Japonia ia fața Germaniei: Australia alege fregatele nipone într-un contract de miliarde

Australia a luat o decizie strategică majoră în ceea ce privește viitorul flotei sale navale, alegând fregatele proiectate de Japonia în detrimentul celor oferite de Germania. Într-o competiție acerbă pentru un contract estimat la miliarde de dolari, guvernul de la Canberra a optat pentru tehnologia niponă, semnalând o apropiere tot mai evidentă de partenerii asiatici în materie de apărare. Fregatele japoneze au fost considerate mai potrivite pentru nevoile marinei australiene, în contextul unor tensiuni tot mai mari în regiunea indo-pacifică. Contractul pentru construirea noilor fregate ale marinei australiene, în valoare de aproximativ zece miliarde de dolari australieni (echivalentul a circa 5,6 miliarde de euro), a fost atribuit constructorului naval japonez Mitsubishi Heavy Industries (MHI). Germania, reprezentată de compania Thyssenkrupp Marine Systems (TKMS), a pierdut astfel un contract de referință pentru regiunea Indo-Pacific, într-o competiție care s-a întins pe mai multe luni.

Proiectul, denumit SEA3000, prevede construirea a unsprezece fregate multirol din clasa Mogami. Trei dintre nave vor fi construite în Japonia, iar celelalte opt în Australia de Vest, în cadrul unui parteneriat industrial extins. Aceste nave vor înlocui fregatele învechite din clasa Anzac și vor acoperi perioada de tranziție până la intrarea în serviciu a fregatelor din clasa Hunter, planificată pentru 2032, scrie RND.

Un parteneriat istoric între Australia și Japonia

12 state UE cer suspendarea taxei pe carbon pentru îngrășăminte. Bucureștiul se alătură frontului care contestă CBAM

08:42

Suma uriașă pe care Amazon o va plăti în scandalul rambursărilor

21:55

Ministrul australian al Apărării, Richard Marles, a descris decizia drept „un moment semnificativ în relațiile bilaterale dintre Australia și Japonia”, subliniind că este „cel mai mare acord de cooperare în domeniul industriei apărării” dintre cele două țări. Mai mult, este considerat una dintre cele mai importante exporturi de armament din istoria Japoniei, un semnal clar al extinderii influenței nipone în domeniul apărării în regiunea Asia-Pacific.

Alegerea Japoniei vine în contextul unor relații geopolitice tot mai strânse între cele două țări, ambele fiind implicate activ în inițiative regionale precum AUKUS și Quad, alături de Statele Unite. Potrivit postului australian ABC, Washingtonul ar fi susținut în mod activ oferta japoneză, văzând în aceasta o oportunitate de consolidare a alianțelor strategice în regiune.

Avantajele tehnologice ale fregatelor japoneze

Fregatele din clasa Mogami au fost apreciate pentru tehnologia lor avansată. Acestea dispun de un Centru de Informații de Luptă centralizat, care automatizează numeroase funcții și permite reducerea necesarului de personal de la 120 la aproximativ 90 de marinari, un aspect esențial pentru Marina Australiană, care se confruntă cu o criză de personal. În plus, Japonia a promis că Australia va avea acces prioritar la noile fregate, chiar înaintea propriei sale marine, iar primele nave ar putea intra în serviciu până la finalul acestui deceniu, un avantaj temporal semnificativ față de oferta germană.

Eșec amar pentru Germania, în ciuda atu-urilor industriale

Pentru Germania, rezultatul este o înfrângere dureroasă din mai multe perspective. TKMS a mizat pe experiența sa în exportul de nave militare, pe parteneriatul cu compania suedeză Saab, care furnizează deja sisteme de luptă pentru majoritatea navelor australiene, și pe promisiunea de a crea locuri de muncă locale prin extinderea operațiunilor Saab la Perth. Toate aceste argumente păreau convingătoare, însă nu au fost suficiente pentru a înclina balanța în favoarea Berlinului.

De altfel, eșecul vine după o altă pierdere notabilă suferită de Germania în regiune, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea sa de a-și consolida influența în zona Indo-Pacifică în fața unor actori asiatici cu conexiuni geopolitice mai solide.

O decizie ghidată mai mult de geostrategie decât de tehnologie

Potrivit unor analiști politici și experți în securitate, alegerea Japoniei reflectă mai degrabă o opțiune geopolitică decât una pur tehnologică. Fostul prim-ministru australian Malcolm Turnbull a precizat într-o declarație către presă că „avem relații foarte bune cu Germania, dar Japonia este, desigur, din regiunea noastră”. Această proximitate geografică, dublată de o cooperare regională intensificată, a contat decisiv.

Experții Euan Graham și Justin Bassi, de la think tank-ul Australian Strategic Policy Institute (ASPI), au avertizat anterior că respingerea unei noi oferte din partea Japoniei, după eșecul acordului cu submarine din 2016, ar putea afecta grav încrederea bilaterală. La acea vreme, Australia a anulat un contract major cu Franța în favoarea pactului AUKUS cu SUA și Marea Britanie, o decizie care încă are ecouri negative.

În acest context, Graham și Bassi au subliniat că

„Australia are un istoric de subminare a unor parteneriate internaționale deja consolidate prin deciziile sale privind proiectele majore de apărare” și că un nou „autogol strategic” ar fi de neiertat în climatul actual.

Alegerea Japoniei indică astfel o orientare clară spre întărirea alianțelor regionale pe termen lung, în detrimentul unor avantaje tehnologice pe termen scurt.

Implicații regionale și internaționale

Decizia Australiei de a miza pe Japonia pentru modernizarea flotei sale navale trimite un semnal clar asupra priorităților strategice ale țării: consolidarea relațiilor cu aliații regionali și menținerea unei poziții ferme în fața provocărilor din Indo-Pacific. În același timp, aceasta pune Germania în fața unei realități dificile: aceea că parteneriatele industriale, oricât de solide, nu pot compensa lipsa unor legături geopolitice apropiate într-o regiune tot mai tensionată.

Pentru Japonia, succesul reprezintă o validare a eforturilor sale de a deveni un furnizor important de echipamente militare într-o lume în care securitatea regională devine o prioritate. Iar pentru Australia, este un pariu pe stabilitate, încredere și apartenență la o axă de alianțe strategice care modelează deja echilibrul de putere în Asia-Pacific.