Europa caută rețete dure pentru criza migrației

Modelul danez atrage partidele europene care vor să tempereze migrația și să protejeze finanțele publice, într-un climat politic tensionat. Danemarca nu a redus numărul total al migranților, ci a devenit mai selectivă. Numărul permiselor anuale de ședere s-a mărit de patru ori în două decenii, însă ponderea azilanților și a familiilor de refugiați a scăzut abrupt, cu excepția ucrainenilor. Balanța s-a mutat spre migrație bazată pe muncă sau studii.

Modelul care schimbă calculele politice

Danemarca este cunoscută pentru studiile cu privire la nivelul de fericire al populației – în care iese sistematic pe primele locuri – și pentru companii precum Carlsberg sau Novo Nordisk, care s-au impus la nivel global. Dar nu acestea atrag delegațiile politice din Germania, Austria sau Marea Britanie, care vin, mai nou, să studieze „modelul danez”. Europa dorește să afle cum a reușit un guvern de centru-stânga să învingă extrema dreaptă adoptând politici dure față de migranți. Întrebarea reală este dacă strategia poate fi replicată în alte țări cu contexte electorale diferite. Această fascinație politică reflectă tensiunile europene legate de migrație și de presiunile asupra bugetelor publice.

Mette Frederiksen este una dintre puținele voci de stânga aflate la putere în Uniunea Europeană care combină politici anti-migrație „stricte, dar nu nebunești”, cu investiții sociale robuste. Nu a inventat ea modelul, scrie Bloomberg. Ideea s-a conturat acum două decenii, inițial cu restricții asupra reîntregirii familiilor de migranți și cu cerințe ca noii sosiți să își finanțeze traiul. Momentul „aha”, din anii 2010, când clasele muncitoare migrau spre extrema dreaptă, a împins-o către o linie și mai dură. Această ajustare a redefinit raportul stângii cu temele de migrație și protecție socială.

Rușii vor să investească un miliard de ruble pentru dezvoltarea turismului militar în Donbas

13:43

Avertismentul CEO-ului Palantir despre valoarea investițiilor în Inteligența Artificială

12:57

Tentația de a importa un model dificil

Modelul danez nu poate fi exportat ușor, oricât de atrăgător ar părea. Drumul dificil spre cetățenie, confiscarea bijuteriilor la frontieră și ceea ce ONG-urile numesc o „non-soluție” la fluxurile de refugiați sunt greu de adaptat pentru țări mai mari. Pare departe epoca „wir schaffen das!” (putem face asta!) – deviză cu care Angela Merkel deschidea porțile pentru un milion de refugiați sirieni în 2015. Suedia începe și ea să închidă frontierele, în încercarea de a depăși populiștii pe propriul teren. Aceasta este lecția dură pe care multe guverne o descoperă abia după ce au avut de plătit costuri politice semnificative.

Totuși, un element din modelul danez va câștiga teren rapid, scrie Bloomberg. Este vorba despre percepția că anumiți migranți sunt o povară economică, nu un avantaj pentru statul social. Iar asta impune schimbări. Această percepție este aproape inevitabilă într-o Europă cu creștere lentă, cu populație îmbătrânită și cu prețuri ridicate ale activelor, unde tinerii devin sensibili la ideea de echitate fiscală. Presiunea asupra sistemelor publice creează un discurs în care contribuția netă devine un criteriu central.

Migrația utilă și migrația costisitoare

Aceasta este concluzia cercetării publicate recent de David Pinkus și Jacob Kirkegaard, la Bruegel. Ei arată că Danemarca nu a redus numărul total al migranților, ci a devenit mai selectivă. Numărul permiselor anuale de ședere s-a mărit de patru ori în două decenii, însă ponderea azilanților și a familiilor de refugiați a scăzut abrupt, cu excepția ucrainenilor. Balanța s-a mutat spre o migrație bazată pe muncă sau studii.

Regulile mai dure pentru anumite categorii de migranți este problematică din perspectivă umanitară. Dar, dintr-o perspectivă strict economică, modelul este mai sustenabil pentru statele sociale generoase. Datele guvernului danez arată că migranții angajați sunt contributori, în timp ce azilanții, reîntregirile familiale și alte categorii din Orientul Mijlociu și Africa de Nord generează costuri. Olandezii au publicat analize similare, confirmând aceste tendințe.

Economia europeană schimbă paradigma migrației

Aceasta ar putea fi lecția daneză. Migrația a fost mult timp văzută drept un câștig clar de centru politic, deoarece angajatorii preferă forță de muncă ieftină, iar PIB-ul total crește, chiar dacă PIB-ul pe cap de locuitor nu urcă. Profesorul Jesús Fernández-Villaverde afirmă că îmbătrânirea accelerată, scăderea natalității și stagnarea economică schimbă calculele. Pentru a compensa complet aceste presiuni, ar fi necesar un număr „fenomenal” de migranți, ceea ce ar afecta finanțele publice și coeziunea socială.

Modelul Danemarcei are însă imperfecțiuni evidente. Politicile sunt dure și pline de contradicții, dar produc și intoleranță. Presiunea extremei drepte nu a dispărut și guvernul de la Copenhaga vizează acum „abuzurile” în cazul vizelor de student. Aceste tensiuni arată limitele unui model bazat pe pragmatism economic și duritate politică.

Centrul politic nu mai poate evita tema migrației

Partidele de centru, în special cele de stânga, nu mai pot evita dezbaterea privind frontierele deschise și apărarea statului social, scrie sursa citată. Alegerile recente din Olanda arată că moderații pot câștiga, dacă acceptă ostilitatea alegătorilor față de migrație și promit investiții și infrastructură. Acest mix contrabalansează temerile, fără a abandona politica economică responsabilă. Strategia deschide un nou teren pentru competiția politică.

Populiștii de dreapta au câștigat sprijin promițând să limiteze migrația și să protejeze „perdanții globalizării”. Danemarca demonstrează că și centriștii pot juca acest joc cu rezultate electorale. Acest lucru schimbă echilibrul european și reconfigurează opțiunile strategice ale partidelor tradiționale. Modelul danez devine astfel o sursă de inspirație și controverse, scrie Bloomberg.