EY: România a pierdut 2,3 milioane de rezidenți în 20 de ani. Imigrația schimbă regulile pe piața muncii

România a înregistrat o scădere a populației rezidente cu aproximativ 2,3 milioane de persoane în ultimele două decenii, pe fondul unui val constant de emigrare. În același timp, țara începe să atragă tot mai mulți lucrători străini, iar această dublă dinamică rescrie echilibrul de pe piața muncii. Concluziile apar într-un studiu realizat de EY România, care analizează impactul migrației asupra economiei și societății.

Raportul evidențiază faptul că fenomenul migrației nu mai poate fi privit exclusiv prin prisma pierderilor demografice, ci trebuie înțeles ca un proces complex, cu efecte directe asupra competitivității economice, sustenabilității sistemelor sociale și structurii forței de muncă.

Două decenii de emigrare masivă

Potrivit analizei, între 2008 și 2024 România a pierdut un volum semnificativ de rezidenți, iar emigrarea a devenit unul dintre fenomenele definitorii ale societății post-comuniste. Cei mai afectați au fost tinerii și persoanele cu studii superioare, care au ales să plece în căutarea unor salarii mai mari și a unor oportunități profesionale mai atractive.

Bursa de la București închide săptămâna pe roșu. Scăderi pe toată linia, dar lichiditatea rămâne solidă

11:06

Ungaria schimbă direcția: după era Viktor Orbán, o nouă putere promite acces la miliarde din UE

10:37

Această pierdere a capitalului uman a generat un deficit de forță de muncă în domenii esențiale precum IT, inginerie, servicii profesionale și construcții. Pe termen lung, scăderea populației active pune presiune pe sistemul de pensii și pe bugetele publice.

În plan global, migrația a crescut constant, depășind 300 de milioane de persoane care trăiesc în afara țării de origine. În Uniunea Europeană, acest fenomen se suprapune peste îmbătrânirea populației, amplificând nevoia de lucrători.

Remitențe și vulnerabilități structurale

Deși exodul a afectat piața muncii, România a beneficiat de un flux important de remitențe trimise de românii din diaspora. Aceste sume au susținut consumul intern și investițiile în locuințe sau afaceri mici.

Totuși, autorii studiului subliniază că remitențele nu pot substitui pierderea competențelor și a forței de muncă. În plus, întoarcerea în țară a unor români fără o reintegrare eficientă pe piața muncii poate duce la creșterea șomajului și la presiuni suplimentare asupra sistemelor de asigurări sociale.

Lecția Poloniei și provocările României

Raportul face o comparație cu Polonia, care a implementat programe dedicate repatrierii specialiștilor, inclusiv prin sprijin financiar și facilități pentru integrarea în universități și institute de cercetare. România, deși a început să discute despre atragerea diasporei, nu dispune încă de un cadru coerent și atractiv pentru reîntoarcerea masivă a cetățenilor.

Autorii susțin că sunt necesare politici fiscale clare și programe de reintegrare adaptate diferitelor categorii profesionale, pentru a valorifica experiența acumulată în străinătate.

România, tot mai atractivă pentru lucrători străini

În paralel cu emigrarea, România începe să se contureze ca destinație pentru muncitori din Asia și alte regiuni. Lucrători din Nepal, Sri Lanka sau Turcia sunt recrutați pentru a acoperi deficitul de personal din construcții, horeca, logistică și industrie.

Conform analizei EY, în perioada 2022-2024 România a înregistrat un sold migrator pozitiv în cazul migrației temporare, cu mai mulți imigranți decât emigranți pe termen scurt. Această schimbare indică o transformare structurală a pieței muncii.

Un factor care susține această tendință este creșterea veniturilor reale. Datele Eurostat arată că România a înregistrat cea mai mare creștere a venitului real al gospodăriilor pe cap de locuitor din UE între 2004 și 2024, cu un avans de 134%.

Integrarea, o provocare majoră

Creșterea imigrației aduce însă provocări semnificative. Barierele lingvistice, diferențele culturale și procedurile administrative pot îngreuna integrarea pe piața muncii.

Pentru mediul de afaceri, recrutarea lucrătorilor străini presupune verificări suplimentare și costuri mai mari, dar și reducerea riscurilor juridice și reputaționale. Lanțurile de recrutare trebuie monitorizate atent, iar intermedierea forței de muncă gestionată transparent.

Studiul subliniază că fără politici clare de integrare, avantajele economice pot fi limitate.

Impactul războiului din Ucraina

Conflictul început în 2022 a transformat România într-un coridor major de tranzit pentru refugiații ucraineni. Până în aprilie 2025 au fost înregistrate peste 11,5 milioane de intrări ale cetățenilor ucraineni, dintre care aproximativ 252.000 au beneficiat de protecție temporară.

Deși România a fost preponderent țară de tranzit, o parte dintre refugiați s-au integrat pe piața muncii, în special în sectoare cu deficit de personal. Integrarea lor rămâne însă dependentă de sprijin instituțional și de eliminarea barierelor lingvistice.

Nomazii digitali și noua economie mobilă

Un alt fenomen evidențiat de analiză este creșterea numărului de nomazi digitali – profesioniști care lucrează remote și aleg să locuiască temporar în România. Cadrul legal introdus pentru atragerea acestora reprezintă un pas înainte, însă procedurile birocratice trebuie simplificate pentru a crește atractivitatea țării.

Acești profesioniști pot contribui la consum, inovație și transfer de competențe, consolidând poziția României în economia digitală.

Migrația, între risc și oportunitate

Studiul „Migrația la răscruce de drumuri” concluzionează că România se află într-un moment de transformare. După două decenii marcate de pierderi demografice, țara începe să atragă forță de muncă externă și să experimenteze o nouă dinamică economică.

Echilibrul dintre emigrare, imigrare și reintegrarea diasporei va influența direct competitivitatea economică, sustenabilitatea sistemelor sociale și capacitatea României de a rămâne relevantă într-o economie europeană aflată sub presiunea schimbărilor demografice.

Analiza EY se bazează pe date furnizate de Eurostat și de Institutul Național de Statistică, precum și pe cercetări secundare realizate între septembrie și decembrie 2025. Autorii menționează că lipsa unei baze de date unitare privind migrația reprezintă o limitare importantă, iar unele valori pentru 2024-2025 sunt provizorii.

Imigranții temporari sunt definiți drept persoane care își stabilesc reședința în România pentru cel puțin 12 luni, iar emigranții temporari sunt cei care pleacă în străinătate pentru o perioadă similară.