Pentru prima dată în istoria financiară a României, datoria publică a depășit pragul psihologic de 1.000 de miliarde de lei. Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Finanțelor, această sumă – echivalentă cu peste jumătate din economia țării – scoate la iveală îndoieli serioase privind sustenabilitatea financiară și politica de împrumut a statului.
România a intrat oficial într-o nouă eră financiară: datoria guvernamentală a ajuns, în aprilie 2025, la un total de 1.013 miliarde de lei, potrivit celor mai recente statistici furnizate de Ministerul Finanțelor. Ca pondere în PIB, datoria s-a situat la 56,6%, adică o creștere semnificativă față de luna martie, când era de 55,8%.
Pragul de 1.000 de miliarde este un indicator serios al presiunilor financiare care se acumulează asupra economiei. Dacă în martie vorbeam de o datorie în creștere moderată, doar în ultima lună analizată aceasta a avansat cu 15 miliarde de lei – o medie de peste 480 milioane lei pe zi.
Anul 2025 a început cu o avalanșă de împrumuturi. În doar patru luni, datoria publică a crescut cu 50 de miliarde de lei. La finalul lui decembrie 2024, aceasta era de 963 miliarde lei, cu o pondere de 54,8% din PIB. Evoluția actuală arată o creștere de aproape 2 puncte procentuale într-un interval extrem de scurt – semn că statul a apelat masiv la surse de finanțare externă și internă pentru a-și acoperi cheltuielile.
Creșterea datoriei este influențată de mai mulți factori: deficitul bugetar crescut, investițiile publice, costurile cu salariile și pensiile, precum și ratele de dobândă mai mari la creditele contractate în contextul economic internațional tensionat.
În urmă cu doar trei ani, datoria publică era de aproximativ 498 miliarde de lei – aproape jumătate față de nivelul actual. Ca procent din PIB, datoria era atunci de 46,6%. Evoluția arată nu doar o creștere accelerată, ci și o dependență tot mai mare a economiei românești de finanțarea prin împrumuturi.
Depășirea pragului de 60% din PIB ar putea atrage măsuri de corecție sau sancțiuni financiare, în lipsa unor politici de consolidare fiscală.