De ce se răpândește inteligența artificială ceva mai greu decât am fi crezut?

Dacă stai de vorbă cu directorii executivi de la diverse companii, indiferent de sectorul în care activează, nu va trece mult până când vor începe să laude, plini de entuziasm, modurile minunate în care afacerile lor utilizează inteligența artificială. Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan Chase, declara, recent, că banca lui are 450 de cazuri notabile de utilizare a acestei tehnologii. Potrivit Yum! Brands – compania care deține KFC și Taco Bell – „inteligența artificială va deveni noul sistem de operare al restaurantelor”. Proprietarul Booking.com afirmă că IA va „avea un rol important în îmbunătățirea experienței călătorilor”. În primul trimestru al acestui an, directorii a 44% dintre companiile din indicele S&P 500 au discutat despre AI în timpul conferințelor privind rezultatele financiare, se arată într-o analiză publicată de The Economist.

Totuși, indiferent de ceea ce afirmă responsabilii din conducerea executivă, AI schimbă lumea afacerilor mult mai lent decât s-ar fi așteptat analiștii domeniului, comentează The Economist. Un sondaj realizat de Biroul de Recensământ al Statelor Unite arată că doar 10% dintre firme utilizează AI într-un mod cu adevărat semnificativ. „Adopția inteligenței artificiale în mediul enterprise este dezamăgitoare”, notează un raport recent al băncii UBS. Goldman Sachs urmărește companiile care, în viziunea analiștilor săi, au „cel mai mare potențial estimat de schimbare a profiturilor de bază prin adoptarea AI”. În ultimele luni, acțiunile acestor firme au avut o performanță sub media pieței. Având în vedere capacitățile extraordinare ale AI, tehnologia pare o stradă presărată cu bancnote de 100 de dolari. De ce nu le ridică nimeni? Economia ar putea avea un răspuns, comentează sursa citată.

Un investitor a pariat 54.000 de dolari în Bitcoin. Câți bani a scos după 10 ani

22:16

Ești curios cum arată primul restaurant Tesla? O distopie retro cu accente SF

21:48

De ce se răpândește inteligența artificială ceva mai greu decât am fi crezut?

Adoptarea AI nu e doar o problemă tehnologică. Este un proces care implică transformări organizaționale profunde, de la leadership și cultură organizațională, la moduri de lucru și infrastructură. Firmele care au adoptat cu succes AI au investit în clarificarea obiectivelor de business, în pregătirea angajaților și în gestionarea datelor la standarde ridicate. Absența infrastructurii este citată, cel mai adesea, printre motivele pentru care sistemele de inteligență artificială nu se răspândesc cu o mai mare viteză. Companiile mari se confruntă cu dificultăți serioase în integrarea AI în sistemele existente. Infrastructura IT veche, bazele de date fragmentate și inconsistente blochează extinderea aplicațiilor din faza pilot către producția la scară largă. Un raport Capgemini arată că 75% dintre proiectele AI nu reușesc să scaleze din cauza varietății și calității datelor: formate heterogene, schimbări frecvente ale API‑urilor și lipsa standardizării sunt bariere greu de depășit.

Lipsa talentelor este o altă problemă frecvent menționată pentru frânarea acestui proces. Peste jumătate dintre companii se confruntă cu deficit de competențe în domeniul AI și al datelor – cercetări IBM indică că 33% dintre proiecte sunt blocate din cauza lipsei de personal calificat. Costuri ridicate sunt și ele menționate printre factorii de regres, având în vedere că investițiile inițiale în hardware, cloud, licențe și training sunt descurajante, iar multe companii nu observă ROI imediat – doar circa 23% ating profituri semnificative peste 15%. Nu în ultimul rând, conform unui sondaj MIT/KPMG, 77% dintre lideri consideră că mediul incert de reglementare în domeniul confidențialității și discriminării reprezintă o barieră majoră

Alte cercetări (Deloitte, KPMG) indică faptul că multe organizații eșuează să definească scopurile concrete ale implementării AI. Absența unei strategii bine articulate blochează adoptarea, deoarece angajații nu percep beneficii personale – iar echipele executive nu pot justifica investițiile fără cazuri de utilizare clare și ROI evidențiat. Un sondaj Statista (ianuarie 2025) relevă că în 43% din cazuri barrier-ul principal este tocmai „lipsa de viziune managerială”. 

2025 ar fi trebuit să fie „anul agenților”

Desigur, este încă devreme să evaluăm, scrie The Economist. Punerea în funcțiune a AI necesită depășirea unor fricțiuni – de pildă, baze de date care nu sunt încă integrate în cloud – ceea ce înseamnă că anumite întârzieri erau de așteptat. Chiar și așa, răspândirea AI a fost sub niște așteptări, care, oricum, erau destul de moderate. Analiștii de la Morgan Stanley afirmau, cândva, că 2024 va fi „anul celor care trec la AI”. N-a fost să fie. 2025 ar fi trebuit să fie „anul agenților”, adică al sistemelor autonome care execută sarcini pe baza datelor și pe baza unor reguli predefinite. Dar, potrivit raportului UBS, 2025 s-a transformat în „anul evaluării agenților”, în care companiile doar testează apa cu vârful degetului. Poate că există motive mai profunde pentru deconectarea dintre entuziasmul din boardroom și lentoarea de pe linia de producție, scrie The Economist.

