Cum și-a pierdut strălucirea industria diamantelor. Revoluție în laborator: o piatră veche de miliarde de ani, recreată în șapte zile

Pentru pietrele ascunse în inima pământului, formarea unui diamant necesită, poate, și peste un miliard de ani. Ignorând anii de strădanie ai naturii, un comerciant chinez poate crea un diamant într-o singură săptămână. Pentru companii cu lungă tradiție în industria exclusivistă a pietrelor prețioase, care au supraviețuit războaielor comerciale, războaielor mondiale, depresiunilor economice și pandemiilor, pietrele sintetice reprezintă cea mai gravă amenințare existențială de până acum. E un dezastru – spun bijutieri cu tradiție de la Londra. Dezastrul este cu atât mai mare cu cât prețurile se prăbușesc. În 2020, un diamant de laborator de trei carate, fără defecte, costa circa 28.900 dolari, aproximativ jumătate din prețul unuia natural. În al doilea trimestru al acestui an, prețul a scăzut la doar 3.900 dolari — o optime — conform datelor lui Zimnisky. Pentru diamantele brute produse de Feng, prețul a ajuns la doar 15 dolari per carat. Astăzi, un diamant sintetic de trei carate se vinde cu doar 7% din prețul unuia natural, potrivit analistului Paul Zimnisky, citat de Financial Times. Se estimează că în cinci ani, 80% dintre pietrele centrale ale inelelor de logodnă vândute în SUA vor fi de laborator. Totuși, fascinația Chinei pentru diamantele sintetice nu a venit din speranța de a avea bijuterii sofisticate la prețuri accesibile. În anii 1960, ruptura sino-sovietică a întrerupt comerțul cu diamante industriale, esențiale pentru aplicațiile militare. Neavând rezerve naturale proprii semnificative, China s-a orientat către producția sintetică, realizând primul diamant de laborator în 1963.

Foto: Unsplash

Într-o după-amiază toridă de vară, în Zhengzhou – capitala provinciei chineze Henan – fabrica de diamante Jiaruifu, condusă de Feng, duduie de activitate. Mai bine de 600 de utilaje, fiecare mai mare decât un elefant african, simulează presiunea geologică zdrobitoare și căldura infernală din adâncul scoarței terestre, acolo unde se nasc în mod natural diamantele. Aceste mașini pot produce un diamant de trei carate – dimensiunea tipică a unui inel de logodnă impunător – în doar șapte zile.

„Putem produce diamante în masă”, spune Feng, arătând, mândru, spre rândurile de utilaje în plină activitate. Mai deține încă două fabrici care lucrează non-stop. „În prezent, produc în jur de 100.000 de carate pe lună”.

Peste 70% din diamantele de laborator destinate bijuteriilor — multe dintre ele ajung, de regulă, pe degetele logodnicelor — sunt produse în fabrici din China, iar Henan este epicentrul acestui comerț sintetic.

„Practic, dominăm această industrie”, afirmă Feng, care are pregătire în inginerie aerospațială și arată ca atare, adică îmbrăcat într-un costum negru, sobru. Singurul indiciu al vocației sale este ceasul sclipitor, decorat cu diamante, pe care-l ține, prea puțin discret, la încheietură.

Foto: Unsplash

Industria diamantelor naturale, devastată de producția de serie

Pentru industria diamantelor naturale, fabricile lui Feng — și altele ca ale lui — au fost o apariție devastatoare. Explozia de diamante de laborator pe piața internațională de bijuterii a coincis cu o prăbușire a cererii și a trimis prețurile diamantelor naturale la cele mai scăzute niveluri din ultimul deceniu. Cele mari sunt încă protejate, ca niște fenomene ale naturii.

Marty Hurwitz, directorul organizației Grown Diamond Trade, afirmă că diamantele de laborator au produs „o perturbare masivă. La început, oamenii din industrie nu au crezut că se poate întâmpla așa ceva, apoi nu au putut accepta că văd că se întâmplă. Este primul produs competitiv real cu care s-au confruntat vreodată diamantele naturale extrase din mine”.

