Inteligența artificială duce ideea de text tradițional către sfârșit

Lectura trece prin cea mai rapidă schimbare din ultimele decenii. Tehnologia redefinește atenția, obiceiurile culturale și raportul dintre text și consumator. Schimbarea pare ireversibilă și gata să accelereze. Unii cercetători au descris declinul lecturii drept un moment în care se închide „paranteza Gutenberg”, o eră dominată de ecosistemul tiparului. Internetul pare că va închide această paranteză, și asta readuce comunicarea la forme fluide și conversaționale. În locul cărților, dezbatem în comentarii, iar cultura orală se reinventează prin podcasturi și meme. Oamenii vor cere din ce în ce mai mult versiuni scurtate ale cărților, eventual transformate în podcasturi sau rapoarte. Toți vor citi aceste rezumate și abia apoi unii dintre ei vor merge mai departe, la textul original. Scriitorii vor încerca să-și captiveze cititorii umani sau vor alege să scrie direct „pentru AI”? Poate vor apărea tehnici menite să descurajeze lectura automată, delimitând zone pentru cititori adevărați. Distincțiile între lectura profundă și cea superficială se vor estompa, iar valoarea ideii de a fi „cultivat” va scădea, scrie New Yorker.

O schimbare lentă devine vizibilă abia acum

Cititul era cândva o activitate stabilă, un obicei care a rămas neschimbat încă de la apariția industriei moderne de carte. Era un gest discret, cu ritm propriu, neafectat de vreo presiune, socială sau tehnologică. Emma Rathbone surprindea această normalitate într-un text despre viața „înainte de Internet”, în care evoca sentimentul de libertate pe care ți-l dădea o lectură neînregistrată. Indiferent dacă citeai ziarul, o carte de Proust sau analize gen „The Power Broker”, experiența era aceeași: liniștită și autonomă, scrie New Yorker.

Astăzi, natura lecturii s-a schimbat vizibil, deși nu pentru toată lumea. Mulți consumă în continuare cărți clasice sau ziare. Pentru acești oameni, tehnologia a creat chiar forme de hiper-alfabetizare. Pentru alții, lectura intensă, lineară și profundă devine aproape anacronică într-o lume fragmentată. Acești cititori sar între e-reader, audiobookuri, Substack, Apple News și fluxuri infinite de Reddit.

Economiile în lei cresc nominal, dar pierd din puterea de cumpărare, pe fondul inflației

15:53

Termen prelungit pentru locuințele cu TVA de 9%, din cauza blocajului ANCPI

12:19

Schimbarea a început, de fapt, în urmă cu câteva decenii

Această transformare a fost, de fapt, un proces lent, care se întinde, de fapt, pe câteva decenii, dar impactul ei abia acum devine clar. Tehnologiile, adoptate rapid de tineri, au accelerat schimbarea, estompând percepția cu privire la amploarea ei. În 2023, datele din Statele Unite arătau o scădere a numărului adulților care citesc cel puțin o carte pe an, de la 55% – la 48%. În rândul adolescenților, prăbușirea este mult mai abruptă, iar profesorii raportează dificultăți evidente în fața textelor complexe. Barometrele culturale arată o situație asemănătoare și în România.

Desigur, cu privire la înțelegerea textelor complexe, situația este, de fapt, discutabilă. Dovezile ar putea fi, cel puțin în parte, destul de fragile, pentru că evaluările se fac pe texte excesiv de dificile. Evaluarea capacității de lectură cu un text întortocheat ca „Bleak House” ar seamăna, mai degrabă, cu o probă de înot în melasă. Există și argumente optimiste: mulți dintre cei care abandonează lectura tradițională o înlocuiesc, de fapt, cu alte forme de consum de informație. Trecerea de la Stephen King, la „Stranger Things” – sau de la cărți de self-help la podcasturi – ridică întrebări despre ce pierdem, dar și despre ce câștigăm. Era digitală ne oferă un volum uriaș de conținut, iar revenirea la un univers cultural mai sărac pare improbabilă.

Dincolo de Gutenberg și către forme fluide ale culturii

Schimbarea pare ireversibilă și gata să accelereze. Unii cercetători înțeleg declinul lecturii ca pe un fel de închidere a „parantezei Gutenberg”. Se sfârșește o perioadă dominată de ecosistemul tiparului. Între timp, am avut, însă, și „paranteza Zuckerberg”, epoca în care social media a devenit o platformă dominantă. Apoi a apărut AI. Nimeni nu anticipa amenințarea pe care inteligența artificială o va aduce Internetului conversațional. Trăim deja într-un spațiu în care interlocutorii online pot fi entități generate din corpuri uriașe de text, nu oameni. Cărțile par să fi prins viață și au creat modele capabile să transforme însăși utilitatea cuvântului scris, scrie New Yorker.

