Dușurile scoțiene antrenează liderii contemporani. Cum să-ți setezi creierul și trupul pentru reziliență și evoluție prin disconfort moderat

Cum să-ți antrenezi creierul și trupul pentru a deveni mai rezistente și mai bine echipate în fața stresului cotidian și a provocărilor mentale. Cercetările recente din neuroștiință arată că expunerea graduală la efort fizic și disconfort, precum exercițiile intense sau contactul cu frigul, ajută creierul să își recalibreze percepția asupra limitelor. Astfel, disconfortul nu mai este un obstacol, ci o unealtă esențială în construirea rezilienței fizice și mentale.

Creierul este conectat în mod natural pentru a învăța din experiențele stresante. Aceste experiențe creează „puncte de referință” mentale care ajută creierul să se pregătească pentru provocările viitoare. Pe scurt, capacitatea ta de a face față disconfortului crește treptat în timp.

Dacă doar gândul de a merge la sală sau de a face exerciții mentale îți provoacă un oftat, să știi că nu ești singur.

Donald Trump anunță un tarif de 25% pentru importurile auto

18:35

Cele mai frumoase castele din lume: fortărețe care scriu istoria și aprind imaginația

17:58

Exercițiul fizic este benefic, incontestabil, dar rareori pare o plăcere: transpirația abundentă, respirația sacadată, grimasele involuntare și mușchii încordați nu sunt tocmai rețeta pentru relaxare. Însă, adevăratele bariere nu sunt mereu fizice. În cele mai multe cazuri, obstacolul se află în minte, scrie scitechdaily.com.

Experiențele personale și condiționările din trecut modelează nivelul de disconfort pe care credem că îl putem tolera. Această convingere devine un blocaj. Mulți oameni se opresc cu mult înainte ca organismul sau mintea lor să cedeze cu adevărat. Alții evită complet factorul de stres fără să conștientizeze că își limitează evoluția.

Vestea bună este că pragul tău personal de toleranță la disconfort nu este fix. Creierul este adaptabil, datorită neuroplasticității, și își poate modifica modul în care reacționează sub presiune.

Cercetări recente sugerează că inclusiv persoanele cu o toleranță scăzută percepută pot dezvolta reziliență mentală, prin antrenarea unor rețele neuronale esențiale în procesarea disconfortului fizic și psihic.

Potrivit profesorului Marcelo Bigliassi, autorul studiului și specialist în neuroștiință aplicată și inteligență artificială la Florida International University (FIU), acest proces îmbunătățește autoreglarea abilitatea de a gestiona îndoiala de sine, descurajarea și alte emoții negative și susține consecvența.

„Poate crezi că ai o toleranță scăzută, că așa e personalitatea ta și că nu poți schimba nimic,” spune Bigliassi. „Datele noastre arată contrariul. Când expunem persoane minim active și cu toleranță scăzută la un pic de stres fizic, le oferim un nou punct de referință. Astfel, data viitoare când fac ceva dificil, le este mai ușor.”

Riscurile supunerii la stres pe perioade îndelungate

Știința psihologică a arătat că stresul pe termen lung creează riscuri pentru o varietate de probleme de sănătate mintală, ne poate face mai sensibili chiar și la dificultățile zilnice, poate avea un impact mai larg asupra perspectivei noastre generale asupra vieții și a obiectivelor noastre, și afectează răspunsul fiziologic al corpului la factorii de stres într-un mod cu implicații notabile asupra sănătății fizice. A face față stresului pe termen lung necesită un set diferit de abilități față de adaptarea la factorii de stres temporari, arată apa.org.

Stresul pune corpul în stare de alertă, iar stresul continuu se poate acumula, provocând inflamații, slăbind sistemul imunitar și crescând riscul pentru o serie de afecțiuni, inclusiv probleme digestive, boli de inimă, fluctuații în greutate și accident vascular cerebral.

Antrenamentul în fața stresului poate face diferența

Creierul nostru e programat să învețe din experiențele stresante. Stresul fizic cum ar fi un antrenament intens activează sistemul de răspuns la amenințări (răspunsul „luptă sau fugi”), dar și mecanisme de adaptare pe termen lung.