Această realitate este testată public în 2024, în contextul în care De Beers — legendara companie de diamante fondată de Cecil Rhodes — a fost scoasă la vânzare de către Anglo American, listată la bursă în Londra. Grupul britanic evaluează De Beers la 4,9 miliarde de dolari în registrele contabile, dar scăderea vânzărilor ar putea însemna un preț de vânzare mult mai mic. Ofertele preliminare sunt așteptate luna viitoare.

Veniturile negustorilor tradiționali se înjumătățesc

Anul trecut, veniturile De Beers au fost la jumătate față de 2022. Alți jucători, precum Alrosa, Rio Tinto și Petra Diamonds au înregistrat declinuri similare în afacerile cu diamante. Diamantele de laborator au pătruns în bijuterii în urmă cu mai bine de un deceniu. Deși tehnologia de producere a diamantelor este cunoscută încă din anii 1950, progresele recente au făcut posibilă crearea unor diamante perfecte, foarte potrivită pentru industria bijuteriilor, la costuri mai mici. Iar diamante sunt, din punct de vedere chimic, identice cu cele naturale.

Pe piața americană de retail, diamantele de laborator dețin o cotă de 17% în volum, în creștere de la doar 3% în 2020, potrivit datelor firmei de consultanță Tenoris. Cota este și mai mare în segmentul inelelor de logodnă, unde un sondaj al platformei The Knot a arătat că peste jumătate dintre respondenți au cumpărat inele cu diamante sintetice. Mulți bijutieri cred că această pondere va continua să crească.

„Pare a fi o canibalizare permanentă a pieței de diamante naturale”, spune Ben Davis, analist minier la RBC. Pentru companii care au supraviețuit războaielor comerciale, războaielor mondiale, depresiunilor economice și pandemiilor, pietrele sintetice reprezintă cea mai gravă amenințare existențială de până acum.

„Pentru industria tradițională a diamantelor naturale, este un dezastru”, afirmă Fei Liu, bijutier stabilit în Marea Britanie, care folosește atât diamante naturale, cât și sintetice.

Inițial, Liu a fost oripilat de ideea de a folosi pietre de laborator: „Ca designer de bijuterii fine, am spus ‘Nu, nu mă interesează’.” Dar diferențele de preț „m-au lăsat fără cuvinte”, recunoaște el. Le-a integrat în creațiile sale în urmă cu 18 luni și a fost uimit de reacția clienților. Publicul, în special cel tânăr, nu are rețineri legate de proveniență. „Dacă întrebi pe cineva de 30-40 de ani, nu are absolut nicio problemă cu diamantele de laborator. De fapt, sunt preferate”.

Foto: Unsplash

Geopolitica modelează piața bijuteriilor

Pasiunea Chinei pentru diamante nu a început din dorința de a avea bijuterii fine la prețuri accesibile, ci din rațiuni geopolitice. În anii 1960, ruptura sino-sovietică a întrerupt comerțul cu diamante industriale, esențiale pentru aplicațiile militare. Neavând rezerve naturale proprii semnificative, China s-a orientat către producția sintetică, realizând primul diamant de laborator în 1963. În anii 1980, industria s-a stabilit în Henan. Un inginer vizionar a deschis o fabrică în Zhecheng, un oraș cunoscut atunci pentru cultivarea ardeiului iute. Curând, zona a devenit centrul industriei diamantelor din China.

Diamantele au o combinație unică de proprietăți fizice — sunt realizate din carbon pur și sunt printre cele mai dure materiale cunoscute — ceea ce le face utile într-o varietate de aplicații. Ani la rând, fabricile din Zhecheng au produs diamante pentru uz industrial: scule tăietoare cu vârf de diamant, burghie, pulberi abrazive.

„China este de decenii cel mai mare producător mondial de diamante sintetice pentru aplicații abrazive”, afirmă Zimnisky.

Abia în ultimul deceniu companii precum Jiaruifu au făcut tranziția spre un segment cu marje mai mari, respectiv bijuteriile.

Foto: Unsplash

Cum se fac diamantele în laborator?