O distincție între „autoritatea formală” și „autoritatea reală”

Economiștii adepți ai teoriei „alegerii publice” (public choice) susțin de mult timp că oficialii guvernamentali acționează în funcție de propriul lor interes, mai degrabă decât în interesul publicului. De pildă, birocrații pot refuza să facă restructurările necesare, dacă asta le-ar afecta prietenii. Companiile, în special cele mari, acționează cam la fel. În anii 1990, Philippe Aghion – de la London School of Economics și Jean Tirole – de la Universitatea Toulouse 1 Capitole au făcut distincția între „autoritatea formală” și „autoritatea reală”. Pe hârtie, un CEO are puterea de a impune schimbări organizaționale majore. În practică, însă, managerii de mijloc – care cunosc detaliile concrete și controlează implementarea zilnică – dețin autoritatea reală. Ei pot modela, întârzia sau chiar bloca orice schimbare cerută de sus.

Aceste dinamici de tip „alegere publică” apar frecvent atunci când companiile evaluează noile tehnologii. Joel Mokyr, profesor la Northwestern University, spune că „De-a lungul istoriei, progresul tehnologic s-a confruntat cu un dușman puternic: rezistența generală față de noile tehnologii”. Frederick Taylor, inginer, considerat părintele managementului științific în America sfârșitului de secol XIX, se plângea că luptele interne pentru putere pun adesea în pericol adoptarea tehnologiilor noi.

Putem amâna tehnologiile, eventual la nesfârșit, eficiente

Cercetări mai recente arată că aceste conflicte sunt în continuare vii. În 2015, o echipă de cercetare condusă de David Atkin, de la MIT, a publicat un studiu asupra unor fabrici de mingi de fotbal din Pakistan, în care au analizat soarta unei tehnologii care reducea risipa. După 15 luni, rata de adoptare a tehnologiei salvatoare a rămas „ciudat de scăzută”. De notat ar fi că noua tehnologie încetinea anumiți angajați, care apoi se opuneau progresului – inclusiv prin dezinformarea patronilor despre valoarea tehnologiei. Un alt studiu, realizat de Yuqian Xu (University of North Carolina, Chapel Hill) și Lingjiong Zhu (Florida State University), a identificat lupte similare între angajați și conducere într-o bancă asiatică aflată în proces de automatizare.

Rolul juriștilor este să prevină acțiunile riscante

Puțini economiști au analizat deocamdată conflictele interne din companii având inteligența artificială ca temă de divergență, scrie The Economist. Dar este foarte probabil ca acestea să fie intense. Compania modernă, în special în țările bogate, este extrem de birocratizată. Companiile americane au în prezent 430.000 de juriști interni – în creștere de la 340.000 cu un deceniu în urmă, o rată de creștere mult mai mare decât cea a angajărilor în general. Rolul acestor avocați este, de regulă, să prevină acțiunile riscante. Ei pot fi îngrijorați de riscurile asociate introducerii de produse bazate pe AI. În lipsa jurisprudenței, cine răspunde legal dacă un model dă greș? Aproape jumătate dintre respondenții sondajelor UBS spun că „problemele de conformitate și reglementare” reprezintă una dintre principalele bariere pentru adoptarea AI în compania lor. Alți juriști se tem de impactul tehnologiei asupra unor aspecte aparent plictisitoare, precum confidențialitatea datelor sau discriminarea.

Foto: Unsplash.com

Alte categorii de angajați au propriile temeri

Personalul HR (care a crescut cu 40% în SUA în ultimul deceniu) se poate teme de impactul AI asupra locurilor de muncă și poate frâna, la rândul său, programele de adoptare. Între timp, Steve Hsu – fizician la Michigan State University și fondator al unui startup AI – afirmă că mulți oameni se comportă precum muncitorii pakistanezi din fabricile de mingi. Managerii de nivel mediu se tem de consecințele pe termen lung ale adoptării AI: „Dacă îl folosesc pentru a automatiza joburi situate un nivel mai jos decât al lor, se tem că, în scurt timp, jobul lor va fi următorul”, spune Hsu.

Între entuziasmul AI și tirania ineficienței

Pe termen lung, forțele pieței ar trebui să determine tot mai multe companii să utilizeze serios AI, consideră editorialiștii The Economist. Așa cum s-a întâmplat cu alte tehnologii – tractorul, calculatorul personal – firmele orientate către inovație le vor depăși în performanță pe cele reticente și, în cele din urmă, le vor scoate din afaceri. Dar acest proces va dura – poate prea mult pentru marile companii de AI, care trebuie să obțină profituri uriașe din investițiile făcute în centre de date. Ironia automatizării, menită să economisească forță de muncă, este că tocmai oamenii par să-i stea în cale – mai scrie sursa citată.