Piețele financiare globale privesc cu o nervozitate tot mai accentuată conflictul deschis dintre administrația președintelui american Donald Trump și Rezerva Federală a SUA, un conflict care a escaladat rapid după dezvăluirea unei anchete a Departamentului de Justiție ce îl vizează direct pe președintele Fed, Jerome Powell. Investitorii avertizează că miza nu este una simbolică, ci vizează însăși independența celei mai importante bănci centrale din lume, un pilon esențial al stabilității financiare globale.
Tensiunile au crescut brusc după ce Powell a confirmat public că Departamentul de Justiție a deschis o investigație ce ar putea duce la o inculpare penală, în legătură cu declarații făcute în Congres privind costurile unui amplu proiect de renovare a sediului Rezervei Federale din Washington. Powell a calificat ancheta drept un „pretext” politic, sugerând că scopul real este exercitarea unei presiuni directe pentru reducerea mai rapidă a ratelor dobânzilor.
Reacția piețelor nu a întârziat. În sesiunea asiatică de luni, dolarul american a scăzut față de toate marile valute, chiar dacă mișcarea a fost una moderată. În paralel, aurul a atins un nou maxim istoric, în timp ce contractele futures pe acțiunile americane au intrat pe teritoriu negativ. Investitorii au început să includă în prețuri o probabilitate ușor mai mare de reducere a ratelor dobânzilor pe termen scurt, pe fondul incertitudinilor politice.
„Mișcările din piețe arată clar îngrijorările legate de independența Fed”, a declarat un manager de portofoliu citat de Reuters. Potrivit acestuia, aurul în creștere, acțiunile sub presiune și o ușoară abruptizare a curbei randamentelor sunt semnale clasice ale temerilor privind interferența politică în politica monetară.
Pentru investitori, aceste semnale sunt cu atât mai sensibile cu cât încrederea în instituțiile americane stă la baza așa-numitului „privilegiu exorbitant” al Statelor Unite, statutul dolarului ca monedă de rezervă globală și capacitatea SUA de a atrage fluxuri masive de capital.
Într-o declarație fermă, Jerome Powell a ales o abordare mult mai directă decât în trecut. El a confirmat că Fed a primit citații pentru marele juriu, amenințând cu o inculpare penală legată de mărturia sa din Congres privind proiectul de renovare a clădirii, evaluat la aproximativ 2,5 miliarde de dolari.
„Această acțiune fără precedent trebuie privită în contextul mai larg al amenințărilor și presiunii continue pentru rate ale dobânzilor mai mici”, a afirmat Powell.
Șeful Fed a subliniat că amenințarea penală nu are legătură reală cu renovarea sau cu rolul de supraveghere al Congresului, ci reprezintă o consecință a refuzului Rezervei Federale de a ajusta politica monetară în funcție de dorințele politice ale președintelui, arată Reuters.
Declarațiile sale au fost interpretate de analiști ca un moment de cotitură, Powell renunțând la tonul precaut din trecut și asumându-și explicit apărarea independenței instituției pe care o conduce.
Președintele Donald Trump a declarat pentru NBC News că nu are cunoștință de acțiunile Departamentului de Justiție, dar a continuat criticile la adresa lui Powell. Trump l-a acuzat din nou pe șeful Fed că menține ratele dobânzilor prea ridicate și că frânează economia americană, reluând ideea că politica monetară ar trebui să fie mult mai relaxată.
În același timp, Casa Albă a criticat public costurile ridicate ale renovării sediului Fed, folosind acest argument pentru a justifica interesul autorităților. Un purtător de cuvânt al Departamentului de Justiție a refuzat să comenteze direct ancheta, precizând doar că procurorii au primit instrucțiuni să investigheze orice posibil abuz al fondurilor publice.
Pentru mulți investitori, însă, această delimitare formală nu este suficientă pentru a calma temerile legate de politizarea politicii monetare.
Capacitatea băncilor centrale de a acționa fără interferențe politice este considerată un principiu fundamental al economiei moderne. În cazul SUA, independența Fed este văzută ca o garanție a stabilității pe termen lung, permițând factorilor de decizie să controleze inflația și să gestioneze ciclurile economice fără presiuni electorale.
„Prin încercarea de a influența banca centrală prin amenințări legale agresive, administrația riscă să crească așteptările inflaționiste și să erodeze rolul dolarului ca refugiu sigur”, a avertizat Karl Schamotta, strateg-șef de piață. Potrivit acestuia, consecințele pot include o creștere abruptă a randamentelor obligațiunilor pe termen lung și majorarea costurilor de împrumut în întreaga economie americană.
Alți analiști atrag atenția că, odată ce este pus sub semnul întrebării principiul independenței, efectele pot persista mult timp, chiar dacă tensiunile politice se diminuează temporar.
Mandatul lui Jerome Powell ca președinte al Fed urmează să se încheie în luna mai, iar Donald Trump a declarat deja că își dorește un succesor „care crede cu tărie în rate ale dobânzilor mai mici”. Chiar dacă Powell nu este obligat legal să plece din funcție, poziția sa actuală este văzută ca un reper pentru viitorul instituției.
„Fed-ul tehnocratic, așa cum l-am cunoscut în ultimele decenii, dispare din vedere”, a declarat Richard Yetsenga, economist-șef al grupului ANZ. Potrivit acestuia, nu doar politica ratelor dobânzilor este vizată, ci și modul în care Fed va gestiona bilanțul și reglementarea sectorului bancar.
Pentru investitori, acest context ridică întrebări tot mai serioase legate de supraexpunerea pe active americane, într-un moment în care riscurile politice devin tot mai vizibile.
Deși reacțiile piețelor au fost până acum relativ moderate, analiștii avertizează că lipsa unei reacții violente nu trebuie interpretată ca un semn de liniște. Unii consideră că investitorii așteaptă clarificări suplimentare, în timp ce alții cred că tensiunile ar putea escalada rapid în cazul unor noi acțiuni legale sau politice.
„Piața a mai trecut prin zgomot legat de Fed și probabil va mai trece, dar la un moment dat lucrurile se pot rupe”, a declarat Christopher Hodge, economist-șef american la Natixis. Alți strategi subliniază că, deocamdată, deciziile privind rata dobânzii rămân în mâinile majorității membrilor FOMC, însă presiunea politică constantă lasă urme.