Club Tropicana: cum să construim case pentru un viitor mai cald

Pe măsură ce temperaturile cresc, valurile de căldură se intensifică, iar inundațiile devin o amenințare concretă și constantă, Occidentul aflat în căutare de soluții se inspiră din viziunile arhitecților din Asia tropicală, care readuc în atenție principii vechi, dar extrem de actuale: construcții simple, adaptate mediului, care reduc dependența de aer condiționat și, totodată, consumul de energie. „Clădirile funcționează cel mai bine atunci când colaborează cu mediul natural, nu când luptă cu el”, spun arhitecți citați de Financial Times. Pentru dezvoltatorii imobiliari și pentru autorități, mesajul este clar: principii asiatice ale sustenabilității pot fi adaptate și translate în vest și au o relevanță tot mai mare, în condițiile provocărilor climatice actuale. Arhitecții tropicali ne arată că sustenabilitatea nu înseamnă neapărat costuri mari, ci o reîntoarcere la simplitate, eficiență și adaptare la mediu. 

Asia tropicală — de la vestul Indiei, până în estul Indoneziei — a intrat relativ târziu în industrializare și urbanizare, dar expansiunea rapidă din a doua jumătate a secolului XX, combinată cu încălzirea globală, a afectat dramatic ecosistemele regionale. Zona se încălzește aproape de două ori mai repede decât media globală și este tot mai expusă la valuri de căldură și inundații. ONU atribuie 37% din emisiile globale de gaze cu efect de seră sectorului construcțiilor, așa că zona este deosebit de vulnerabilă la ciclul de construire – demolare – reconstrucție. Provocările sunt, însă, multiple: populațiile marilor orașe din Asia tropicală aproape că s-au triplat din 1990, iar arhitectura și urbanismul trebuie să se adapteze acestor noi realități, dar totuși să reducă impactul asupra mediului. Soluțiile implementate într-un astfel de context, comentează sursa citată, ar putea fi o sursă de inspirație în regiuni care se confruntă, chiar dacă intensitatea e redusă, cu probleme similare.

Foto: Architectural Review

O firmă elvețiană intră pe dark web cu un sistem care urmărește furtul de date în timp real

22:10

Lufthansa Group lansează „Culinary Journey” cu meniuri personalizate și preparate premium

21:23

Lecția Laurie Baker: eficiență și frugalitate

Arhitectul britanic Laurie Baker, stabilit în India după cel de-al Doilea Război Mondial, a devenit un pionier al arhitecturii sustenabile. Casele sale, construite cu tehnici locale și costuri reduse, se bazează pe ventilație naturală, colectarea apei de ploaie și utilizarea materialelor din proximitate. La trei decenii de când au fost construite, proiecte precum Isavasyam House din Kerala rămân modele de design climatic. Pentru dezvoltatori, exemplul său arată că investițiile în simplitate și design pasiv nu doar reduc costurile, ci și cresc reziliența clădirilor la fenomene extreme.

Casa Labri, din sticlă și oțel, a lui Nguyen Khai din Vietnam

Noi generații de arhitecți: reciclare și adaptare

În Vietnam, Labri House este o construcție din sticlă și oțel „îmbrăcată” de vegetație. Granița dintre natură și locuire devine fluidă. În Malaezia, arhitectul Ng Sek San salvează case tradiționale de la demolare și le integrează în resorturi ecoturistice, completându-le cu structuri ușoare din oțel. Biroul indian Wallmakers merge mai departe, folosind deșeuri din șantiere și materiale locale pentru ridicarea unor spații culturale sau rezidențiale. Iar în Bangkok, arhitectul Boonserm Premthada a transformat reziduuri industriale din termocentrale în cărămizi pentru locuințe.

Aceste exemple arată că reciclarea și reutilizarea materialelor pot deveni un avantaj competitiv pentru dezvoltatorii care îmbină costuri reduse cu un mesaj de responsabilitate ecologică.

Foto: Troppo Architects

Foto: Troppo Architects

Relevanță globală și pentru România

Problema nu este specifică doar Asiei tropicale. În Australia, biroul Troppo Architects dezvoltă de patru decenii proiecte adaptate climei extreme: clădiri aerodinamice, cu pereți ventilați și structuri reversibile. Principiul lor de bază: să lucrezi cu natura, nu împotriva ei. Pentru România, unde valurile de căldură și episoadele de ploi torențiale devin tot mai frecvente, aceste practici pot oferi soluții aplicabile în dezvoltarea urbană, prin reducerea insulelor de căldură, prin integrarea vegetației și a materialelor permeabile. Desigur, spun specialiștii, ar mai fi necesare politici publice care să prevadă stimulente fiscale pentru utilizarea materialelor reciclate și a tehnologiilor de construcție cu amprentă redusă de carbon.