă că aceste centre de date nu vor dispărea – dimpotrivă, ele devin coloana vertebrală a vieții moderne.

„Nu există cale de întoarcere”, spune el.

Dar există o cale de adaptare: infrastructură mai eficientă, sisteme de răcire mai inteligente, colectarea apei de ploaie. Pe termen scurt, recunoaște că aceste centre vor pune „o presiune imensă”. Dar industria începe să se orienteze spre sustenabilitate.

Însă, pentru oameni ca Beverly Morris, asta contează prea puțin. Pentru ea, visul unei vieți liniștite la țară s-a transformat într-un coșmar cotidian – între un grup sanitar care nu mai funcționează, o fântână compromisă și o industrie care nu dă semne că se va opri. În Georgia, soarele arde printr-o umiditate sufocantă – o amintire clară a motivului pentru care statul atrage dezvoltatorii. Pentru localnici, viitorul tehnologic e deja aici. Dar este un viitor gălăgios, consumator de resurse și, uneori, imposibil de suportat.

Pe măsură ce AI se extinde, provocarea devine clară: cum alimentăm lumea digitală de mâine fără să secăm o resursă vitală de azi, și anume apa?