Majoritatea diamantelor sintetice din China sunt produse prin metoda „presiunii și temperaturii înalte” (HPHT), dar tot mai mulți producători folosesc metoda „depunerii chimice din vapori” (CVD) pentru pietre mai mari, care presupune creșterea diamantului strat cu strat într-o cameră cu microunde. După prelucrarea brută, pietrele sunt trimise în Surat, India — capitala mondială a șlefuirii diamantelor — unde costurile cu forța de muncă sunt mai mici. Feng estimează că îl costă 400 de yuani (56 dolari) să șlefuiască un carat în China, mai mult decât îl costă să-l producă, comparativ cu doar 86 de yuani în India.

De acolo, diamantele ajung în huburi comerciale precum Antwerp sau Dubai, înainte de a fi distribuite în retail. Puțini consumatori conștientizează cât de important a devenit China în comerțul global cu diamante. Cu atât mai mult cu cât originea este estompată de convențiile vamale, care indică țara unde a fost șlefuit, nu cea unde a fost produs sau extras.

O industrie indisolubil legată de sectorul militar

Industria chineză are și o dimensiune strategică, fiind legată de sectorul militar. Norinco, un gigant de stat din industria apărării, operează o afacere cu diamante sintetice în paralel cu activitățile de apărare, inclusiv un brand propriu de bijuterii. Duritatea, conductivitatea termică și inerția chimică a diamantelor le fac valoroase în aplicații tehnologice precum lasere, optică, fuziune nucleară și semiconductori. Deși multe dintre aceste utilizări sunt încă în stadiu incipient, se așteaptă ca cererea tehnologică pentru diamante sintetice să crească.

Avantajul Chinei rezidă în controlul asupra tehnologiei și energiei necesare pentru aceste procese intensive. Mașinile de creștere a diamantelor ale lui Feng — dezvoltate local — costă aproximativ 2 milioane de yuani (280.000 dolari), mai puțin decât în alte țări. Robert Wake-Walker, consultant în pietre prețioase, spune că China are „un avantaj tehnologic” și își îmbunătățește constant metodele. „Progresul tehnologic este motorul-cheie al succesului”, afirmă el. „În sectorul diamantelor sintetice, acesta este factorul numărul unu care determină profitabilitatea”. Totuși, aceste echipamente sunt considerate „tehnologie dual-use” (cu utilizare civilă și militară) și sunt interzise la export, ceea ce înseamnă că avantajele lanțului industrial chinez sunt disponibile doar pentru firmele locale.

Foto: Unsplash

Electricitatea reprezintă un alt cost major în producția de diamante

China are prețuri industriale relativ scăzute la electricitate, mai mici decât în Europa și, în general, și decât în SUA — mai ales când producătorii beneficiază de sprijin guvernamental. Fabrica lui Feng se bazează pe energie solară și subvenții de stat care i-au redus costurile energetice de la 0,9 yuani la 0,4 yuani/kWh. Companiile tradiționale au încercat să contracareze ascensiunea diamantelor sintetice prin diverse strategii.

În 2018, De Beers a lansat Lightbox, o divizie de diamante sintetice low-cost. Strategia a fost crearea a două piețe distincte: menținerea luxului diamantelor naturale scumpe și subminarea concurenței sintetice. Dar rezultatul a fost declanșarea unui război al prețurilor, care a afectat și piața diamantelor naturale, deja lovită de scăderea ratei căsătoriilor în pandemie. La finalul lui 2024, De Beers acumulase un stoc nevândut de diamante de 2 miliarde dolari — cel mai mare de la criza din 2008.

Cât costă un diamant?

În 2020, un diamant de laborator de trei carate, fără defecte, costa circa 28.900 dolari, aproximativ jumătate din prețul unuia natural. În al doilea trimestru al acestui an, prețul a scăzut la doar 3.900 dolari — o optime — conform datelor lui Zimnisky. Pentru diamantele brute produse de Feng, prețul a ajuns la doar 15 dolari per carat.

