Acordul comercial UE-Mercosur, considerat de Comisia Europeană o piesă-cheie în strategia geopolitică și economică a Uniunii, continuă să provoace tensiuni majore în rândul fermierilor europeni. Deși importurile de carne de vită din America Latină nu vor ajunge pe mesele europenilor de Crăciun, nemulțumirea din sectorul agricol rămâne puternică și a fost extrem de vizibilă, până de curând, pe străzile Bruxellesului.
Impactul acordului asupra pieței europene a cărnii de vită va fi limitat, însă pentru crescătorii de animale discuția depășește cifrele seci, arată Politico. În joc se află sentimentul de nedreptate, diferențele de standarde și teama că agricultura europeană este sacrificată în numele liberului schimb.
Francie Gorman, crescător de bovine și ovine din Ballinakill, Irlanda, și președinte al Asociației Fermierilor Irlandezi, spune că răbdarea fermierilor a ajuns la limită. La începutul săptămânii, acesta se pregătea să pornească spre Bruxelles cu tractorul, traversând Marea Nordului până la Dunkerque, pentru a se alătura fermierilor francezi într-un protest comun.
Mesajele afișate pe tractoarele care au ajuns în cartierul instituțiilor europene au fost directe: „Mercosur = moartea agriculturii”. Protestatarii cer liderilor UE să oprească sau să renegocieze acordul care ar permite intrarea pe piața europeană a 99.000 de tone metrice de carne de vită proaspătă și congelată din America Latină, la tarife vamale mult reduse.
Furia este evidentă, iar Bruxelles-ul a resimțit-o din plin înainte de Crăciun. Totuși, evaluarea consecințelor reale ale acordului rămâne un subiect controversat.
Economiștii subliniază că schimburile comerciale cu carne de vită reprezintă o parte relativ mică din relațiile comerciale UE-Mercosur. Potrivit acestora, relaxarea tarifelor nu va provoca o invazie de carne sud-americană pe piața europeană.
„Cifrele pur și simplu nu indică un scenariu catastrofal”, afirmă economistul agricol irlandez Alan Matthews. În opinia sa, reducerea tarifelor va avantaja în principal exportatorii care deja livrează carne în UE, nu neapărat noi jucători care să destabilizeze piața.
Cu toate acestea, fermierii europeni privesc situația diferit. Gorman avertizează că orice cantitate suplimentară de carne de vită importată va pune presiune pe prețuri. „Fie prețurile vor scădea, fie creșterea lor va fi blocată”, spune acesta, referindu-se la carnea de vită irlandeză.
Comisia Europeană și-a propus inițial finalizarea acordului până la Crăciun, într-un context marcat de tensiuni comerciale cu Statele Unite, principalul partener comercial al UE. Obiectivul nu a fost atins, iar discuțiile au fost amânate cel puțin până în ianuarie.
Premierul italian Giorgia Meloni a cerut timp suplimentar pentru a calma nemulțumirile fermierilor, contribuind la întârzierea procesului. Franța, cel mai mare producător de carne de vită din Uniune, rămâne reticentă, în ciuda colaborării cu Comisia pentru elaborarea unor garanții suplimentare. Irlanda și Polonia își mențin, la rândul lor, poziția sceptică.
De cealaltă parte, state precum Germania, Spania și Portugalia susțin acordul și argumentează că mecanismele de protecție sunt suficiente pentru a apăra agricultura europeană.
Datele arată că, în 2025, UE a importat aproximativ 120.000 de tone metrice de carne de vită proaspătă, de regulă produse cu valoare ridicată, și circa 99.000 de tone metrice de carne de vită congelată. În prezent, tarifele pentru carnea de vită din Mercosur pot ajunge până la 60%.
Acordul ar permite importul a peste 54.000 de tone metrice de carne proaspătă și aproape 45.000 de tone de carne congelată la un tarif redus, de doar 7,5%. Pentru susținătorii acordului, aceste volume reprezintă aproximativ 1,5% din producția totală a UE, o provocare gestionabilă.
José Manuel Fernandes, reprezentant al Portugaliei, consideră că miza este una strategică. El vorbește despre parteneriate cu „democrații care împărtășesc aceleași valori” și despre necesitatea unor parteneri de încredere pentru securitatea alimentară a Europei, avertizând că alte puteri globale sunt pregătite să umple acest gol.
Dincolo de volume și tarife, fermierii europeni invocă diferențele de standarde de producție. Aceștia susțin că sunt obligați să respecte reguli mai stricte privind bunăstarea animalelor, mediul și siguranța alimentară, în timp ce produsele importate nu sunt supuse acelorași cerințe.
„Fermierii europeni simt că sunt tratați diferit față de cei din America de Sud”, spune Gorman, subliniind că această percepție alimentează furia din sector. Aceleași temeri sunt exprimate și de Andoni Garcia Arriola, fermier din Țara Bascilor și coordonator al organizației La Via Campesina. El avertizează că liberalizarea comerțului va afecta în special producători mici și mijlocii și va avea consecințe asupra mediului, inclusiv asupra climei, prin înlocuirea producției locale cu importuri de la mii de kilometri distanță.
Nemulțumirea fermierilor se reflectă într-o opoziție mai largă față de politicile de liber schimb, un fenomen recurent în dezbaterile agricole europene. Fostul negociator-șef al UE pentru comerț agricol, John Clarke, pune această rezistență pe seama discursului politic intern, acuzând liderii că evită să explice cauzele reale ale problemelor din agricultură.