Introducerea leasingului funciar în legislația românească ar putea debloca finanțări suplimentare pentru agricultură și ar permite fermelor să atragă capital folosind terenurile pe care le dețin, fără să fie necesare garanții de stat, susține Jabbar Kanani, președintele Agricover. Acesta consideră că principala problemă a sectorului nu este lipsa banilor din sistemul bancar, ci faptul că legislația nu permite utilizarea suficient de eficientă a unor instrumente moderne de finanțare.
Propunerea lui Kanani a fost prezentată joi, 5 noiembrie, în cadrul Conferinței Naționale AGRI4FUTURE: România – Obiectiv 2035, organizată de Clubul Fermierilor Români. În opinia lui Kanani, o modificare legislativă relativ limitată ar putea facilita accesul fermierilor la capital și ar reduce dependența sectorului de schemele de garantare susținute de stat. Argumentul său pornește de la valoarea terenurilor agricole aflate în proprietatea fermelor și de la diferența dintre activele deținute de acestea și finanțarea disponibilă în prezent.
Potrivit estimărilor prezentate de Jabbar Kanani, din cele aproximativ 8,5 milioane de hectare luate în calcul, circa 2,5 milioane de hectare se află în proprietatea fermelor. Valoarea acestor terenuri ar fi cuprinsă între 12 și 15 miliarde de euro.
În același timp, finanțarea acordată agriculturii de bănci, companii de leasing și instituții financiare nebancare este estimată la aproximativ 10 miliarde de euro, echivalentul a 50 de miliarde de lei.
Președintele Agricover consideră că aceste active ar putea fi utilizate mai eficient pentru atragerea capitalului, dacă legislația ar permite introducerea leasingului funciar.
„Dacă facem o mică modificare a legislației privind terenurile, astfel încât să permitem leasingul funciar, putem găsi soluții pentru a injecta mai mulți bani în piață. Pentru acest lucru nu este nevoie de nicio garanție de stat, ci doar de un efort legislativ care să faciliteze finanțarea”, a afirmat Kanani.
Ideea este ca terenurile agricole să poată fi valorificate printr-un instrument financiar specific, astfel încât fermele să obțină resurse suplimentare fără să depindă exclusiv de creditele bancare clasice sau de schemele publice de garantare.
Kanani a susținut că finanțarea agriculturii se bazează într-o măsură prea mare pe garanții publice, deși există instrumente utilizate în mod obișnuit în alte sectoare economice.
Potrivit acestuia, între 50% și 70% din finanțarea agriculturii ar avea la bază garanții de stat. El consideră că această dependență indică o utilizare insuficientă a mecanismelor standard ale pieței financiare.
„De ce băncile nu finanțează agricultura decât dacă există garanții de stat? De ce nu folosim instrumentele standard ale pieței?”, a întrebat reprezentantul Agricover.
Pentru a ilustra diferența de abordare, acesta a comparat agricultura cu piața leasingului auto, pe care a estimat-o la 5-6 miliarde de euro. În cazul acestui sector, finanțarea funcționează prin mecanisme comerciale obișnuite, fără ca statul să ofere subvenții sau garanții generale pentru fiecare operațiune.
În opinia sa, agricultura ar trebui să beneficieze de o diversificare similară a instrumentelor de finanțare, astfel încât accesul la capital să nu fie condiționat atât de puternic de intervenția publică.
Președintele Agricover a respins ideea că principala dificultate a agriculturii românești ar fi lipsa lichidităților din sistemul bancar. El a afirmat că atât băncile din România, cât și instituțiile financiare din străinătate dispun de resurse pentru finanțarea economiei.
Kanani a admis însă că statul concurează cu sectorul privat pentru atragerea finanțării de pe piața internă. Împrumuturile publice la dobânzi mai ridicate pot influența condițiile de finanțare disponibile pentru companii și alte sectoare economice.
Cu toate acestea, el consideră că obstacolul structural pentru agricultură este legat de instrumentele care pot fi utilizate și de cadrul legislativ în care acestea funcționează.
„Noi continuăm să finanțăm agricultura după modelul anilor ’90”, a afirmat Kanani, susținând că unele intervenții legislative ar putea debloca mecanisme moderne și ar permite o finanțare mai apropiată de practicile utilizate în alte domenii.
O eventuală introducere a leasingului funciar ar reprezenta, în această viziune, o schimbare de abordare: terenurile nu ar mai fi privite doar ca active ale fermelor, ci și ca resurse care pot susține accesul la capital.
Tema finanțării a fost una dintre direcțiile dezbătute la Conferința Națională AGRI4FUTURE: România – Obiectiv 2035. Evenimentul organizat de Clubul Fermierilor Români a reunit reprezentanți ai autorităților, instituțiilor financiare și sectorului agricol, pentru discuții privind finanțarea, competitivitatea și perspectivele de dezvoltare ale agriculturii românești.
Propunerea lui Jabbar Kanani vizează o schimbare legislativă care ar putea facilita atragerea capitalului privat, fără extinderea garanțiilor suportate de stat. În condițiile în care valoarea terenurilor deținute de ferme este estimată la 12-15 miliarde de euro, leasingul funciar ar putea deveni o sursă suplimentară de finanțare pentru investiții și activitatea curentă.
Deocamdată, ideea reprezintă o propunere formulată de reprezentantul Agricover, nu o măsură legislativă adoptată. Aplicarea sa ar depinde de modificarea cadrului juridic și de modul în care ar fi reglementate contractele, drepturile asupra terenurilor și protecția părților implicate.