Geo-economia, un concept care câștigă teren în contextul crizelor succesive din ultimii ani, a fost tema unei întâlniri care a reunit, la finalul săptămânii trecute, la Washington, lângă Casa Albă, zeci de economiști de la universități de prestigiu și reprezentanți ai instituțiilor care fac jocul în economia mondială, precum FMI.

Mulți s-ar putea întreba ce este geoeconomia, și pe bună dreptate: până de curând, conceptul era puțin folosit, deoarece părea în contradicție cu normele moderne. Sintagma descrie modul în care guvernele pot folosi politicile economice și financiare pentru a juca jocuri de putere. Majoritatea experților occidentali și-au construit, însă, carierele în sexolul XX, o perioadă care miza pe piața liberă și presupunea, în general, că interesul economic rațional este cel care conduce, nu politica. Politica părea să fie un derivat al economiei – nu invers.

Războiul comercial declanșat de președintele american Donald Trump a șocat mulți investitori, deoarece pare atât de irațional raportat la standardele economiei neoliberale. „Rațional” sau nu, acest stil reflectă o trecere către o lume în care economia a trecut pe locul doi în fața jocurilor politice, nu doar în America, ci și în multe alte locuri de pe planetă.

Mașinile Tesla, mai accesibile în Marea Britanie: leasing la jumătate față de 2024

21:35

A fost creat diamantul din meteoriți, cu o duritate cu 50% mai mare decât diamantul obișnuit

20:54

Noi reguli „pentru a naviga pe liniile din ce în ce mai neclare dintre comerț și arta guvernării”

Universități precum John Hopkins, Dartmouth, Kiel și Stanford doresc să își extindă programele de „geoeconomie” (folosind învățarea automată în acest scop), alături de entități precum FMI, Institutul Milken și Consiliul Atlantic. Dane Alivarius, un fost oficial al Trezoreriei SUA, îndeamnă și el companiile să creeze un nou rol de „CGO” – sau director geopolitic – „pentru a naviga pe liniile din ce în ce mai neclare dintre comerț și arta guvernării”, unde „arbitrii (adică guvernele), au schimbat regulile”.

Însă acest fenomen nu este doar despre un singur om, Trump, ci marchează un punct de cotitură mult mai mare. O astfel de schimbare a avut loc în urmă cu puțin peste un secol, când viziunea imperialistă asupra capitalismului care domnea înainte de primul război mondial a fost înlocuită de politici naționaliste, protecționiste. O alta a venit după al Doilea Război Mondial, când economia keynesiană a prins amploare. Apoi, în anii 1980, ideile neoliberale ale pieței libere au înlocuit keynesianismul, spun jurnaliștii Financial Times.

Rolul geoeconomiei în timpurile actuale

Faptul că balanța înclină acum din nou către un protecționism cu tentă naționalistă (cu o doză de keynesianism militar), se potrivește unui model istoric – deși puțini ar fi putut prezice că oscilația va lua chiar această formă.

Un aspect important al acestei schimbări este că guvernele nu se mai concentrează „doar” pe bunăstarea absolută a țărilor lor, ci, mai ales, pe pozițiile lor relative. Această distincție ar putea părea subtilă, deși contează profund – subliniază Aaditya Mattoo, economist la Banca Mondială, care a publicat o lucrare pe această temă, semnată alături de Michele Ruta și Robert Staige.

Mentalitatea de „bunăstare absolută” susține cooperarea comercială, dar se destramă „dacă rivalitatea eclipsează orice”, spun autorii. Retorica furibundă a lui Trump, care susține că America este „jefuită” de concurenți, reflectă, de fapt, o schimbare mai mare.

Unii analiști sunt tentați să vadă în spatele acestei rivalități eforturile Chinei de a contesta dominația Americii. S-a mai întâmplat asta, notează Ray Dalio, într-o carte provocatoare, aflată în prezent sub tipar. Dalio sugerează că un astfel de conflict este rareori rezolvat rapid sau fără probleme – mai ales atunci când este acompaniat de un ciclu de datorii.

Politicile tehnologice, comerciale, financiare și militare se amestecă în era neoliberală

Pe măsură ce SUA și China recurg la strategii geoeconomice, alte țări le urmează exemplul. Banca Centrală Europeană se grăbește să dezvolte un euro digital, Arabia Saudită își dezvoltă propriul pachet tehnologic, iar Japonia își folosește Trezoreria ca pe o „cartă” în negocierile comerciale. Aceasta înseamnă că politicile tehnologice, comerciale, financiare și militare se amestecă într-un mod fără precedent în era neoliberală.

Nu în ultimul rând, politica industrială a revenit, iar procesul a început, de fapt, sub președintele Joe Biden. Trump dublează aceste eforturi prin tarifele sale vamale.