Aceste episoade creează „repere mentale” care pregătesc creierul pentru provocările viitoare. Cu alte cuvinte, capacitatea ta de a gestiona disconfortul poate crește treptat.

„Trebuie să ne amintim că stresul a modelat umanitatea și este unul dintre puținele motive pentru care existăm azi,” explică Bigliassi. „Întrebarea este: cum îl putem folosi în favoarea noastră?”

Cum se măsoară răspunsul creierului la stres

Pentru a răspunde la această întrebare, echipa lui Bigliassi testează participanți în timp ce trec prin stres acut: fie prin exerciții intense, fie prin testul de apă rece (cold pressor test) – care presupune să ții mâna într-un vas cu apă cu gheață până la trei minute.

Cercetătorii monitorizează activitatea cerebrală cu ajutorul EEG (electroencefalografie), folosesc modele AI pentru interpretare și adună date fiziologice precum variabilitatea ritmului cardiac, alături de chestionare privind starea emoțională.

„Chiar și pentru mine, ca pasionat de fitness, ridicări de greutăți și jiu-jitsu, aceste rezultate sunt fascinante,” mărturisește Bigliassi.

Gestionarea cu succes a disconfortului fizic și a stresului este esențială pentru dezvoltarea rezilienței, a unui sentiment de realizare și a progresului, se arată în Pre-Stress Exposure and Psychophysiological Responses During Cycling.

Rețea neuronală Foto: Freepick Foto: Freepick

Rezistența la apă rece și efectul asupra încrederii

Primul test a analizat legătura dintre toleranța autoevaluată la exerciții și cât de mult pot rezista participanții cu mâna în apă rece, fără să se miște. Rezultatul: cei considerați „toleranți” au rezistat, în medie, cu un minut mai mult decât cei cu toleranță redusă.

Dar ce a surprins cu adevărat a fost reacția emoțională. Grupul cu toleranță scăzută a raportat un plus de încredere după test.

„Ne-am întrebat: dacă își pun mâna în apă rece înainte de exercițiu, le-ar putea influența experiența la intensități mari?” spune Dayanne Antonio, doctorand și asistent universitar în laboratorul lui Bigliassi.

Priming-ul cu apă rece schimbă percepția efortului

Într-un al doilea studiu, recent publicat în Stress and Health, 34 de participanți minim activi sau complet sedentari au fost supuși aceluiași test de apă rece, urmat imediat de un sprint pe bicicletă staționară.

Rezultatele au fost surprinzătoare: participanții au perceput exercițiul ca fiind mai puțin dureros și chiar, în unele cazuri, plăcut.

„Oamenii mă întreabă dacă ar trebui să încerce dușuri reci sau băi cu gheață,” spune râzând Antonio. „Dar ideea nu e asta. E că doar împingându-ne limitele putem schimba modul în care percepem stresul, disconfortul și durerea. Asta construiește reziliență cognitivă.”

Să te provoci, dar inteligent

Bigliassi susține că provocarea e necesară, cu o condiție importantă:

„Trebuie să potrivești dificultatea sarcinii cu capacitatea ta actuală. Scopul nu este să eșuezi repetat și să te simți mizerabil. Vrem să faci lucruri dificile, dar dificile pentru tine, nu pentru altcineva.”

Dacă nu ai mai făcut mișcare de ani de zile, nu te apuca direct de 10.000 de pași pe zi. Începe cu distanțe scurte, apoi crește treptat.

Poate că vechiul motto motivațional „fără durere, fără câștig” conține un sâmbure de adevăr. Dincolo de zona de confort, se află o rezervă considerabilă de creștere personală.

„Cred că îmi place să-i stresez pe oameni,” glumește Bigliassi. „Dar o fac pentru că vreau să transforme stresul în avantaj. Dacă munca mea ajută pe cineva să devină mai puternic mental și mai rezilient, să aibă o viață lungă și sănătoasă – pentru mine asta ar fi minunat.”

Referință: „Pre-Stress Exposure and Psychophysiological Responses During Cycling” de Dayanne S. Antonio și Marcelo Bigliassi, 2025, Stress and Health, disponibil la: DOI: 10.1002/smi.70062