Tensiuni în inima UE, după ce cele mai mari șase economii ale blocului comunitar s-au reunit într-un format restrâns, cunoscut drept „E6”, pentru a coordona poziții comune pe teme economice strategice. Irlanda a reacționat public, avertizând că noul club riscă să marginalizeze statele mai mici și să fragmenteze procesul decizional european.
Semnalul de alarmă a fost tras la Bruxelles de ministrul irlandez de finanțe, Simon Harris, înaintea reuniunii Eurogrupului, arată Politico. Oficialul a subliniat că o structură informală bazată exclusiv pe dimensiunea economică a statelor poate crea dezechilibre și poate reduce influența țărilor mai mici în dezbaterile strategice.
Formatul E6 reunește Germania, Franța, Italia, Spania, Olanda și Polonia — cele mai mari economii din UE după PIB. Miniștrii de finanțe ai acestor state s-au întâlnit cu ușile închise la Bruxelles pentru a discuta accelerarea reformelor menite să consolideze piețele financiare europene și să reducă dependența de Wall Street.
Reuniunea de luni a fost a doua de acest tip, iar o nouă întâlnire este programată în martie. Inițiativa vine pe fondul frustrării crescânde că Uniunea Europeană se mișcă prea lent în competiția economică globală cu Statele Unite și China.
Pentru Dublin, însă, direcția este problematică. Irlanda găzduiește o parte semnificativă a industriei europene de administrare a fondurilor, iar planurile discutate în cadrul E6 ar putea duce la centralizarea supravegherii financiare la nivelul UE, diminuând rolul autorităților naționale.
Majoritatea administratorilor de fonduri din Europa își desfășoară activitatea în Irlanda și Luxemburg. Aceste două state s-au opus în mod constant ideii de a crea un organism unic de supraveghere pentru cei mai mari jucători financiari din blocul comunitar.
Pentru economii precum cea irlandeză, sectorul serviciilor financiare este esențial. O eventuală centralizare a supravegherii ar putea redistribui influența și activitatea către centre financiare mai mari, diminuând avantajele competitive ale Dublinului.
Simon Harris a declarat că ar prefera un model de cooperare bazat pe interese comune și pe consens tematic, nu pe criterii de mărime economică. Mesajul său sugerează temeri că noul club ar putea deveni un nucleu decizional informal, capabil să impună agenda restului Uniunii.
Dincolo de rivalitățile interne, E6 este și o reacție la presiunile externe. Miniștrii au discutat despre consolidarea poziției Europei în raport cu piețele financiare americane și despre coordonarea pozițiilor înaintea reuniunilor G7.
Șocul geopolitic generat de tentativa președintelui american Donald Trump de a prelua controlul asupra Groenlanda a accelerat dorința marilor capitale europene de a vorbi pe o singură voce, în special în domenii sensibile precum materiile prime critice și securitatea economică.
Ministrul german de finanțe, Lars Klingbeil, a descris situația drept „un semnal de alarmă”, subliniind necesitatea unei coordonări mai strânse între cele mai puternice economii ale UE.
Inițiativa E6 reaprinde dezbaterea despre o posibilă „Europă cu două viteze”, în care grupuri restrânse de state avansează mai rapid în anumite politici, lăsând în urmă țările mai reticente sau mai mici.
Deși tratatele europene permit cooperări consolidate între un număr limitat de state, apariția unui forum informal și exclusivist pentru coordonare economică ridică semne de întrebare privind echilibrul instituțional.
Un diplomat european a avertizat că gestionarea dezbaterilor sensibile în cadrul E6 ar putea slăbi rolul Eurogrupul, forumul informal unde miniștrii de finanțe din zona euro discută chestiuni economice delicate departe de ochii publicului.
„Asta va distruge Eurogrupul”, a declarat sursa citată, considerând că dublarea structurilor de coordonare poate fragmenta procesul decizional.
Susținătorii formatului E6 argumentează că un nucleu restrâns poate accelera deciziile într-un moment în care competiția globală impune reacții rapide. În special în domenii precum internaționalizarea monedei euro, finanțarea apărării și integrarea piețelor de capital, consensul la nivelul celor 27 de state membre este dificil de obținut.
Criticii avertizează însă că eficiența obținută prin excludere poate submina coeziunea politică și solidaritatea între statele membre.
Pentru Irlanda, disputa nu este doar una de principiu, ci și una economică. Orice schimbare în arhitectura supravegherii financiare sau în distribuția puterii de decizie poate avea impact direct asupra unui sector vital pentru economia sa.
Pe măsură ce E6 își consolidează întâlnirile și agenda, tensiunile dintre marile economii și statele mai mici riscă să devină un nou test pentru echilibrul intern al Uniunii Europene.