Forța de muncă globală se află într-o continuă transformare, influențând economia și dezvoltarea țărilor din întreaga lume. Din Asia până în America, milioane de oameni contribuie la sectoare diverse, de la industrie și agricultură la servicii și tehnologie.
Studiind țările cu cele mai mari forțe de muncă din lume, se pot observa tendințele economice și demografice care modelează competitivitatea globală și mobilitatea. Studiul, publicat de VisualCapitalist, evidențiază atât puterea economiilor emergente, cât și rolul principal al țărilor dezvoltate în piața muncii internaționale.
Forța de muncă globală reflectă numărul total de persoane angajate sau în căutarea unui loc de muncă activ. Aceasta oferă o imagine clară asupra potențialului economic și demografic țărilor, precum și asupra rolului său în economia mondială.
Forța de muncă globală a atins noi recorduri în 2025, evidențiind disparități majore între continente și economii. China conduce cu aproape 774 milioane de angajați, urmată de India cu 608 milioane. Împreună, aceste două țări asiatice reprezintă peste 40% din toți lucrătorii lumii, subliniind influența covârșitoare a Asiei în producție și servicii. Pe plan global, aceste cifre reflectă nu doar dimensiunea populației, ci și potențialul economic al fiecărei regiuni.
Forța de muncă globală în 2025. Foto: Visual Capitalist
Pe lângă China și India, alte economii asiatice contribuie substanțial la forța de muncă globală. Indonesia numără 143 milioane de angajați, Pakistan are 83,6 milioane, Bangladesh 77,3 milioane și Vietnam 57,1 milioane. Această concentrare masivă de lucrători face ca Asia să fie motorul principal al industriei și al serviciilor la nivel mondial.
Statele Unite au cea mai mare forță de muncă din rândul economiilor dezvoltate, depășind 174 milioane de angajați. Brazilia se situează pe locul șase cu 106,7 milioane de lucrători, iar Mexicul are 60,9 milioane. În Africa, Nigeria deține a cincea cea mai mare forță de muncă globală, cu 113,3 milioane, iar Republica Democrată Congo numără 38,5 milioane.
Rusia are 72,5 milioane de lucrători, iar Germania 43,7 milioane. Japonia întreține o forță de muncă de 69,3 milioane, în timp ce Regatul Unit are 35,3 milioane. Thailanda adaugă 40,6 milioane de angajați, iar Egipt 33,7 milioane. Aceste cifre arată că piețele mature continuă să fie relevante, deși creșterea lor este mai lentă decât în economiile emergente.
China – 773.879.678 angajați
India – 607.691.498 angajați
Statele Unite – 174.173.594 angajați
Indonezia – 143.143.940 angajați
Nigeria – 113.349.564 angajați
Brazilia – 106.790.403 angajați
Pakistan – 83.643.815 angajați
Bangladesh – 77.355.168 angajați
Rusia – 72.516.535 angajați
Japonia – 69.382.089 angajați
Mexic – 60.958.888 angajați
Vietnam – 57.133.476 angajați
Etiopia – 54.470.278 angajați
Filipine – 50.979.290 angajați
Germania – 43.772.213 angajați
Thailanda – 40.623.017 angajați
Congo, Rep. Dem. – 38.546.033 angajați
Turcia – 36.080.817 angajați
Regatul Unit – 35.358.530 angajați
Egipt – 33.748.776 angajați
Africa devine o regiune din ce în ce mai influentă în forța de muncă globală. Nigeria și Congo indică o creștere rapidă, iar până în 2050, continentul ar putea să-și dubleze forța de muncă, modificând fluxurile comerciale și migrația internațională.
Distribuția forței de muncă globală reflectă atât avantajele demografice, cât și provocările economice. Țările cu populație tânără și dinamică, precum India, Nigeria sau Vietnam, pot accelera creșterea economică. Economiile mai îmbătrânite, precum Japonia sau Germania, trebuie să se bazeze pe tehnologii și imigrație pentru a menține competitivitatea.
Forța de muncă globală în 2025 evidențiază Asia ca lider incontestabil, în timp ce Statele Unite și alte economii dezvoltate mențin roluri importante. Africa și economiile emergente devin tot mai influente, schimbând echilibrul forței de muncă la nivel mondial. Această dinamică are implicații majore pentru investiții, politici economice și piețele globale ale muncii.