România a înregistrat o creștere spectaculoasă a importurilor de cărbune în primele două luni din 2026, în timp ce producția internă continuă să scadă semnificativ. Datele publicate de Institutul Național de Statistică arată o schimbare importantă în balanța energetică a țării, pe fondul presiunilor din sectorul energetic.
În perioada ianuarie–februarie 2026, producția de cărbune a României a totalizat 244.400 tone echivalent petrol (tep), în scădere cu 26,1% față de aceeași perioadă din 2025. Reducerea este echivalentă cu un minus de 86.400 tep, ceea ce confirmă tendința de diminuare a exploatării resurselor interne. Această evoluție reflectă atât închiderea treptată a unor capacități miniere, cât și tranziția energetică către surse mai puțin poluante.
În contrast puternic cu producția internă, importurile de cărbune au crescut exploziv. România a importat 20.700 tep în primele două luni din 2026, cu 16.800 tep mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Aceasta reprezintă o majorare de 430,8%, una dintre cele mai mari creșteri înregistrate în sectorul energetic în ultimii ani.
Dinamică actuală sugerează o dependență temporară mai mare de resurse externe pentru acoperirea necesarului de energie, în contextul scăderii producției interne.
În ciuda creșterii bruște a importurilor, prognozele oficiale indică o tendință descendentă atât pentru producție, cât și pentru importuri în următorii ani. Conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, aceste evoluții sunt legate de dezvoltarea altor capacități de producție energetică.
Astfel, producția de cărbune este estimată să scadă constant:
Și importurile sunt prognozate în scădere în perioada următoare, pe măsură ce mixul energetic al României se diversifică:
Aceste estimări indică faptul că actuala creștere ar putea fi una conjuncturală, determinată de nevoile imediate ale sistemului energetic.
Evoluțiile din sectorul cărbunelui vin într-un moment în care România, la fel ca alte state europene, încearcă să echilibreze securitatea energetică cu obiectivele de decarbonizare.
Scăderea producției interne, combinată cu volatilitatea piețelor energetice și cu necesitatea asigurării continuității alimentării cu energie, poate explica apelul crescut la importuri pe termen scurt.
În același timp, investițiile în surse alternative – inclusiv energie regenerabilă și gaze naturale – ar urma să reducă dependența de cărbune în anii următori.
Datele recente nu indică o revenire structurală a cărbunelui în mixul energetic, ci mai degrabă o etapă de tranziție. Creșterea abruptă a importurilor pare să fie o soluție temporară, în condițiile în care producția internă scade mai rapid decât sunt puse în funcțiune noile capacități energetice.