În ianuarie, economistul Tyler Cowen anunța că a început să „scrie pentru A.I.”, pornind de la premisa că toate textele sale sunt citite de sisteme inteligente. Cowen sugerează că A.I. ar putea extrage un „model al gândirii sale”, pe care l-ar putea oferi viitorilor cititori. Așa că postează acum episoade banale din propria viață, destinatate mai degrabă mașinilor decât oamenilor. Aceste însemnări ar putea ajuta, spune el, la construirea unei biografii Cowen de mare acuratețe, redactată de A.I.

Nu există cititor mai fidel decât un AI

Modelele lingvistice mari sunt, dintr-o anumită perspectivă, mașini de citit cu capacități imense. Ele nu „simt” poezia unei istorii, dar parcurg și procesează cantități uriașe de text într-un mod care, pentru oameni, ar fi imposibil. După antrenare, pot reactiva conținutul aproape instant, pot compara idei sau pot face conexiuni la viteză extremă. Sistemele se comportă ca un fel de studenți care „au făcut toate lecturile”, fără oboseală și fără limite. Iar dacă le dai teme noi, le vor „citi” imediat și vor integra informația în propriile modele.

A.I. poate deveni un partener de lectură, dar nu poate fi un mentor intelectual, scrie New Yorker. Apar, uneori, oameni care par să fi citit totul, iar întâlnirea cu ei este genul de moment care te schimbă profund. A.I. nu poate oferi această unicitate, fiind un sistem generic, agregat, lipsit de stil personal. Totuși, forța lui stă în neutralitate și în capacitatea de a răspunde nelimitat întrebărilor unui cititor confuz.

Oamenii citesc cu plăcere rezumatele romanelor, făcute de AI

Pe măsură ce citește, Cowen îi adresează chatbotului întrebări continue despre ideile pe care nu le înțelege. A.I. nu obosește și oferă explicații rapide, extrase din volume de informații imposibil de accesat de o singură minte. Orice text devine, astfel, un punct de lansare, un syllabus personalizat pentru cititor. A.I. poate și simplifica, rescriind pasaje dificile. Claude reduce metaforele opace la imagini directe, transformând un text greoi într-unul accesibil.

În acest mod, cititorii echipați cu A.I. estompează linia dintre sursă și interpretare. Multă lume se simte deja chiar foarte confortabil cu lectura asta în rezumat. Printre cele mai căutate sunt rezumatele de 15 minute ale platformei Blinkist. Aceste servicii promit să devină „viitorul lecturii”. Condensează best-selleruri și facilitează accesul la ideile centrale. Practica are rădăcini vechi, precum volumele Reader’s Digest Condensed Books, foarte populare în anii ’80, scrie New Yorker. Cititorii acestor ediții simțeau că parcurg povestea, chiar dacă nu citeau originalul integral.

Experiențe care nu pot fi reduse fără pierderi

Unele tipuri de scriere nu suportă, însă, rezumarea fără a pierde sens. Densitatea și stilul unor cărți este parte din valoarea lor. Un Tolstoi încărcat de detalii culturale greu de descifrat ar fi imposibil de rezumat. Cititorii vor continua, deci, să prețuiască autenticitatea vocilor umane și semnătura stilistică personală. Proporția celor care iubesc lectura în sens tradițional scade, dar nu dispare. Aceste experiențe sunt greu de înlocuit și asta va menține un sector de lectură umană, chiar într-o cultură dominată de automatizare.

Oare vom ajunge să acceptăm versiuni multiple ale acelorași texte literare, filtrate prin preferințele cititorilor și ale A.I.-ului lor? – se întreabă New Yorker. Henry James și-a revizuit operele, iar Taylor Swift a produs propriile „versiuni Taylor”. Identitatea autorului și ordinea exactă a cuvintelor contează încă, dar flexibilitatea lecturii va cuceri teren. A.I. îi va transforma pe cititori în editori ai propriilor experiențe. Textul se va modifica, se va comprima sau se va reordona, în funcție de ritmul și nevoile fiecăruia, mai scrie sursa citată.

Textul, scrie New Yorker, va deveni, în curând, un fel de mediu tranzitoriu, un pas intermediar, încetând să fie ce îl știam până acum, adică finalitatea unei intenții creative. Adică, pornind de la o carte sau de la alt material editorial, oamenii își vor crea, cu ajutorul inteligenței artificiale, alte și alte versiuni. Poate chiar și propriile opere. Scrisul își va pierde unicitatea fixă și se va transforma într-un punct de pornire pentru alte forme, ghidate de oameni și A.I. împreună.