În nordul Greciei, tranziția energetică accelerată riscă să lase în urmă comunități întregi aflate în pragul colapsului economic și demografic.
Orașe care timp de decenii au alimentat țara cu electricitate produsă din lignit se confruntă acum cu șomaj masiv, depopulare și un viitor incert, pe fondul închiderii rapide a termocentralelor pe bază de cărbune. Situația este descrisă de autoritățile locale drept una critică, cu efecte sociale greu de gestionat. Un exemplu emblematic este Ptolemaida, oraș din regiunea Macedonia de Vest, care a fost mult timp unul dintre pilonii sistemului energetic elen. Primarul Panagiotis Plakentas avertizează că zona riscă să ajungă „un nou Detroit”, făcând referire la declinul dramatic al metropolei americane după prăbușirea industriei auto. Potrivit edilului, opt din zece tineri care pleacă la studii nu se mai întorc, iar locurile de muncă pierdute în sectorul energetic nu sunt înlocuite de alternative viabile, scrie AFP.
Macedonia de Vest a fost, timp de zeci de ani, centrul producției de electricitate pe bază de lignit din Grecia. În prezent, doar două termocentrale mai funcționează în regiune. Una urmează să fie închisă în luna mai, iar cealaltă va fi convertită pentru a funcționa pe gaze naturale până la finalul anului 2026. Alte unsprezece centrale pe lignit și-au încetat deja activitatea, lăsând mii de oameni fără locuri de muncă.
Grecia și-a asumat eliminarea completă a producției de electricitate din lignit până în 2028, în cadrul strategiei naționale de tranziție către energie regenerabilă. Lignitul este considerat una dintre cele mai poluante și ineficiente forme de cărbune, iar autoritățile de la Atena susțin că renunțarea la acest combustibil este esențială pentru atingerea obiectivelor climatice.
Pentru comunitățile locale însă, ritmul acestei tranziții este perceput ca fiind prea rapid și insuficient pregătit. În satul Agios Dimitrios, aflat în apropiere de Ptolemaida, muncitorii care își beau cafeaua în fața coșurilor termocentralei știu că închiderea unității înseamnă pierderea sigură a locului de muncă.
Locuitorii descriu dependența de lignit ca pe o sabie cu două tăișuri. „Această monocultură a lignitului a fost atât o binecuvântare, cât și un blestem”, spune unul dintre muncitori. Industria a asigurat locuri de muncă stabile timp de generații, dar a făcut economia locală extrem de vulnerabilă în momentul în care politica energetică s-a schimbat.
Compania publică de electricitate, Public Power Corporation (PPC), susține că încearcă să atenueze impactul social printr-un program de investiții de peste cinci miliarde de euro în următorii ani. Planurile includ dezvoltarea de mari parcuri fotovoltaice, centre de date de mare capacitate și instalații de stocare a energiei.
La nivel local însă, promisiunile sunt privite cu scepticism. Ilias Tentsoglidis, lider al comunității din zonă, vorbește despre o „de-lignitizare violentă” și afirmă că proiectele alternative nu se concretizează suficient de repede pentru a compensa pierderile masive de locuri de muncă.
Datele oficiale confirmă amploarea problemei. Macedonia de Vest are cea mai ridicată rată a șomajului din Grecia, de 16,5%, aproape dublu față de media națională. În același timp, regiunea a înregistrat cel mai accentuat declin demografic din ultimul deceniu, cu o scădere a populației de peste 10%.
Potrivit estimărilor sindicatelor, peste 10.000 de locuri de muncă au fost deja pierdute, iar numărul ar putea ajunge la 20.000 după implementarea completă a planului de tranziție verde. Mulți locuitori solicită recuperarea terenurilor expropriate anterior pentru exploatarea lignitului, pentru a le folosi din nou în agricultură, însă în locul acestora apar parcuri fotovoltaice, descrise de localnici drept „sticlă și beton”.
Reducerea activităților legate de lignit a adus și efecte pozitive. Un studiu publicat recent în revista Atmosphere arată o scădere a bolilor cardiovasculare, asociată cu îmbunătățirea calității aerului. Beneficiile pentru sănătate sunt reale, dar pentru mulți locuitori ele nu compensează pierderea siguranței economice.
Alexis Kokkinidis, mecanic în vârstă de 45 de ani, spune că trăiește cu „incertitudine și frică”. Contractul său expiră în luna mai, iar viitorul este neclar. „Singurul lucru care mă ține aici este atașamentul emoțional. M-am născut și am crescut aici, dar nu poți trăi din sentimente”, spune el.