Criza tatălui absent lovește economic Africa de Sud

Lipsa tatălui este atât cauză, cât și efect al problemelor sociale și economice din Africa de Sud.

Mai puțin de o treime dintre copiii afro trăiesc alături de tații lor biologici

Africa de Sud se confruntă cu o criză de proporții, cu impact social ridicat. Mai puțin de o treime dintre copiii afro trăiesc alături de tații lor biologici. Diverse tipuri de organizații se străduiesc să corecteze cât de cât această realitate. Mulți țin lecții de masculinitate pozitivă în Cape Town, încurajând tații care și-au părăsit familiile să-și asume responsabilitatea pentru copiii lor. Miza este ridicată pentru că lipsa tatălui este atât cauză, cât și efect al problemelor sociale și economice din Africa de Sud, se arată într-o analiză The Economist. De la sfârșitul apartheidului, doar 36% dintre copii trăiesc cu tații lor biologici, iar tendințele sugerează o continuă scădere a acestor indici în rândul copiilor de culoare.

Impact major asupra copiilor și asupra societății

Rolul tatălui activ este esențial pentru dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională a copiilor. Bărbații implicați au relații mai bune cu partenerii, sănătate mintală îmbunătățită și stabilitate economică. Copiii lor au rezultate școlare mai bune, abilități sociale mai puternice și risc redus de violență.

Faptul că un copil va crește fără tată corelează cu rezultate școlare slabe, șomaj și criminalitate. Fenomenul este mai accentuat în cazul copiilor săraci. La polul opus, lucrătorii sociali sunt de acord că prezența tatălui îmbunătățește semnificativ șansele în viață ale copiilor. Situația din Africa de Sud are, însă, rădăcini istorice. Politicile apartheidului i-au forțat pe bărbații afro să muncească departe de familii și astfel s-au rupt legăturile părintești pentru întregi generații. Pe o asemenea fundație acționează diverși factori contemporani. Mulți tați de azi lipsesc din viața copiilor lor din cauza presiunilor economice, a șomajului și a muncii informale.

Factori culturali și economici

Situația este agravată și de unele tradiții culturale. Bărbații sud-africani sunt văzuți în principal ca furnizori, nu ca îngrijitori, rol care este subliniat de practicile lobola și inhlawulo. În plus, majoritatea bărbaților afro se confruntă cu rate de șomaj de peste 30%. Această realitate economică se adaugă factorilor care duc la implicarea lor redusă în viața familiei. Normele culturale și inegalitățile istorice au ridicat bariere pentru tații care vor să participe activ la creșterea copiilor. Autoritățile locale și naționale au instituit o serie de măsuri sistemice pentru a susție familiile monoparentale. Independența financiară și alocațiile sociale le permit femeilor să trăiască separate de tații copiilor lor.

Rolul tradițional al tatălui ca „furnizor de familie” a fost perturbat, fără schimbări simultane în normele de gen. Sondajul State of the World’s Fathers din 2023 arăta că 85,1% dintre femei și 79,8% dintre bărbați doresc să le ofere sprijin financiar copiilor lor biologici. Multe dintre mame poartă greutatea dublă de îngrijire și suport financiar, ceea ce afectează resursele gospodăriei. Raportul arată cum stabilitatea economică determină implicarea tatălui în viața copiilor, un factor major în capacitatea de parenting.

Părinții doresc să fie prezenți, dar sărăcia și șomajul limitează implicarea lor efectivă. Așteptările culturale de gen plasează femeile în rol principal de îngrijitoare. Intervențiile care explică și promovează legăturile afective cu copiii pot extinde, însă, identitatea bărbatului, ca tată și individ.

Familii extinse și instituția taților sociali

Familiile extinse sunt un cerc de suport foarte obișnuit printre sud-africani, apreciate pentru că oferă sprijin esențial acolo unde tații lipsesc. Din 2010, tot mai mulți copii afro trăiesc mai degrabă cu tați sociali decât cu tați biologici, iar rolul este preluat de oricine este disponibil, unchi și bunici, alți parteneri ai mamei. Nu toți acești bărbați se implică activ în îngrijirea zilnică a copiilor, dar prezența lor rămâne vitală. SOSAF 2024 subliniază beneficiile îngrijirii pozitive oferite de orice bărbat implicat în dezvoltarea copiilor.

Unii tați sociali acceptă să contribuie financiar și sprijină procesul de educație, influențând pozitiv dezvoltarea copiilor. ONG-uri, precum Father A Nation și Heartlines, le oferă adulților mentorat sau ateliere și coaching, pentru a îmbunătăți implicarea masculină în viața familiei.

Inițiative media și sociale

Lucrătorii sociali realizează documentare și scurtmetraje pilduitoare, care prezintă bărbații în roluri de îngrijire, pentru a schimba percepția cu privire la paternitate. Programele precum Zikwe, de la Sesame Workshop, subliniază într-un mod creativ responsabilitățile bărbaților în îngrijirea copiilor. Aceste eforturi media încearcă să provoace rolurile tradiționale de gen și să crească participarea bărbaților în viața copiilor. În ciuda provocărilor din viața reală, lucrătorii comunitari continuă să promoveze paternitatea activă, stimulată prin educație și rugăciune, inspirând, astfel, schimbarea.

Lipsa implicării tatălui afectează educația, sănătatea mintală și stabilitatea economică a copiilor. Copiii fără tată prezintă un risc mai mare de comportamente riscante și izolare socială. Intervențiile care promovează paternitatea pozitivă asigură modele masculine de sprijin pentru copii. Rolul activ al tatălui este crucial pentru bunăstarea emoțională și socială a copilului.

Profesorul Kopano Ratele evidențiază importanța schimbării percepției bărbaților despre masculinitate. O paternitate implicată creează un model de bărbat curajos, responsabil și conectat emoțional. Aceste modele pot transforma generațiile și vor duce la consolidarea familiei sud-africane, spun specialiștii. SOSAF 2024 încurajează conversații și politici care sprijină implicarea tatălui biologic și social.

Implicarea tatălui și nevoile sale

Intervențiile trebuie să recunoască, însă, și nevoile distincte ale bărbaților, spun specialiștii. Un program funcțional, în opinia lor, include combaterea violenței, a depresiei sau combaterea consumului de substanțe, toate asociate normelor toxice de masculinitate. Campaniile de educație publică, politicile de echilibru muncă-viață și programele comunitare promovează responsabilitatea comună. Pentru schimbarea comportamentului și mentalității, programele eficiente trebuie să se adreseze direct bărbaților și băieților.