De ce un accident la o centrală de fuziune nucleară nu ar mai fi un dezastru în adevăratul sens al cuvântului

Tehnologia actuală de producere a energiei nucleare se bazează pe procesul de fisiune nucleară, în care nucleele atomilor grei, cum ar fi uraniul, sunt sparte prin lovirea lor cu neutroni. Această reacție produce nuclei mai ușori și eliberează cantități mari de energie. În contrast, o centrală de fuziune nucleară folosește un mecanism diferit: nucleele atomilor ușori (izotopi de hidrogen) se combină pentru a forma nuclei mai grei, eliberând și ea o cantitate considerabilă de energie.

Problematicile asociate cu fisiunea nucleară

Fisiunea produce în mod obișnuit deșeuri radioactive ce sunt mult mai periculoase și persistente decât combustibilul inițial, reprezentând astfel o provocare majoră pe termen lung pentru gestionarea și siguranța mediului. Controlul precis al reacției de fisiune este vital pentru a preveni folosirea ei într-un mod periculos. Istoria tehnologiei nucleare cunoaște deja cazuri în care scăpările de sub control au avut consecințe catastrofale.

Fuziunea nucleară – procesul ce alimentează stelele

Fuziunea este reacția care alimentează stelele, inclusiv Soarele, și se realizează prin ciocnirea și unirea nucleelor atomilor ușori. Produsele principale ale reacției de fuziune sunt heliul, care este un gaz inert, dar și o cantitate mică de radioactivitate de durată scurtă. Astfel, deșeurile și riscurile sunt mult reduse în comparație cu fisiunea.

Ministerul Muncii: 19 noi meserii vor fi incluse în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) – IT, sport, știință și arte

11:28

Japonia a pornit primul său computer cuantic construit 100% pe tehnologie locală

10:55

Provocările tehnice ale fuziunii nucleare

Obținerea temperaturilor necesare pentru inițierea reacțiilor de fuziune, de ordinul milioanelor de grade Celsius, constituie o dificultate tehnologică remarcabilă. De obicei, combustibilul este controlat prin intermediul câmpurilor magnetice pentru a fi menținut în spațiul limitat al reactorului. Într-un astfel de sistem complex, riscurile sunt prezente la orice proces industrial, însă natura fuziunii face ca, în cazul unui incident, energia să se stingă imediat, scrie BBC Science Focus.

Impactul unui accident la o centrală de fuziune

În cazul producerii unui accident la o centrala de fuziune, reacția de producere a energiei se oprește automat și instantaneu, reducând semnificativ orice posibilă amplificare a accidentului. În acest sens, „dezastrul” produs de fuziune este comparabil cu un incident industrial obișnuit și nu de dimensiunile și consecințele dramatice pe care le vedem în cazul unor accidente generate de fisiune, cum a fost cel de la Cernobîl.

Fuziunea nucleară reprezintă astfel o oportunitate de a produce energie la scară largă într-un mod considerabil mai curat și mai sigur decât actuala tehnologie bazată pe fisiune. Foarte puține substanțe radioactive rămân după proces, iar acestea sunt de scurtă durată, limitând riscurile ecologice pe termen lung.

Perspective tehnologice și de cercetare

În ciuda beneficiilor clare, tehnologia de fuziune încă se confruntă cu provocări tehnice majore, pentru că menținerea celor mai înalte temperaturi și controlul combustibilului sunt procese foarte complexe și solicitante. Totodată, pe măsură ce cercetarea avansează, capacitatea de a gestiona aceste procese se îmbunătățește continuu.

Diferențe majore în siguranța reactorilor nucleari

Ceea ce separă fundamental fuziunea de fisiune este mecanismul de generare și oprire a reacției: în fuziune, dacă condițiile nu sunt menținute perfect, reacția încetează de la sine, în timp ce în fisiune, o defecțiune poate declanșa reacții în lanț necontrolate. Astfel, pericolele ecologice și umane asociate cu fuziunea sunt mult mai reduse.

Fuziunea nucleară aduce un potențial enorm pentru energia viitorului, cu un profil de siguranță și sustenabilitate substanțial mai favorabil decât fiziunea clasică. În timp ce provocările tehnologice sunt ridicate, natura procesului face ca riscurile unor accidente grave să fie minime, oferind speranța unei tranziții energetice mai curate și mai sigure.