Pe măsură ce companiile chineze au rafinat tehnologia și au redus costurile, Lightbox și-a pierdut avantajul și a fost închisă anul acesta. Prețurile au scăzut atât de mult în China, încât autoritățile s-au văzut obligate să intervină. În Henan, guvernul provincial a susținut formarea unei noi asociații a diamantelor – o măsură similară altor intervenții în sectoare marcate de războaie ale prețurilor, cum ar fi cel al vehiculelor electrice. Una dintre primele decizii, în martie, a fost stabilirea unui preț minim de 15 dolari per carat pentru diamantele brute între 1 și 10 carate.

„Dacă un producător vinde sub acest preț, rivalii pot face plângere și guvernul intervine”, explică Feng.

Măsura urmărește impunerea unui anumit control într-un sector unde costurile de intrare au scăzut, dar supracapacitatea și concurența pun în pericol chiar și firme consacrate.

Foto: Unsplash

Cum se apără piața tradițională?

O altă strategie a industriei tradiționale este publicitatea. Anul trecut, De Beers și Signet au lansat campania „Worth the Wait”, axată pe valoarea emoțională a diamantelor naturale. Luna trecută, țările producătoare de diamante și De Beers au semnat un acord prin care se angajează să contribuie cu 1% din veniturile din vânzările de diamante brute la un buget comun de marketing gestionat de Consiliul Diamantelor Naturale. Acesta a derulat recent o campanie care prezenta pietrele sintetice ca „imitative” și „de respins” (swipe left), dar reclamele au fost ulterior retrase.

David Kellie, directorul executiv al Consiliului, recunoaște provocarea reprezentată de diamantele de laborator, dar spune că scăderea prețurilor se datorează, în principal, dezechilibrului dintre cerere și ofertă post-pandemie.

„Industria a trecut prin suișuri și coborâșuri. Am avut un vârf foarte înalt și acum traversăm un declin mai adânc decât am văzut în mulți ani”, spune Kellie. Creșterea cererii din China, anticipată după pandemie, nu s-a materializat. Iar scăderea producției miniere nu a fost suficient de rapidă pentru a echilibra cererea în scădere.

Emergența diamantelor sintetice are totuși un efect colateral: democratizarea diamantului

În complexul Jinduo Yinduo, un mall de opt etaje dedicat bijuteriilor din Zhengzhou, un grup de tinere probează inele cu diamante sintetice și își fac selfie-uri, comentează sursa citată. Una dintre ele scoate telefonul și cumpără un inel pentru câteva mii de dolari. Liu Xubin, vânzător în piața de bijuterii, spune că aceste femei reprezintă o nouă clasă de consumatoare.

„Înainte, diamantele erau prea scumpe pentru a le cumpăra pur și simplu pentru tine. Erau doar pentru momente foarte speciale, logodnă. Acum, femeile cumpără pentru ele însele”. Liu observă și o cerere în creștere din partea femeilor de vârstă mijlocie și a celor pensionate — un segment care nu și-a permis luxul în tinerețe.

Aceeași tendință este vizibilă și în afara Chinei. Ankur Daga, cofondator al companiei online de bijuterii Angara, afirmă că a început să vândă diamante de laborator în urmă cu 18 luni și a fost uimit de popularitatea lor.

„Este un substitut perfect — identic din punct de vedere chimic, fizic și optic cu diamantul natural”, spune el. Daga estimează că în cinci ani, 80% dintre pietrele centrale ale inelelor de logodnă vândute în SUA vor fi de laborator, față de puțin peste jumătate în prezent.

„Pentru industria bijuteriilor, este o oportunitate extraordinară. Toți acei oameni care visau să poarte bijuterii cu diamante, acum și le pot permite. Va duce la extinderea pieței”.

Foto: Unsplash

Pietrele naturale au fost uitate

În clădirea lui Liu, diamantele ieftine de laborator au anihilat practic vânzările de pietre naturale. Magazinul său este înconjurat de standuri cu aur și de câteva standuri cu perle cultivate — un alt sector transformat radical de companiile asiatice. Până de curând, în piață mai existau câteva magazine care vindeau diamante naturale.

„Fie s-au închis, fie au trecut la vânzarea de diamante de laborator”, spune Liu.